Up, up and away :)

M-am mutat... iar.

2008-10-08T05:53:00.001+03:00

Pe WordPress. Ca sa fiu mai exacta, aici. So this blog will be... a memory :)

Nah... cititi-ma acolo :)

"Am 23 de ani si sufar de ceva"

2008-10-08T02:46:00.004+03:00

Pentru ca periodic imi mai arunc un ochi peste StatCounterul simpatic din partea dreapta si pentru ca periodic mai dau peste cate o fraza care ma face in prima faza sa ridic o spranceana (da, pot sa ridic doar o spranceana) si pe urma sa ma pufneasca rasul am zis ca am tot dreptul sa copiez. Cu nesimtire. Fraza datatoare de titlu a trimis ceva muritor suferind de ceva (nu a vrut sa spuna de ce) taman in locul in care - periodic - mai dau eu din taste. Din ce in ce mai rar in ultima vreme, dar sufar de fericire cronica si nu simt nevoia - fiind eu suferinda de fericire cronica - sa aberez. Decat from time to time si atunci pierzand vremea si missing the point cu stil. Cu maaaaare stil. In paranteza fie spus nu stiu exact de ce yahoo-ul l-a trimis pe muritorul de 23 de ani suferind de ceva (repet ca nu sunt lamurita de ce suferea, poate faceam un brainstorm mondial sa rezolvam problema) taman aici dar ma impac cu gandul ca necunoscute sunt caile internetului. Ma intreb totusi de ce internetul trimite toti suferinzii, avizii de pornofullscreen, cautatorii de oameni ciudati fix pe al meu dor-de-mare. Punct blogspot punct com. Dar ridic din umeri si incerc sa imi aduc aminte the point of the blog.

Cu un avant razboinic demn de rascoala lui Horea, Closca si Crisan azi am aterizat in fata unui calculator. La scoala. Unde 2 ore am incercat sa pricep cu a mea inteligenta naturala (care lately tinde spre un 0 mai absolut decat temperaturile de afara in perceptia mea) povestile despre inteligenta artificiala, sa imi si iasa un program in ProLog si sa ma si gandesc ce mama lui Stalin fac cu licenta. Daca voi ajunge la ea. Dar avand in vedere ca I will get my ass kicked si altfel decat la Worms, nu tare am de ales decat sa ajung la ea. Evident ca dupa o vara intreaga in care STIAM cu cine o sa fac mareata licenta, in care oscilam "a CONTI sau a nu CONTI" (s-a ales varianta "a nu" partial din lene dar mult mai tare din cauza ca eu si Timisoara am divortat in niste termeni care presupun vizite scurte si rare si in nici un caz interactiune de 3 luni) atunci cand nu stiam atat de tare... deci evident ca dupa vara asta acum a aparut o alta varianta care m-a aruncat direct pe google atunci cand am ajuns acasa, a dus la descarcarea de sute de pagini de documentatie si a generat o tona de mesaje existentiale in care - evident - imi plangeam de mila si imi blestemam soarta de student in anul 5 la POLI. Si toata agitatia asta a dus la o mareata cadere a internetului. Asa ca am ales varianta somn. Pe la 7 si ceva. De asta la 3 jumate eu stau si aberez pe monitor. Si din cand in cand mai fac pauze de google, cand imi mai vine cate o idee. De milioane, cum ar zice OCS. De milioane de nervi si dileme, completez eu. Evident ca maine o sa fiu adormita si habar nu o sa am pe ce lume sunt, evident ca maine o sa apara ALTCEVA si ca tot ce am construit azi se va reinventa simpatic. Urmarea vor fi (alte) jdemii de mesaje in care o sa imi plang de mila si o sa imi blestem soarta de om in anul 5 la POLI. Si poate, doar poate, pana de Craciun / Revelion o sa ajung la o concluzie cat de cat normala, geniala, wable. Dar nu ma bazez pe asta.

So... "am 23 de ani si sufar de ceva". Pentru ca licenta e in stadiul de acum 4 ani, e toamna idioata cu ploaie si frig si calorifere fierbinti, ma trezesc la ore la care oamenii normali respecta dreptul la unire al pleoapelor si dorm cand aceeasi oameni normali muncesc ca niste furnicute sindicaliste cu salarii marite in campanie, imbogatesc vodafoneului caruia o sa ii cer o bucata de statuie... dap, sufar de ceva. Monotonie plictisitoare cronica si dusa la extrem. Daaaar... ma fac eu mare. Just you wait!

Random despre nimic :)

2008-10-07T00:39:00.003+03:00

E destul de greu sa ti se intample ceva relevant in 2 zile de zacere geniala, cu marlboro, cola, worms, cate o plimbare in ploaie la un suc / cafea cu oameni dragi pe care ii vezi ocazional... and yet, mi se intampla chestii geniale, chiar daca zac in casa. Ma rog, mi se intamplau. Dar se vor mai intampla. Si lately sunt foarte ocupata sa contrazic 2 etichete "geniale" care mi s-au pus de diversi cetateni de-a lungul timpului. Fuck off, muriti, I am not an Ice Princess. :)

Si sor-mea este de azi (inca) un sofer pe strazile prost asfaltate ale Romaniei. Si eu imi conserv in continuare statutul de pieton si - sper eu - o sa il mai conserv mult timp de acum inainte. Pentru ca si in cazul unui party monstru probabil eu si in nici un caz El voi cauta nemurirea :) Sau incepe sa fie discutabila si asta :))

Aaaaanyways... asta e un soi de random plin de nimic... doar ca nah, e my place in care pot sa fiu cat de random si plina de nimic vreau. ;)

Normal vs aberant

2008-10-03T00:44:00.005+03:00

Normal este sa stii culoarea preferata a plodului, daca tot l-ai facut.
Aberant este ca plodul sa devina o obligativitate in agenda saptamanala.

Normal este sa pricepi cand omul nu are timp sau chef de povesti interminabile si interesante doar in conditiile in care exista o sticla de cola si 4 ochi.
Aberant este sa te enervezi si sa te uiti o ora la tavan cand omul nu are timp sau chef de povesti interminabile si interesante doar in conditiile in care exista o sticla de cola si 4 ochi.

Normal este sa opresti naibii inainte de trecerea de pietoni daca esti motorizat.
Aberant este sa iti stergi numarul de blugii mei! (Idiotul naibii!)

Si mai aveam. Dar undeva intre ora cu ochii in tavan si diverse interioare s-au dus naibii... Oricum aberantul are castig de cauza. Fucked up world, me and everything else.

Din culisele vietii de navetist (3)

2008-10-02T00:25:00.002+03:00

Pentru ca in ultima vreme am fost ori prea sictirita, ori prea fericita, ori prea cu maseaua umflata sa mai bag in seama lumea din jurul meu, viata mea de navetist cu norma intreaga s-a desfasurat fara ups and downs. Pana azi. Azi...

Eu citesc o carte. Care carte, in sinea ei e destul de simplut scrisa, destul de previzibila si bla bla, dar m-a prins. Atat de rau ca umbla cu mine in rucsac. Si cum pret de 23 de minute nu am ce face, profit de ocazie sa vad ce mai fac aia. Buuuun.

Deci, recapitulam. Azi, eu, carte, ultimul loc din maxi. Caciulita bine trasa pe urechi (maselele stiu de ce, in ciuda soarelui din octombrie). Scot cartea, ajung la semnul facut din ceva invelitori de pain killers si urmaresc actiunea. Din carte, nu din jurul meu. La o statie oarecare se urca 2 oarecare. Care 2 oarecare isi stabilesc locul de calatorie langa al meu. Whatever. Ii auzeam oarecum susotind si razand pe infundate cand, la un moment dat, unul din ei nu se mai poate abtine probabil si exclama:

- Uite, ma, mai sunt fraieri care citesc carti.

Mi-am ridicat nasul cel carn din randurile mele, le-am aruncat o privire scurta dar destula sa ii integrez la categoria "haicinci, guta, ora de mate sau de orice in bar, pasiunea vietii lauda cu ultimul chat cu pitipoanca de la 4", am dat pagina, am ridicat cartea, sa se observe si mi-am continuat lectura. Aia au continuat sa rada.

Inainte sa cobor din maxi m-am oprit si le-am zis ca doresc fraierilor si superfraierilor ca mine viata lunga si sanatoasa. Si ratatilor ca lor, nu. Le-am zambit cat de frumos si inocent am putut si m-am urcat in taxi, ca destinatia era acasa, dar nu la mine.

Habar n-am ce moaca au facut aia, habar n-am daca maine nu o sa ma opreasca virgula careva pe strada sa imi faca nasul cel carn sa interactioneze cu ceva obiect contondent dar... mi se rupe. Mi s-a acrit de cata prostie vad si mai ales aud in fiecare zi. Mi s-a acrit de toti tampitii cu fite de smecheri.

Deci pana aici. Am zis!!!

Sa-mi explice si mie cineva...

2008-09-29T00:35:00.003+03:00

... de ce ma-sa dupa tratament intensiv la nenea dentistul, de ce dupa o tona jumate de antibiotic si vata in urechi impotriva curentului maseaua mea continua sa se manifeste dureros si sa se umfle (iar).

Pentru ca in inteligenta mea eu nu gasesc nici o explicatie. But then again, eu sunt (inca 1 an) la POLI...

Povestea unei zile de concediu

2008-09-27T23:46:00.004+03:00

Un om destept a inventat tastele. Un alt om destept le-a dat si un sens. Si cu toate astea, zilele de concediu inca se mai pierd (sau apar din senin) printre hartii sau biti. Nu m-am lamurit inca, astept cu interes episodul 2 din "Povestea unei zile de concediu" pentru a ma edifica total.

Episodul 1 on the other hand mi-ar fi provocat hohote isterice de ras pana la o potentiala oprire a procesului de respiratie DACA (conditie necesara si suficienta) nu as fi fost eu personajul principal.

Anul trecut nu am apucat sa imi iau toate zilele de concediu. Partial ca nu ma ajutau cand le puteam lua, partial ca atunci cand imi trebuiau nu se putea, partial gandind intens si egoist spre sesiunea de iarna. Pam pam. Logic si firesc, s-au reportat pentru 2008. Ianuarie. Cand, civilizat si frumos, am facut cerere pentru cele 4 zile ramase. Atat mi-a comunicat tanti de la resurse umane, atat am scris pe cerere. Si am zacut frumos acasa si le-am lasat pe cele 2 tanti pe capul lui Ramico. Buuuun. Toate bune si frumoase pana in februarie cand ma suna Ge (seriously, asa i se spune, nu o botez eu) si imi spune ca de fapt mai am o zi de luat. Si ma pune sa imi fac cerere, negociem si ziua, bla. Toate bune si frumoase, cererile s-au aruncat frumos la gunoi, a venit primavara, pasarile au inceput sa ciripeasca si visele mele sa se indrepte spre concediul din 2008. De drept pe 2008.

Pentru ca politica firmei presupune sa iti iei concediul in 2 etape (sa ma impuscati nu stiu de ce, dar nu cercetez ca e mai sanatos), o bucata s-a luat in iunie, cand am alergat intre laboratoare, mate cu Dani, cola la Thomas si cai verzi pe pereti si bucata mare si geniala in august, cand mi-am pierdut tenisii prin Marsilia (la propriu... dar i-am recuperat).

Eh, intre timp eu am ramas fara nici un gram de concediu (dupa stiinta mea), tanti de la resurse umane a plecat din firma si in locul ei a venit alta tanti. Care nu stiu exact ce problema de adaptare are, dar ma suna ieri.

- Stiti, la dumneavoastra este o problema. Aveati dreptul la 25 de zile de concediu anul asta cu ce a ramas de anul trecut si dumneavoastra v-ati luat 26.

De aici incepe goana dupa ziua de concediu in plus. Cine, unde si de ce a facut programul sa ramana pe -1 in loc de + oricat sau macar un 0 absolut. Asa ca ma intorc la Ge. Calculez cu Ge. Ajungem la concluzia (fara macar sa ne contrazicem) ca, respectand regula de 3 simpla si logica elementara, eu de fapt ar trebui sa mai am 4 zile de concediu, in nici un caz sa fiu pe minus. Nici asa nu e bine, ca ceva nu imi da mie bine atunci. Dar trecem peste. Ge, nefiind responsabila cu resursele umane, ma trimite inapoi la tanti cea noua si cu problema neindentificata de mine. Care tanti s-a pierdut. Rau. Si mi-a promis ca revine cu un telefon saptamana viitoare, dupa ce se regaseste si se edifica de unde am eu o zi de concediu in minus cand logica elementara spune ca mai am 4 cu plus si de ce le mai am pe alea 4 cu plus cand eu stiam ca sunt pe 0 si anume de ce da softul rezultatul asta nesimtit.

Va urma. Pam pam.

Intre ceva

2008-09-26T03:32:00.003+03:00

Daca as putea sa imi dau demisia, sa stau acasa si sa ma uit la ploaie, sa beau ceai, sa joc Worms si din cand in cand sa mai citesc cate o carte (chiar n-am mai citit de mult) fericirea mea ar fi perfecta si infinita.

DAR factura la telefon refuza cu incapatanare sa se plateasca singura. DAR anul 5 cica vrea sa inceapa. DAR cica merg regulat la dentist.

So, momentan fericirea mea se rezuma la 10 minute, la lipsa de somn cronica (iar), la ... la diverse chestii care nu au legatura decat tangentiala cu statul acasa si uitatul la ploaie.

Si fara nici o legatura... my favourite picture de la my x dad's wedding (ce nu-i bine in propozitia asta?). Noroc cu noi pe acolo ca altfel... >:)

(Da, El era in blugi si tenesi si da, am fost mega mandra de El.)

C vs D

2008-09-25T00:12:00.001+03:00

Din cauza de avanturi razboinice viermicoase, azi mi-am reinstalat (iar) windowsul si am facut o curatenie generala pe hdd. Buuun... cu o singura problema... acum windows-ul meu e instalat pe D. I mean... asta imi schimba literele la partitii dupa cum ii tuna lui. Simt nevoi de aruncat tehnologii inalte fix pe geam. Grrr!!!

10 things that make me special :D

2008-09-23T14:35:00.003+03:00

De aici citire cica trebuie sa spun 10 chestii care freak me out. Cu conditia sa fie funny.

Hai sa vedem...

1. Sa mi se strice cuptorul cu microunde si asa sa raman fara paine prajita la 1 noaptea (sau fara mancare calda la orice ora for that matter).

2. Sa isi schimbe Cata numarul de telefon si sa nu il mai pot suna pe 23 / 24 septembrie in jur de 00:00. In fiecare an :)

3. Pe sor-mea sa o captiveze atat de mult (viitoarea) cariera de "militara" incat sa nu imi dea sansa sa fiu matusa de gasca in timp ce ea ar fi mama cea rea care nu le da voie plozilor sa bea Cola.

4. Ca tot veni vorba... sa dea Coca - Cola faliment. Adica... mai bine ma omorati direct.

5. Sa se desfiinteze trenuri, autocare, avioane si sa trebuiasca sa imi fac scoala de soferi.

6. Soferii de maxi - taxi pe ruta Hunedoara - Deva. Intr-o buna zi unul tot o sa ma ia la bataie la cat de mult vociferez ca nu isi respecta programul.

7. Paianjenii. Daca ma musca unul si ma transform intr-o SpiderLady? Nu imi plac hainele mulate. Plus ca sunt mult prea lenesa (da, mama, te las sa dai aprobator din cap) sa salvez lumea de la ditrugere totala.

8. Sa nu se tina mama de cuvant si sa nu imi mai gasesc intr-o zi cand vin acasa camera la locul ei. (Please oh please nu te tine de cuvant!!)

9. Sa nu care cumva sa gasesc jocul dupa care plang de 2 zile si saptamana viitoare sa iau iar bataie rau de tot :))

10. De inca o leapsa pana la anul. Frate, chestiile astea te fac sa gandesti prea mult :))

Si ca sa fie totul bine, leapsa i-o fac cadou de ziua lui lui Cata (La Multi Ani si ai voie sa imi zici ceva de dulce), lui Cris (de la mine citire am schimbat y-ul ala ca imi lovea retina... plus ca vad ca ai avant la dat din taste) si lui Dan (stiu ca o sa dureze, dar mai stiu ca o sa merite :) ). Si oricui o mai vrea :D

Happy, Ambasadoarea? :P

Toamna se numara ceva

2008-09-22T23:47:00.002+03:00

Eu momentan numar, plina de draci, minute. Alea 21 care sunt mai variabile decat vremea de afara pana vin si (sper eu) ultimele 2 drivere pentru Doi. Pentru ca eu habar nu am unde e CD-ul (DVD-ul, ma rog) pe care nenii din fabrica au pus frumos toate driverele care mi-ar trebui. De asta am primit acum 2 zile o cutiuta pt CD-uri... sa mai si tin minte unde le-am pus.

- Hai, ma, ca l-am vazut eu pe acolo!
- Pe acolo... pe unde?
- Prin CD-urile tale.

Da. L-o fi vazut El, candva. L-am mai vazut si eu. Doar ca la mine CD-urile stau intr-un soi de gramada care periodic cere varf. Plus ca de cand l-o fi vazut El, am mai facut ordine in ele. Da, ma! Eu. In CD-uri.

Ma rog, nervii au inceput sa se numere azi dimineata. Cand am incercat la lucru sa ii dam viata lui Doi si Doi s-a incapatanat sa nu faca nimic. Ne arata un desktop simpatic si ... atat. Mori!

Asta pentru ca aseara, dupa povesti si povesti si sarmale (te prind eu, Brotacel!) si alte povesti si inceputuri de povesti si planuri si musli fara lapte din care s-au pescuit prunele si bananele si stafidele... ma rog, aseara ne-am adus noi aminte cum in tineretile noastre am fost campioni la Worms Armageddon. Si am inceput un soi de pissing contest pe care am ajuns la concluzia ca il putem solutiona foarte usor. Deci, cat noi am terminat (in sfarsit, ca ne-am chinuit vreo 2 zile) de vazut The Terminator (da, ala din '84, cu freze shoade si arnold tanar si tot urat) au venit si viermii. Ce nu stiam noi era ca viermii erau virusati. Rau de tot. Atat de rau ca s-a necesitat reinstalare de windows. Fara drivere dupa cum spuneam.

Si ma oftic. Rau. Pentru ca planuisem saptamana de antrenament la viermi. Pentru ca azi noapte, pe la 3 jumate cand am concluzionat ca mai avem si joburi azi si alte alea si eu am si adormit, luasem bataie, reusiseram sa ne certam pe cine cat de aiurea joaca, sa facem pariuri, sa... in fine, ideea e ca am luat bataie rusinoasa. Dap, si (nu) mi-e rusine sa o recunosc. Dar am eu vreme pana data viitoare sa ma pun la punct :)

A, si azi in semn de revolta pe virusii mult prea destepti am zis ca imi cumpar jocul. Si l-am si gasit pe net. La incredibilul pret de 23,23 lei. Horaaaay! Asta a fost in primul moment. In momentul 2 am strambat din nas. Taxa de transport... 25 de lei! Mai muriti, ma! Da' ce faceti? Veniti pe jos cu el pana la usa? Chhhhh!!!!

Si ca o ultima chestie demna de marti 13 si pisici negre, am prajit plastilina prea tare. Si albul a devenit un soi de maroniu... I don't like cuptorul normal... :(

Si gata :)

Oameni... si eu

2008-09-21T01:33:00.003+03:00

Am tendinta de a schimba oameni. Nu stiu daca radical sau nu, dar tendinta exista. Sau nu imi gasesc cuvintele potrivite de a le spune ca, fara sa aiba fite, au o atitudine aiurea fata de orice.

De fapt, problema mea maxima este ca in momentul asta ma vad pe mine at some point in my life in omul pe care cateodata imi vine sa il dau cu capul de pereti sa il trezesc la realitate. Si that particular point nu a fost unul genial al vietii mele... probabil de asta. Sau doar imi caut scuze.

Dar in perceptia mea de om care cateodata se vrea idealist, un prieten in adevaratul sens al cuvantului nu te considera cool and funny orice tampenie ai face. Te mai ia si te mai da si cu capul de pereti cand o iei pe aratura. Sau doar imi caut scuze.

Si daca nu as fi facut asta si alta data... daca nu m-as fi convins ca oamenii nu isi schimba perceptii si mentalitati doar pentru ca ma trezesc eu vorbind cvasiinteligent poate chiar as avea o scuza. Ma-sa, nici eu nu cred ca in fata mea e un geam foarte curat pana nu il sparg. Cu capul, de preferat. Asa ca ce pretentii am de la restul?

Well, AM! Pentru ca stiu ca am de la cine sa am. Sau ma rog, tind sa cred ca am de la cine. Ca poseda materie cenusie care gandeste. In schimb am primit replica acida ca "you don't know me at all". Bun, se accepta. Poate nu am nici cea mai vaga idee. Dar deja-vu-ul ma omoara.

Sau poate m-am obisnuit cu "tu ce zici?" regarding no matter what... de la tenisi la job si chestii in care eu chiar nu am nimic de zis.

I'm lost... si discutiile de "unde credeai acum 5 ani ca o sa fii acum?" la miezul noptii nu au ajutat prea mult.

Sunshine

2008-09-18T21:53:00.004+03:00

Inainte de THE MOMENT, eram pregatita sa imi vars toti dracii adunati pe electricieni tampiti, tanti de la informatii proaspat iesite din borcanul de castraveti, sa imi exprim simpatia pentru bucuresteni mai mult decat intelegatori (fara ghilimele, pe bune), toate condensate intr-o durere de stomac infinita.

DAR... a venit THE MOMENT. Acel moment in care, dupa 1 ora de mers pe jos pana la Real, intr-un vant frate (macar vitreg) cu crivatul siberian (daca maria sa crivatul adie in Siberia), totul (exceptand durerea de stomac, dar cine o mai baga in seama?) s-a dus naibii, in care all the bad thoughts au fost luate de floarea cea galbena si privirea albastra.

Dadada, a dat poezia in mine. Buuuut... me happy, me cu gandurile la locul lor, me strambandu-se la Universul personificat in Florin fara mustata lately, me acolo unde cred ca trebuia sa fie. Si e cald. Si vara. Si din cand in cand marea se joaca la picioarele mele.

Unde-i misterul???

2008-09-18T01:01:00.001+03:00

Ca ploua, nu mai e nici un mister.

Ca CFR-ul a batut Roma, nu mai e nici un mister.

Ca nimeni nu se astepta si mama ce rau le pare tuturor ca nu au acordat nici o sansa formatiei clujene, nu mai e nici un mister.

Ca Steaua a luat bataie, nu mai e (si pentru mine nici nu era) nici un mister.

Ca eu imi plang de mila lately, nu mai e nici un mister.

Si atunci? Ce naiba ma chinui eu sa scriu aici??? Chhh!

Am 1000 de moduri sa nu va ascult

2008-09-16T01:29:00.004+03:00

Poate e de la ploaie, poate e de la incapabilitatea de a pune in aplicare la justa valoare verbul "a manca", poate e nevoia de comunicare care sa nu dea facturi si bugete peste cap, poate e... nu stiu exact ce e. Stiu doar ca sunt antisociala (a-fucking-gain), ca imi vine sa quit my job (a-fucking-gain), ca (deja) imi e dor de vara (arond yahoo punct com), de hanorace si tenisi, de ...

Deci... nu (va) ascult. Nu socializez decat cu lil sis si her (again - fara fucking) boyfriend, cu toate ca ma innebunesc (a-fucking-gain) ca ei vor sa vada lil Lianas running around si sa fie unchi, respectiv matusa. Si cu mama. Tangential. Si deja totul seamana a un dejavu tampit. Deci tre` facut ceva.

Fugitul in lume este o optiune. Macar la 18 km de aici. Nu, ca ala e DE lume. Bun si asa / atat. Numai sa opreasca cineva robinetele...

Poate zambesc prea mult...

2008-09-15T00:57:00.002+03:00

Aveam chef de aberat pe monitor. Si atat. De aici si titlul copiat cu nesimtire din ce ascult acum. Pana voi termina de aberat se vor termina o gramada de altele.

- Bai, are you pregnant or somethig? Cum poti sa dormi in halul asta de mult?

Asta eram eu. Eu, care am inventat somnul de 48 de ore cu pauza de tigara si baie. Tocmai eu!

- Ma, cred ca. Sau ma chinui sa elimin ceva. Prostia din capul meu.

(Fie vorba intre noi, prostia in cauza e all in his head... sau ceva de genul, ca eu inca nu am descoperit-o)

- Hai, ma! Ca numai pregnant people dorm atat de mult. Si eu.

Tacere. Probabil era alb la capatul celalalt al wirelessului. Eu radeam, nepricepand inca albetea. Sau ce am spus.

Dupa ceva timp...

- Liana?

- Da?

- Incerci sa imi spui ceva?

Pe fondul unei seri incredibil de faine, cu multe rasele, autoironii, hippies vs punk bla bla, eu radeam ca tampita. Pentru ca in capul meu notiunea de "pregnant people SI eu" ma excludea din start. Ok, omul abia se trezise. Sa explicam deci.

Si ajungem iar la povestea in care imi plac la nebunie copiii daca indeplinesc doua conditii suficiente si necesare: sa fie cat mai departe de mine si mai ales ai altora. Momentan, cel putin, e singura forma in care ii accept.

Si mi-am facut si norma de aberatii pe monitor. Dormim? :)

De ce pe jos nu poa' sa fie scrum?

2008-09-13T22:57:00.003+03:00

Pentru ca - exceptand cazul in care "pe jos" e o bucata de ciment - covorul foloseste altor scopuri, nu pe post de scrumiera. Pentru scrum ai vreo 3 ustensile pe langa tine. Din care una home made.

Nu am chef de nimic, mi-e foame dar fostele masele se incapataneaza sa ma transforme intr-o anorexica, nu gasesc pe nicaieri o tema decenta pentru blog (a se citi "care sa imi placa mie") si mi-e lene sa ma apuc sa imi fac eu una, nu m-am dus la Radu pentru ca nu sunt in stare sa urmaresc 2 cuvinte coerente spuse de altii, l-am trimis azi pe unul direct la dracu (asta ca tot ar trebui sa fiu draguta cu oamenii 8 ore pe zi) pentru ca era iritant si urat, am tipat la El sa nu ma mai frece la cap cu chestii pe care ar trebui sa le fac fara sa fiu frecata la cap, ma calca pe nervi orice, am uitat sa imi cumpar tigari si la ora asta nu mai cobor nici platita, ceasul o sa sune dimineata la 7 si e DUMINICA, mai e 1 ora pana mi se schimba factura (si implicit limita de reincarcare) ca sa pot spune "sorry" ... si sunt mai mult decat incoerenta.

Mai e mult pana marti? :(

Tzumpi

2008-09-13T01:35:00.002+03:00

Rog frumos de tot (cu dat din gene and all that) ca cetateanul care o data la 2 zile cauta Tzumpi pe google sa imi lase si mie un comment in care sa imi spuna anume cum a ajuns la numele asta :) Multumiri.

"Traim in Romania"

2008-09-12T00:45:00.003+03:00

Da, ma, da. Acolo. Ca de aia ne cheama ROMANI. Ca daca am sta in Belarus ne-ar chema altfel.

M-am ofticat rau. Am citit aici un post care a starnit un luuung sir de injuraturi. Nu la adresa romanilor, in general. La adresa acelui roman (a se citi autorul) si altor asemenea lor care si-au pus simpatic ochelari de cal si recita asemenea lozinci. Chiar si pe post de bancuri. Mi s-a acrit mie. Ne vaitam in fiecare zi in ziare, la televizor, pe strada, la vecina de vizavi de reputatia pe care o avem in Europa dar nu avem nici cea mai mica jena sa aruncam cu noroi (noi) in noi cu orice ocazie. Si asta (nu altceva) ne face in primul rand un popor de tampiti. Ca in loc sa zicem ca "uite, ma, ala care a dat gaura in gaura macaroanei a fost roman" noi ne apucam sa analizam daca gaura in gaura macaroanei e pe centru. Si cum a ajuns Gigel sa dea gaura in gaura? Clar a avut pile, relatii, bani de spaga. Mentalitate tampita! Care o sa ne tina (ca popor) unde suntem sau chiar mai jos mult timp de acum inainte. O idee mult mai desteapta despre chestia asta... aici.

La polul opus, azi mi-a placut Happy Hour-ul lui Maruta (zici ca am trait un episod tematic din Grey's Anatomy) in care a laudat fiecare medalie obtinuta la olimpiada. Si a facut misto de Indiggo (cu 2 g, da?) care intra in categoria "people that make Romania suck everywhere". Dovada:

Si alta:

Macar intr-un final s-au trezit (chiar si) aia la realitate si le-au explicat sa se lase de meserie... Fraaaate.

Pete care nu ies cu Domestos

2008-09-10T00:31:00.002+03:00

Ma, mie cand mi se pune cate o pata nu mai iese nici cu ... nimic. La un moment dat avusesem (thanks to Di and Seb) pata cu wsa. Dupa multe razboaie intergalactice, mi-a trecut. Adica ma mai joc si acum, dar nu ma mai trezesc noaptea sa trimit armate la atac sau alte prune din alea.

Pe urma, am avut pata cu prizee-ul, de unde am si capatat cate ceva. Mai tragic este ca pata asta nu a disparut nici acum si, cu o rabdare demna de cauze mai bune, imi astept ceasul si broasca de plus. Majorat, da? :)

De Pasti am fost la Radu si am invatat sa joc "Colonistii din Catan". Bun, nimic tragic pana aici. Doar ca, long live my best friend google, am invatat ca se poate juca online. Big mistake. Pentru ca acum pierd nopti cu colonistii vietii.

Am in camera tone de doze de Cola. Si de cand El cutreiera Europa si imi stie piticii colectionari de cutii, se inmultesc. Cutiile. Si piticii. Doar ca in loc sa stea ordonate si ele ca orice doze colectionate, ale mele stau insirate cam peste tot. Asta din gama "ce fata ordonata are mama". Doar ca in propozitia anterioara e vorba de sor-mea.

La capitolul "pitici colectionari" intra caiete, agende, pixuri, creioane (colorate sau nu), foi de toate natiile, cd-uri stricate pe care "o sa le lipesc eu candva undeva sa reflecte lumina" (cred ca asta era motivul).

Si pete care mi se pun usor (si ies greu spre deloc) mai sunt. Cand or sa imi mai vina, revin cu continuarea :D

Coffee ...

2008-09-08T21:40:00.001+03:00

Nu o sa stiu in viata mea sa fac o cafea ca lumea. Tin minte momentul exact in care – eu fiind foarte kinder pe atunci – tata a avut ceva musafir si mi-a rugat sa produc una bucata cafea. Si am produs. Doar ca – inepatoare in ale cafelei fiind eu in acel exact moment – a iesit o chestie… ciudata. Un soi de apa colorata, fara gust, fara miros, fara nimic. Am retinut critica de atunci (cu toate ca a fost facuta razand), ca era vara, culoarea aragazului (cu care nu stiu ce s-a intamplat de-a lungul istoriei), tricoul cu dinozaur in relief pe care il purta tata… deci s-a retinut. Nah, si de atunci de fiecare data cand fac cafea… pun, frate! Cafea, that is! Aceeasi cantitate de cafea, chiar daca variaza cantitatea de apa. Mama nu se mai risca de mult sa bea cafea by Liana, ca tine la inima ei. Si o inteleg. Baietii de la firma de paza s-au riscat o singura data sa stea treji cu licoare maronie by Liana. SI de atunci ma refuza politicos si beau ceai de fructe. Probabil cafeaua o beau in locuri unde oamenii au simtul masurii. El ma vrajeste frumos cu cafea pe bordura de fiecare data cand vine vorba de “bem o cafea?”. Se aceepta daca e ness si e facut in ditamai paharul Pepsi (da, Pepsi).

Unde vroiam sa ajung? Well, azi noapte pe la 4 eu inca nu eram acasa din motive de job nu al meu si la 8 a sunat ceasul. SI ceasul care s-a afirmat a si fost bagat in seama pentru ca m-a lovit constiinta. Sau ceva de genul asta. Trebuia sa ajung sa fac raze la dinti si apres sa imi misc monumentul pana la Deva. Toate pana la ora 11, chestie care s-a si intamplat. DAR… cu 4 ore dormite azi noapte (irelevant ca ieri am dormit ca dupa schimb de noapte… desi schimbul de noapte tot cu genele lipite a avut loc), riscam sa adorm cu capul pe tastatura pe care tocmai o chinui. Asa ca mi-am ignorat lenea si am facut cafea. Care, cu cantitati industriale de zahar si lapte tot gust de esenta de cafea are. Sunt curioasa peste cate saptamani mai dorm eu dupa ea. Si toate astea pentru ca pe la 8 ani, vara, am facut un ibric de apa colorata. :)

Oricum, in sesiune e de apreciat stilul meu de a face esenta de cafea. Plus ca, lumea care stie ce chestie produc eu, ma scuteste de actiune :D So I guess in tot raul e si un bine…

Deci MASH. Pana la 7. Si vreau campania “pro apa si sapun si folosirea lor” inapoi in microbuze. Hipiotii naibii! Dar despre asta in alt episod. MASH. :)

In loc de Marlboro si Cola

2008-09-07T00:58:00.006+03:00

Soundtrack: Johnny Cash - One

Da, ma, da! Sunt egoista si egocentrista si mai childish decat media (ca de aia a zis big bro azi ca facem chef de ... majoratul meu peste 1 luna), sunt moody si cu fite de copil tampit care vrea inghetata albastra in mijlocul drumului (prietenii stiu de ce), sunt irascibila de ma scot pe mine din minti, ma infurii la minut si rad peste 3, imi vine sa ma iau si sa ma duc pana la cluj pentru 4 ore in plus dar nu mi-as misca un deget sa imi iau ceva de mancare cand mi-e foame daca trec printr-o lene profunda, cica sunt rece si uit repede, am in minte mai multe detalii (ne)semnificative decat orice altceva, fac misto de oamenii care ma cer de nevasta (desi ei, saracii, vorbesc serios pe jumatate), fug de mine, de El cateodata, de oameni intotdeauna... and yet cica as fi nice and loveble and ... jeeeez! People actually like me! Asta da revelatie pentru azi. Asa ca ar trebui sa ma duc la Cluj dimineata?

Do you remember?

2008-09-05T00:54:00.003+03:00

E ceva in aer (sau in bere, cum tocmai mi-a spus Mircea pe mess) dar lately pe toata lumea a apucat-o nostalgia, dorul de demult, dorul de el / ea / ei de demult... Pe mine toata treaba asta m-a aruncat in melodii uitate in foldere pe cd-uri, in "saved by the bell" varianta originala, povesti cu oameni care odata erau colorati si vii si frumosi si care nu mai stiu cum sunt acum. Si mi-e dor de mine de acum 4-5 ani, cand iesitul la bere era complicat din cauza de buzunar, cand mersul cu locomotiva nu parea inspaimantator, cand pasajul din Unirii era ideal, cand cea mai mare grija era un el sau niste ei sau playlistul din JukeBox.

Si bag picioarele in ea astenie de toamna sau cum se numeste. Si fac revolutie si spun - cu mana pe inima si fara sa mint - ca mi-e incredibil de bine acum. In anumite momente dar perfectiunea e plictisitoare. Asa ca ... saved by the bell, pentru revenire. "Vara asta" pentru atunci si pentru acum, pentru ca a fost un fel de promisiune indeplinita. Si somn pentru refacerea fortelor dupa o zi mult prea plina.

12:22 si 1222 de chestii

2008-09-04T12:22:00.004+03:00

Evident am intarziat la examen. Pentru ca strambatura mea de "mai stau 10 minute ca daca ma duc cu taxiul ajung la fix, ca asta oricum niciodata nu intra la 8 in sala. Si mi-e mult prea lene oricum sa nu ma duc cu taxiul" nu a luat in calcul coada de la caserie sa si platesc prezentarea de la minunatia de examen. Nu stiu exact ce s-a intamplat cu tanti care timp de 4 ani mi-a luat banii dar o vreau inapoi. Ma aude cineva? Sa mi-o dati pe tanti contabila inapoi. Pentru ca in locul ei am dat peste una mai adormita ca mine. Ce nu pricepea ea era ca eu ma grabesc. Ce nu pricepeam eu era de ce se chinuia sa imi tina morala despre studentii care lasa totul pe ultimele 3 minute inainte de examen si nu vin mai repede sa isi plateasca prezentarea a 3-a. Da, ok, 8 fara 5 e ora ideala sa iti bei cafeaua, nu sa scri o tona jumate de chitante, dar... CHITANTA, tanti! Ca daca vreau morala stiu eu pe cine sa sun.

Ok, victorioasa cu chitanta traversez curtea (nu foarte mare in general, dar azi mai ceva ca parcarea de la IKEA), ajung cu rasuflarea taiata la 1, dau sa intru. 8:05 si proful era acolo. De ce? De ce tocmai azi? De ce nu atunci cand eu astept cuminte pe trepte (niciodata in banca) de la 8 fara un sfert? De ce de dimineata? De ce mie? De ce azi? Bafta mea chioara s-a numit proful de lab care cred ca ma iubeste sincer desi nu pricep de ce... s-a lamurit saracul demult ca nu am pic de vointa pentru materiile lui. Si nici chef for that matter. Si asa am aterizat eu in ultima banca, langa un muritor de anul 2 care trecea prin traumele (binecunoscute mie de altfel) ale ASDN-ului. Bafta lui a fost ca am intarziat si ca la vremea lui ASDN-ul m-a traumatizat in asemenea hal incat s-ar putea chiar sa isi ia examenul.

Examenul meu on the other hand... depinde foarte mult in ce fel de zi il prind pe prof. Si cat de mult vrea sa demonstreze universului, lumii, lui, mie si oricui o mai vrea cat de desteapta sunt eu de fapt si cat de (mai) mult pot. Ok, dude, sa ne intelegem. Da-mi examenul si o sa te pomenesc si de acum inainte. Doar ca acum la polul opus al pomenirilor de pana acum.

Termin examenul, aprind a 2-a tigara pe azi. Sun El, pierdut pe undeva prin Italia, plin de draci pe oameni idioti si inapti. Ii povestesc, ma fura peisajul, ajung la Thomas, am o revelatie. Baaa! Eu trebuia sa ma duc sa vorbesc cu proful de AE de examenul masii. Din nefericire pentru picioarele mele, am revelatia asta cu voce tare.
- Ok, du-te inapoi!
- Mi-e lene, sunt departe, lasa ca ma duc maine!
- Da, clar. Treci! ACUM!
Nu stiu exact prin ce hipnoza am trecut la un moment dat in somn, dar ACUM ala m-a facut sa fac stanga imprejur si sa ma intorc la scoala. Trecand 2 strazi. Pe una din ele era sa se si urce un nenea pensionarul, cu o Dacie "mai batrana ca noi 2 la un loc", pe trecerea de pietoni.
- Zi-i, Liana! Be a trucker!
- Pai cand ma apuca sa fiu a trucker te uiti urat la mine!
- Acum nu prea am cum sa ma uit, deci zi-i!
Si i-am zis. In gand, dar i-am zis.

Oricum daca muream, muream degeaba. Proful era mai mult decat inexistent, asa ca - cu imaginatie fiind eu - am apelat la secretariat. Tanti cea croita perfect pe modelul secretarelor la POLI (aka acra, grasa si naspa) imi explica - dupa ce eu zic "Buna ziua" si imi expun nedumerirea - ca programul cu studentii incepe la ora 13. Mult mai multe cuvinte decat vroiam eu. Mie imi trebuia un "Nu" sau un "Da". Sec si simplu. Nah, mori, ca eu la 13 nu ma intorc.

Si am ajuns intr-un final sa imi fac si programare la dentist... asa ca maine dimineata la 8 iar ma trezesc. Si sambata. Dar duminica... huha! Mai e mult pana duminica? Si stie cineva daca prin Garbau trece trenul? Si... si gata. Off to work, bere cu Dani apres si... si ce-o mai fi. :) Oricum s-au intamplat prea multe pana la ora asta. And the day is still young. Yeah...

Fara

2008-09-04T00:30:00.002+03:00

Invatat, facut fituici... I'd say I'm covered for maine. Aflat ca s-ar putea sa imi mai storc creierii si pentru restanta pe care o aruncasem hat, departe, inainte de licenta, chestie nici prea rea, nici prea buna. E cu 2 taisuri, cum s-ar fi spus nu prea demult, pe baraj :)

So... ce am aflat azi? Ca materia mea cenusie a stagnat prea mult si necesita exercitiu intens. De unde se cumpara FIMO (si s-a si comandat, along cu alte chestii) asa ca in curand bucataria (oricum nefolosita la adevarata ei valoare most of the time partial pentru ca nu se sta prea mult pe acasa si atunci cand se sta nici eu nici a mea mama nu simtim nevoia sa o folosim) va folosi in scopuri de coacere. So, ceva amatori de cercei home - cooked? :)

Si gata pe azi. Si poate si pe maine.

Cele 2 fiice :))

2008-09-03T22:25:00.002+03:00

Ha! Am gasit! Cam asa arata cele 2 fiice ale lui tata (expresie imprumutata de la cineva :D) la a lui nunta pe care am decis ca, vizual scriind eu (cum zice mama), nu are sens sa o dezbat. In afara de El in tenisi la starea civila nu a fost nimic special, nimic simpatic (ok, Luca Sebi, dar orice plod de 2 luni e simpatic), nimic si atat. Dar noi! Noi, domnle =))

(dada, am examen maine. Ma duc, ma duc!)

Cine si de unde

2008-09-03T14:21:00.003+03:00

Pentru ca oricum am de invatat, m-a ros o curiozitate maxima... cine si de unde a aterizat la mine pe blog, by search engines. Nu stiu exact daca sa ma amuz sau ma sperii :))

Hai sa vedem:

- 8.91% - vreau sa ma marit - pai, marita-te, tanti. Te tin eu? Sau credeai ca la mine pe blog gasesti reteta maritisului? Sau ceva anunturi de potential - viitori soti disponibili? Mai cerceteaza, mai cerceteaza :)

- 5.94% - donez rinichi - Ahaaaaa! Si ai constatat ca si eu? Sau tu imi dai unul fara nisip / pietre la schimb???

- 5.94% (dap, egalitate) - ma marit - Felicitari, casa de piatra. Dar de ce ai cerceta pe google aceasta informatie??? Hmmm....

- 4.95% - amr 16 - Pana la ce??

- 2.97% - poze cu oameni ciudati - Acuma stiu ca nu sunt eu de felul meu normala, dar de aici pana la "poze cu oameni ciudati"??? Macar ai gasit ce vroiai, marete cautator??

Vroiam sa fie top 5, dar la egalitate...

- 2.97% - vreau sa ascult muzica ozone - Pai, Gigel, tata... de YouTube ai auzit? De dc? De winampul personal??? Nu? Cauta asta pe google data viitoare.

Chestie bizara... in 1 septembrie cineva a cautat "binus ionut" si a ajuns aici. Si in 2 septembrie "bristena" cu acelasi rezultat. Hmmmm... de Bristena, cu nume, nu imi aduc aminte sa fi vociferat pe aici. Nici de Binus Ionut. Dar fie. O fi google-ul ceva clar vazator.

Cautarea infinita a unuia m-a facut mandra... "tenisi dada romania". Ha! Tenisii mei rusesti sunt considerati dada de maria-sa, atotputernicul Google. My tenisi rule.

Ma intreb maine cine ce mai cauta :D

Vaicareala mascata :)

2008-09-03T12:09:00.002+03:00

Dupa mult backspace peste randurile in care ma vaitam, m-am calmat. Rau de tot. Atat de rau ca am cazut intr-o stare insensibila. Evident nu m-am trezit la 8, cum spuneam aseara atat de hotarata. Evident nu am terminat materia pana la ora asta. Evident... So what? Nu o sa mut muntii in 2 zile. Dar o sa ii clintesc suficient sa am o singura restanta inainte de licenta. Again ma intreb cine m-a trimis pe mine la Poli. Again mi se raspunde de departe cu ploaie si calm ca "trece, Liana". Si mi se fac eternele promisiuni de balaceala duminica. Poate totusi duminica asta se vor alinia ceva planete si se va intampla si balaceala pe care o vreau cam de la inceputul verii. Si poate ar trebui sa anunt lumea ca traiesc, sa vad cum arata terasa de la castel... poate maine, daca nu o sa adorm in drum spre casa.

Si e pointless blogul asta. Dar e ... pauza mare, in care ignor patul nefacut, dezordinea din camera si mai ales de pe birou, cursurile "organizate" pe covor, totul. So I guess... have a nice day :)

AMR 1

2008-09-02T23:50:00.001+03:00

Pana la un examen de a carui existenta stiam, dar am ignorat-o cu gratie si nesimtire. Urasc politehnica in momente din astea. In care imi aduc aminte ca am idei grandioase de proiecte de practica, putin timp la dispozitie si nici un chef de ele... ca sa nu mai spun idei de unde sa le apuc. Ca sa nu imi aduc aminte de licenta... care e peste gard si mie mi se rupe gratios de ea. De fapt, nu chiar asa gratios, ca mai am cate un proces de constiinta din cand in cand.

Cine m-a trimis la poli? Si cine m-a trimis nu imi putea suplimenta si stocul de chef??? Damn hippies!

Tenisii prin Europa :)

2008-09-02T00:00:00.002+03:00

MAC, asteptand cuminte in parcare in Slovenia

In cautarea AS24-ului pierdut, prin Maribor

Italia

TUNEEEEEEEEEEL! TUNEL! TUNEL! :))

De aici a venit o "frunza" Di. (Marsilia)

Melcul.

Bolovanii de Franta pe care i-am adus pentru mama... doar in poza

Marea cea albastra, de departe

Toulon

Fericire :)

Happy feet :)

Aici scria ceva :)

Our happy place pe Gipi

El si stancile :)

Wondering prin Toulon, la intoarcere

El care se uita dupa...

... fundul atasat de tanti

Si acelasi El cand i s-a comunicat ca va dormi in patul de sus :))

I'm touching the world :)

Piatra cea geniala

Stuff for Di :)

El si nenii care mi-au laudat franceza de balta. (in conceptul Lui, poza asta s-ar numi "Jeep Willi! JEEEEEP WILLLLI")

"Toate drumurile duc la Liana" :)

Tenisi in Italia

Satul cel nice din Italia

Ferrari la ei acasa :D

"Poza asta o pun pe net!" :))

Si reactia :))

Zacerea cea sanatoasa

Si ce-am adus din italia :)

Romania :)

2008-09-01T23:41:00.002+03:00

Nenea de la Plus, cel foarte injurat, colectiv si cu multa imaginatie :)

Nenea soferul :)

Aveam eu o problema cu oglinda :)

Foarte dimineata... pe undeva pe la pasul Caprioara

Tzumpi la loc de cinste :))

Trotuarul meu si al lui Intu' (Brasov)

Din nou problema mea cu oglinda, undeva spre Intorsura Buzaului

Tanti care ne-a salvat de multe ori :)

Lacul cel lac

MAC, Liana, Cola, pata de ulei :)

Baaaaazu :)

Inceputul de apus, aproape de Slatina

Dunarea cea Dunare

El si Dunarea cea Dunare :)

Iar oglinda :))

Orsova care cica semana cu Genova. Acum pot spune ca not rili :))

Cubul colorat din Baia Mare :)

Liana

Baia Mare :)

Mi-am pierdut tenisii prin Marsilia... :)

2008-09-01T01:23:00.004+03:00

Hai ca poate de data asta reusesc sa il scriu :)

Ok, acum 2 saptamani anuntam poporul cu surle si trambite ca plec. Si am plecat. Si dusa-am fost. Dar cum all good things come to an end... here I am... biroul pe care troneaza o dezordine mai mare ca de obicei (de data asta nu doar eu), camera prin care sunt aruncate tricouri care stateau foarte bine in dulap dar mi-a trebuit mie inventariere azi dimineata cand oricum ma grabeam... ma rog, nu se deosebeste prea mult de "la noi acasa" doar ca this room e ceva mai mare. Nu cu mult, comenteaza jumatate de gand ironic.

Deci ce-am facut. Dumica am plecat la Baia Mare. Acum 2 saptamani that is. Nu tare stiu eu ce s-a intamplat pe acolo pentru ca, in apogeul relaxarii mele fiind eu ajunsa, am adormit ca un mâtz bleg. Si am dormit, frate, si jumatate de Ungaria. Care Ungaria... chhh! Do not get me started! Da, noaptea arata ca un pom de Craciun (sa-i traiasca expresiile lui El), da, are autostrada, da, are Balaton, da, Budapesta la 4 noaptea parca iti creaza ceva dorinte de a o vizita (dar nu suficient de mari pentru a o pune pe planul de turism), da, da, da! Mie mi s-a parut seaca. SEACA. Cu nimic special.

Deci purcedem spre Slovenia. Primul impact cu Slovenia...
- Slovenia pute!
- Nu pute. Au taiat aia iarba, de aia miroase asa.
- Sa ma ierti, iarba normala taiata miroase frumos. Asta PUTE!

In Slovenia am interactionat cu una bucata cetatean. Si cum cunostiinte mele in ale slovenei sunt egale cu 0, am interactionat in engleza. Si ii explic omului de la benzinarie ca mie imi trebuie si vreau una bucata explicatie cum sa ajung la alta bucata benzinarie din Maribor. Si vorbesc. Si dau din maini. Si vorbesc si dau din maini in acelasi timp. Si dupa ce ma doare si gura si ma dor si mainile, ala imi zice ceva in slovena lui. Scurt si sec. Pai, bine, ma! De ce nu zici de la inceput ca gesticulez degeaba in fata ta? Ca habar nu ai de ce zic eu? Mori... Fara ajutorul lui, dar cu un Gipi mai mult decat cooperant (in momentul ala) am gasit si "megabenzinaria" din Maribor. Evident, noaptea. Cam toate actiunile noastre notabile s-au intamplat noaptea, fie vorba intre noi. Tind sa cred ca in ceva viata anterioara am fost bufnite.

Pam pam. Cu rezervorul plin, spre Italia deci. Si asa m-a vazut pe mine intrarea in Italia, ca eu am respectat dorinta genelor de a se uni. Italia... hmmmm... Italia e intortocheata ca o spagheta. Si are casute pe dealuri. Si cand ma fac mare vreau sa ma mut oriune intre Genova si Savona, intr-o casuta nu foarte departe de deal, nu foarte departe de mare. Italia e un pod - tunel - pod - tunel - tunel - pod - pod continuu. Partea de sus, that is.
- Uiteeeeeeeeeeeeee!!! Tuneeeeeeeeeeeeeeel!
- Ioi! Asa o sa faci de fiecare data cand intram in unul? Ca sa stiu sa imi bag vata in urechi de acum.
Strambatura (mea) a fost sugestiva. Si in semn de protest mi-am aprins numai mie o tigara... care a primit-o El pana la urma :)

Si asa am ajuns in Franta. Noaptea. Cu eu evident dormind mai mult decat ciudat pe mai mult decat incapatorul meu scaun din dreapta. Intr-un final, pe la sfarsitul celor (aproape) 2 saptamani, genul asta de somn s-a lasat cu febra musculara, dureri de spate si recunostinta vesnica fata de patul de acasa. Detalii :)

Franta... am inteles de ce ma uraste Ambasadoarea pentru Franta :) Franta e geniala. Plina de negri si de oameni agitati. Sa ne intelegem. Partea de jos a Frantei, aia pusa strategic pe malul marii, special pentru a oftica muritori nefericiti care locuiesc intre dealuri. Marsilia are aerul de ... nu stiu, port de peste :)) Nu, nu pute. Miroase a mare. Si a soare. Si e agitata ca o cola in shaker pana pe la 8 seara cand e ... pustie. Francezii sunt relativ ciudati. Am patit-o in Carefour cand o tanti s-a oprit langa mine la raionul de paine si a inceput sa imi explice foarte foarte repede ... ceva. Nu stiu exact ce. Ea vorbea repede si eu cu limba lui Voltaire ma impac la nivel de gradinita... daca mi se vorbeste rar. Si francezii, in pauza de masa, mananca in parcare. Pe masina. Langa masina. In masina. Ooook, laitmotivul: masina. Dupa nedumerirea initiala, mi-a trecut. Francezii nu au trotuare. Nici italienii for that matter. Deci nu merg pe jos. Asa ca normal ca 3 sferturi din ei invata sa faca totul in / pe / langa masina (celalalt sfert are motor).

Marea am vazut-o in detaliu in Toulon, noaptea, dupa 6 kilometri de mers pe jos. La dus. Si dupa ce am coborat multe - multe - multe trepte pana pe plaja. Evident, "treptii" respectivi au trebuit urcati la inapoiere. Nu stiu exact cum am aterizat acolo (tind sa cred ca Gipi a fost de vina), dar cred ca era ceva plaja privata. Pe care s-a scris FERICIRE pe nisip (jumi - juma), s-a mai scris si altceva pe nisip, s-a pupat marea, s-a pupat fata in mare... da, au rezultat multe pupaturi :)
- Si daca o sa avem nevoie de o Mediterana pentru fiecare chestie importanta pe care avem sa ne-o comunicam ce o sa facem?
- MMmmmm... ne mutam pe malul ei? :)

Tot prin Toulon ne-am pierdut cautand ceva supermarket detinator de Sunny D ("It all started with a chair" :) ), Cola, Marlboro (indecent de scump) si nu in ultimul rand de-ale gurii... sandalele mele au protestat si mi-au facut basici nenumarate... El a spus ca urmatoarea plimbare o sa o mai facem la pensie, cu bastonul :))

Dar am ajuns in Italia. In ceva sat cocotat intre dealuri, prea linistit si prea curat sa dea impresia ca e locuit. Dar era. Si avea si Torta Fritta. Care Torta Fritta sunt un soi de gogosi mici si bune. Si care au generat o dimineata de rasete, certuri, dat din gene... si o expeditie by myslef in cautarea lor si apoi o expeditie in 2 ca sa le si mancam. Long live Tortillias :))

Si ne-am intors... si Gipi a simtit nevoia sa nu cunoasca existenta autostrazii din Slovenia... asa ca ne-a dus pe niste coclauri numai de el stiute. Probabil de ciuda ca nu l-am ascultat de cateva ori si nu ne-am bagat si a 2-a oara cu ditamai MAC-ul (de fapt e ditamai VOLVO-ul, dar la botez i s-a spus MAC) prin centrul Marsiliei si nici nu am intrat prin Croatia ca asa vroia el.

O chestie foarte tampita am patit-o in Ungaria, la ultima oprire. M-am dus sa iau cola si eternul deja Marlboro. I-am intins la tanti sticla de Cola si, pierduta fiind eu in gandurile mele, i-am cerut in romaneste si un pachet de Marlboro. Rosu. Scurt. Tanti cea blonda, foarte zambitoare si binevoitoare pana in secunda aia, si-a pus o fata de genul "OMG! It's a rat! It's a RAAAAT" si mi-a aruncat in scarba pachetul de tigari. Bun, recunosc ca si eu am o problema cu oamenii care vorbesc ungureste in Romania. DAR am o problema cu aia pe care nu scrie turisti (si avand in vedere ca eram intr-o benzinarie in mijlocul autostrazii, foarte aproape de intrarea in Ungaria dinspre Slovenia oare ce altceva puteam fi?), care vorbesc ungureste locuind de la nastere aici si care refuza sa invete ca lumea limba tarii a caror cetatenie o au. Atat. Deci ma fac rasista pana la capat si fuck ungurii.

Concluzii... italienii sunt campioni la muste, gunoi pe marginea drumului in zona orasaneasca, orar tampit la orice chestie. Francezii sunt geniali, fumeaza mult si oriunde (indiferent de sex, varsta si alte considerente). Cand o sa ma fac mare o sa ma mut undeva acolo, pe malul marii atat de albastre incat ii vezi nisipul de pe fund si de pe autostrada. Si ca 3 saptamani in care ai impartit 5 m patrati cu un cetatean ori va trimit la dracu ori genereaza zuzu cumparat in acelasi moment de fiecare in colturi diferite ale lumii. Si ca viata ar fi geniala daca ar fi un concediu perpetuu. Si ca planurile sunt ok daca sa se si intampla, dar mult mai geniale daca se pastreaza linia de baza si se modifica detaliile. :)

Plec :)

2008-08-17T21:54:00.003+03:00

Da, iar. De data asta spre Franta, sa ma balacesc in Mediterana, daca in aia Neagra nu am reusit anul asta. Si pozele de la blogul anterior nu am reusit sa le incarc. Si nici sa dezvolt nunta lui tata... Well, dupa concediu. Pana atunci sunt un matz care da fericit din urechi... si pleaca in Franta via Baia Mare intr-o ora :)

Da, Di, vei primi tot ce s-a promis... mai putin absintul, care e doar foarte probabil ;)

7 zile, 22 de judete si 2025 km

2008-08-15T00:26:00.004+03:00

Acum ca m-am calmat, am povestit, am ras aducandu-mi aminte si - most important - am facut dus, am apucat sa pun poze pe net, sa imi caut ce am scris de-a lungul celor 2025 km si sa imi aduc aminte ce s-a intamplat in rest (aka de la Severin incoace)... so, ca sa fie in ordine cronologica... prima data copy paste la ce am scris (cu poze cu tot :D) si pe urma restul si concluzii :)

7. august. 08 - Sebes

Ok, finally o promisiune tinuta. Urmatorul blog e scris while travelling :):):)

In timpul unei discutii mai mult sau mai putin existentiale la Thomas i s-a comunicat ca "trebuia sa fii la Sebes intre 2 si 4"... inutil de spus ca era 6, ca nimeni nu spusese nimic pana atunci de Sebes, ca... bun! Hai sa vedem. Casa 1, bagajul 1, taxi, casa 2, bagajul 2 si off we go. Focsani via Sebes.

Ce am invatat intr-o ora de mers cu tirul:

- ca nenea de la PLUS cu masina mare se injura (colectiv si la greu) ca merge cu 60 cu soseaua mai goala ca paris hilton intr-un pictorial playboy
- ca picioarele pe parbriz sunt comode
- ca e recomandat sa nu stai fara centura si cu laptopul in brate in caz de frane bruste aruncatoare prin parbriz
- ca patul din tir e mai moale si mai comod decat al meu asa ca atunci cand ma fac mare nu vreau garsoniera, vreau un tir. Mare.

Ce voi invata in urmatoarea perioada:
- cum se schimba un bec de pozitii (orice ar fi ala)
- geografia moldovei
- cum sa fiu un copilot simpatic si neenervant (aka o sa pricep de ce schimbatorul de viteze face fas, ce inseamna tot felul de inscripitii de pe fundurile oamenilor din fata si o sa termin cu intrebarile de copil de 3 ani care pe mine m-ar enerva la culme dar la care mie mi se raspunde cu rabdare si detalii)

So... wable. La Kronospan (locul unde exist in secunda asta) am stat vreo 2 saptamani si ceva maruntis acum vreo 3 ani... dar eu am vazut numai partea de birouri, costume, chestii. Partea cu motostivuitoare, tone de lemn si rumegus si wable am vazut-o numai acum. Si mi-e ciuda ca in loc sa cobor si eu ca omul si sa casc ochii in jurul meu sunt consemnata in patul cel confortabil, stand turceste si fiind micuta si invizibila. Nah, aveam de ales intre asta si a sta cuminte un timp nelimitat la poarta, deci nu e chiar asa rau.

Si my wish came true! Concediu. Si departe de casa. Si poate si mare:) Ca am vazut eu ca daca o ard aiurea pe o tema it happends. Asa ca mare, mare, mare, mare, mare :)

"vine, Liana, vine..." :)

7 pe 8. august. 08 - Pasul Caprioara

5 dimineata, undeva intre Fagaras si Brasov...mai aproape de Brasov dar pentru ca la un moment dat niste cetateni au simtit nevoia sa impuna reguli de condus chestii mari si lungi, se vor sta 9 ore aici, nu in orasul de sub Tampa :) Dar e bine si asa. Feels like something out of the movies... adica e foarte weierd and strange si incredibil de dimineata dupa o noapte alba. Neagra, ma rog. Cu multe injraturi la adresa cetatenilor care repara curbele periculoase dupa o logica mai mult decat depasitoare. Si la adresa imbecililor care cred ca si-au luat strada si culoarea rosie de la semafor e pusa acolo de forma. Maaa! Noi suntem mari, ma! Tu esti mic, ma! Stai in ma-ta acolo unde tre` sa stai ca pana vine politia in capatul asta uitat de lume sa te scoata de sub noi se face luni.

Si daca pana la urma o sa ne rezolvam si piticii incapatanaciosi, facem si nani. Daca nu... wable, me sleepy. So shut down si patul cel confortabil mine, so mine :)

8. august. 08 - Focsani

Drumul pana la Focsani de la Brasov, daca ai 8283728 metri si 928942 tone e o oarecare aventura. E mai intortocheat ca o spagheta pe o furculita... si plin de pante. Oricum... e genial, ca priveliste. Pare decupat din desktopuri si carti de geografie.

Satele au miros de copilarie (si inghesuiala, dupa cum a zis omul din stanga), au tanti care se dau pe bicicleta, copii care atarna la poarta si carute care cara fan. Chestii nu tocmai de apreciat cand esti mare, te grabesti si ceva iti da cu virgula.

Si ne-am grabit... ca sa terminam si cu ziua de azi. Dar din cauza de Brasov aglomerat (Intu, trotuarul nostru e tot acolo :) ), drum aglomerat si alte alea, am ajuns cu 15 minute mai tarziu decat trebuia, asa ca azi am ramas in Focsani. Si daca tot nu am apucat sa facem cumparaturi pana acum si am trait pe cornuri cu ciocolata si oricum aveam timp mult de pierdut si oricum nu mai vazuseram Focsaniul niciodata, am luat la picior o bucata (destul de mare) de el.

Cum e? Curat. Plin de umbra si de oameni, fara sa fie aglomerat sau inghesuit. Bulevardul Bucuresti (la care s-a rezumat interactiunea noastra cu Focsaniul) e un soi de univers al unitatilor militare. Din 3 in 3 metri e cate una. Si chestia care m-a distrat cel mai tare e ca exista o urma de cale ferata in mijlocul trotuarului in fata uneia din ele. Poate ma lamureste si pe mine cineva de logica respectiva.

Maine... Buzau. Pe urma Severin. Unde, daca stam mai mult, poate o sa reusesc sa ii arat pe unde imi juleam coatele si saream elastic, pe unde ma bateam cu restul plozilor cu cornete si noroi si de unde furam dude. Daca nu... macar o sa ii demonstrez ca Dunarea se vede mai fain la Severin decat in Germania sau Austria sau unde a ramas profund impresionat de ea, ca nici el nu stie exact in momentul asta. Ca ii promisesem.

Si in rest... mi-e bine. I am roadtriping la modul serios si accelerat si mi-am impus sa nu dorm nici o secunda de mers. Cand stam, da. Dar doar atunci. Pentru ca si noaptea e ceva de vazut, ceva de retinut, ceva. Am facut o gramada de poze cu aparatul pe care era sa il si scap at some point in prapastia cea mare (dar nu ii spunem, ca el mi-a zis sa imi pun bareta aia pe mana dar eu am zis ca sunt zmeu)... dar nu am avut cum sa prind pe pixeli tot. Si nici nu tineam neaparat. Unele chestii raman doar ale mele. Candva o sa le impart. :)

9. august. 08 - Aproape de Slatina

Unde am ramas aseara? A, da, la Focsani. Intre timp am ajuns aproape de Slatina, intr-un partener ROMPETROL extrem de gol. Si incepe sa imi placa the place to live... fiecare isi vede de treaba lui si reusim sa nu ne calcam pe picioare chiar si pe 4 metri patrati umpluti cu paturi (suprapuse, dar totusi patURI), ditamai bordul, 2 scaune si un frigider in miniatura (care tind sa cred ca are ca scop in viata pastrarea colei reci. Adica acum mai are grija si de ceva mancare dar cola este muuuuult mai vehiculata decat combustibilul intern).

Revenind la Focsani cu povestea. In afara de faptul ca tantarii moldoveni sunt mai nesimtiti decat cei de acasa (aia de acasa macar bazaie ca naiba si te avertizeaza ca sunt in zona, astia ataca miseleste, fara zgomot si numai te trezesti cu ditamai muscatura pe cate o bucata de piele pe care ai facut inconstienta sa o lasi dezvelita), nu tare mai stiu ce s-a intamplat pentru ca m-am trezit cand trebuia sa plecam. Dar pana la urma rolul de copilot presupune sa fiu treaza cand MAC merge, nu cand sade si diversi cetateni scot diverse chestii din el. Si ca si copilot am dat un singur rateu... cel mai mare si cu sapca alba si radar atasat, ce-i drept, dar unul singur. Am invatat sa citesc harta, sa apreciez distante si timpi si sa vad indicatoare de la o distanta mult prea mare pentru miopia mea.

Buzau... ditamai fabrica de URSUS... 20 de tone de Timisoreana care trebuie sa ajunga la Severin. Si cam atat. Habar nu am cum arata Buzaul dar tind sa cred ca nu am pierdut mare lucru.

Si asa am ajuns in sud. Oltenia. Si, desi "Liana, I am the trucker here", imi permit sa imi folosesc toata artileria de injuraturi in directia drumurilor lor. Fraaaaaaaate! Cred ca mai prost e numai drumul spre Timisoara, de la Deva.

Si inca nu am invatat sa rezolv taceri generate de factori exteriori. Dar le-oi rezolva si pe astea candva...

So, avand in vedere ca jumatate de baterie inseamna inca 4 zile povestite... urmeaza maine. Cand maine vom fi trecut de Craiova (repede si degraba sper eu) si vom fi ajuns la Severin suficient de devreme sa putem emite pretentii de un dus normal si de o plimbare :)

Acum... ordine, movies, food, us. Ordine aleatoare :)

11. august. 08 - Severin

Am zacut aproape de Slatina pana aseara ca doar a fost duminica, a fost o lipsa crunta de chef de orice, a fost... a fost si gata. Aseara, cu roata umflata si dupa interactiunea cu nenea cel foarte alcoolizat care vroia sa ne puna la plecare sa platim o parcare in praf si fara o toaleta decenta (am o problema cu toaletele, in rest sunt cel mai fericit matz care a dat vreodata din urechi), am plecat spre Craiova.

"Bai, oltenii astia nu fac ei multe lucruri bune, dar macar au drumuri ca lumea", zise matzul cel datator din urechi aproape de Slatina, pe o portiune dreapta, fara gropi sau hartoape de drum. Asta dupa ce pana la Slatina am injurat primari, ministrii de transport si cam orice s-a putut injura. Mai ales nenea cu cascheta alba. DAR mi-am inghitit cuvintele la propriu si la figurat in Craiova. Sa-mi bag toate picioarele disponibile si la nevoie imprumutate in el oras tampit. Fraaaate!!! Drmuri proaste, indicatoare puse aiurea sau deloc, oameni care habar nu au pe ce lume traiesc... deci nu mai vreau sa vad Craiova in viata mea. Si tot o sa fie prea curand.

Dupa ce ne-am dezratacit cu iesirea spre Calafat si am gasit si PECOUL care avea Diesel One am nimerit si iesirea spre Severin. Greu. Si foarte tampit. Si baga-mi-as ceva in ele drumuri oltenesti. Adica alea prin sate si intre localitati sunt ok. In schimb in momentul in care intri in ceva oras... May the force be with you, rabdare si stocul de injuraturi dupa cum spuneam.

"Si mama ma-sii, ca vazusem statia aia de PECO cand am trecut incolo", zic eu.
"Statie de PECO, Liana? Un kilogram de PECO va rog", zice el.
"Doua mai mici numai", zic eu si incep sa rad cu toate gropile oltenesti.

Si, pentru a 3-a oara in this roadtrip, ne-am oprit sa intrebam de SC GOGU SRL exact la ei in poarta. Si de azi noapte zacem aici. Si pentru ca am facut ieri ordine si curatenie in spatiu locativ azi chiar zacem. Si asteptam sa ne ia cineva cele 20 de tone de Timisoreana din remorca (foarte scuturate si plimbate de la Buzau pana aici) si ordine cu what happends next. Si eu imi astept turismul in Severin.

Si in rest... sunt cel mai fericit matz care a dat din urechi in Severin.

Si aici se opresc insemnarile de pe drum. Dar sa vedem ce imi mai aduc aminte... In Severin nu am apucat sa imi fac turismul dar Universul a zambit o tura in directia mea acum si am trecut foarte foarte aproape de my x bloc (l-am vazut, i-am facut cu mana, m-am agitat ca un copil mic) so a fost ok si asa.

Dupa Severin... Timisoara. Unde am ajuns seara, la service, ca o roata se incapatana sa nu tina aer. Aventura roata a generat interactiuni multiple (nu ale mele) cu niste oameni pe care eu i-as fi batut. Dar care, daca aplicau regulamentul si nu spaga cu chitanta (mai mult sau mai putin contabiliceasca) ar fi dat peste cap bugete pentru mult timp de acum inainte. Asa ca am zis fiuf si am mers mai departe. Am reusit sa fac chiar si ceva turism (fortat ce-i drept) cu celebrul si eternul 4 in care acum 1000 de ani am pierdut multa vreme. Dar cum eu mai mica si nestiutoare de felul meu, turismul a trebuit repetat. In 2, tura urmatoare. Si pe langa scopul turismului a mai fost suc cu gheata in Libertatii si hamburgerul cu pui pe care imi dadeam eu acum aceeasi 1000 de ani si ultimii bani. Si am reusit sa stau chiar si la o poveste cu Di, pentru ca Universul a fost de treaba inca o data :)

Din Timisoara... ioi! Si tulai. La modul propriu. In Baia Mare. Care Baia Mare e ... da, mare. Si intortocheata. Dar mi-a placut. Adica mi se pare genial sa te trezesti dimineata, sa te intinzi somnoros, sa aprinzi o tigara si cand dai draperiile deoparte sa ai ditamai muntele in fata. Plus oamenii... frate! Sunt super amabili. Adica nenea politistul cand a vazut manevrele de dacie facute cu MAC in intersectie, in loc sa se infurie, ne-a dus pana la "locul faptei". Pentru ca la 3 noaptea pe cine naiba sa intrebi unde e ... firma vietii (iar nu imi aduc aminte cum o cheama)? Bafta stomacului meu (care deja protesta ca ii trebuie mancare, multa si calda) a fost una bucata cvasiautoservire... foarte fain aranjata, foarte fancy si mai ales... foarte ieftina. Si mancarea... nu am fost in stare sa o depozitez pe toata, dar stomacul meu a fost mai mult decat incantat.

La firma 2 din Baia Mare... nu m-as angaja in ruptul capului. Mi-a dat senzatia de plantatie de negri... Si a trebuit sa intrebam vreo 3 cetateni cum naiba ajungem la o baie. But we managed pana la urma sa gasim si baia pentru ca ne-a dus aproape de manuta pana in usa ei unul din neni. Acuma, stau si ma intreb daca oamenii din Baia Mare sunt excesivi de amabili sau pur si simplu le e lene sa explice asa ca prefere sa arate. Mister adanc pe care nu simt nevoia sa il elucidez.

Plimbat o tura ... placut curatenia si cubul cu reclame... invatat ca NU cumperi sandale de la LEONARDO pentru ca se rup dupa 2 saptamani (preferabil in mijlocul orasului ca sa mergi ca o rata pana la prima banca in asteptare de super glue ca sa poti continua plimbarea) si ca ... well, nu stiu ce am mai invatat.

Concluziile le trag si pozele le atasez maine, dupa nunta lui tata, ca acum mi-e somn si pozele trebuie resize-ate. Concluzia principala ar fi ca mi-a placut. Ca I freaked out si am fost isterica. Ca mi-a trecut si am zambit. Ca... ca mai vreau :)

3:15 si 3 tigari

2008-08-07T02:56:00.002+03:00

Trec printr-o pasa country. Cred. Sau mie a country imi suna nenea Brad Paisley. Dar cand am vazut CARS s-a pus genericul de pe final pe repeat de multe multe ori pentru ca nenea cantecul suna... uhm... in felul ala in care tre` sa sune un nene cantec sa imi faca parul de pe mana sa se ridice. Cercetat, gasit melodia. Pe urma, dat fiind faptul ca playerul meu si-a dat obstescul sfarsit in bratele lui lil sis, am arestat playerul lui big bro. Care, pe langa multe chestii pe care eu le cataloghez generic "vomitate in microfon" mai continea Damien Rice (dar asta nu se pune ca il avea de la mine) si una bucata alta melodie de la nenea Brad. Care, mega depresiva fiind ea a puscat, eu trecand prin ceva faze deja obisnuite la mine, asa ca nu ma mai chinui sa le dau de cap, le accept ca atare si gata. Asa ca acum youtube-ul canta country. Oricum e mai bine fata de o noapte de mai demult cand youtubeul a redat andre, genius si alte tampenii de pe vremea a 8-a, a 9-a ... ma rog, varsta dificila :) e bine totusi ca m-am oprit aici si nu am "evoluat" la playlisturile majoratelor. Dar m-or mai apuca pe mine faze d-astea. Nu mai stiu cine imi povestea acum cateva zile ca as fi bipolara. Din istoriile mele cu seriale cu neni doctori I know for a fact ca that is nooot good. Dar, dupa cum spune el, "trece, Liana". Dap. Trece.

Asa... fiind ora 3 noaptea, eu fiind oarecum dormita azi noapte si dezvoltand pitici insomniaci daca nu au (macar) inca o prezenta umana in casa... dau din taste. Undeva tre` sa ma exprim, pentru ca nu stiu cine ar aprecia sa ii sune telefonul la ora asta ca sa aberez eu de nenea brad (nici macar pitt), muzici din tinereti si ... si faptul ca PLUS-ul e naspa si nu are raion de mezeluri. Nu vad legatura mezelurilor cu nimic din randurile de aici, dar pana la urma nici randurile nu au legatura cu nimic. Si as putea sa fac ordine in camera (da, iar, dar la mine ordinea se face greu si in muuuult timp in timp ce dezordinea se face in 10 minute. Chiar mai repede daca se face in mai multi... chestie din ce in ce mai deasa lately. Doar ca dezordinea in multi e combatuta de ordine in 1, lupta mai mult decat inegala si nedreapta) sau sa ma uit la MASH... doar ca MASHul e pe Doi, Doi e in geanta lui Tzumpi (care troneaza smecher la mine pe birou) si lenea e mare. Plus ca aia clar ar cauza somn... si peste 4 ore ar trebui sa ma trezesc. Dadada, sunt in concediu, dar de data asta ora 7 se intampla pentru ca asa vreau EU nu ceva condica criminala. Ha!

Mai pe seara vine Di... si cica maine dimineata (daca la 12 se poate numi dimineata) se bea cafea. Sau ceai, in cazul meu, ca imi iau restrictiile si obligatiile in serios... sau aproape serios ca dimineata n-o sa pot sa nu iau si eu o gura din mareata sticla de cola. Oh well... :)

Bun, am decis. Ma ridic. Fac ordine. Deci ORDINE da? Si daca maine iar trece uraganul pe aici... well, don't care. Eu inca traiesc cu speranta unei plecari cat mai curand, cat mai departe, cat mai nu conteaza unde. Poate chiar la mare, dar nu e obligatoriu... mmmm... ba da. Dar nu spunem la nimeni. E bine si fara mare :)

Si alt blog o mai veni... sper ca de pe alte plaiuri. Chiar daca inseamna sa fie scris in notepad si aruncat aici de la acelasi birou (cred ca birou... adica clar toate mormanele astea de foi, cd-uri si alte chestii mai mult sau mai putin utile tre` sa aiba un punct de sprijin... denumit generic birou :D)

Actiuni si reactiuni

2008-08-07T00:19:00.002+03:00

Exista momente si momente. Momentul 1 in care omul 1 face o tampenie. Pentru ca vrea, poate, isi permite si mai stiu eu de ce. Pentru ca e un soi de rebeliune prin care a trecut oricine la o anumita varsta. Bun. Doar ca actiunea omului 1 (denumita tampenie mai sus) provoaca alte actiuni omului 2. Si omului 3. Cu consecinte asupra omului 4 (eu). Care intelege omul 1, intelege omul 2, intelege si omul 3. Le da dreptate la toti in anumita masura. Dar partea cui o tine pana la urma? Well... omului 2 si 3. O data, ca sunt 2 la numar. Apoi, pentru ca omul 2 aproape always sides cu omul 4. Si daca ceva enerveaza omul 4, acel ceva devine cel mai enervant lucru din lume, din oficiu. Asa ca nu poate omul 4 sa nu fie de acord cu omul 2. Omul 3 e trist momentan asa ca omul 4 sides cu omul 3 pentru ca e vara si vacanta si tristetea nu se accepta.

Asa ca omul 4 la mijloc fiind isi da demisia si expune cu liniuta de la capat:

- mahmurelile sunt ok si bine - venite atata timp cat sunt rare si nu devin un obicei. (asta pt omul 1)
- exista un loc si un moment pentru orice si probabil pentru omul 1 acela a fost locul si momentul asa ca mai lasati-l in pace. (asta pt. omul 2 si omul 3)

Si omul 4 spera ca omul 1 o sa zambeasca frumos maine ... si o sa treaca peste "i am soooo pissed on you". Si gata! Rezolvati-va problemele ca nu e simpatic sa fiu la mijloc!

Donez rinichi...

2008-08-06T08:32:00.002+03:00

... cariera de bolovani existenta in el e bonus. Ok, hai sa nu exagerez. Cica e muuult nisip si EVENTUAL o pietricica (ar trebui sa ma duc la ecograf pentru stabilirea exacta dar neah) care isi fac de cap. Migreaza. Sau sunt in deplasari. Ceva fac ele naspa pe acolo de mi-e mie rau de luni dimineata. Da' rau din ala tampit cu dormit aproape non stop si dureri de cap care nu ma lasau sa deschid ochii.

Dar ieri am cedat. In fata starii de rau generala si acuta, in fata baterii la cap si m-am dus la doctor. De la tanti doctor am plecat cu un cearceaf pe post de reteta si acum... acum umblu cu plasa de medicamente in rucsac. A, da... si cu sticla de ceai la 2. Ceai facut in oala de supa a mamei (care eu n-as mai folosi-o la supa acum, dar shhht! Vedem ce zice cand se intoarce), cumparat de la farmacie, bla. Si fara chestii cu bule, fara aia, fara aia, fara aia... Brotheer! Dar cum de maine no work (da, ma, da, peste 10 ore sunt in concediu) sunt cel mai ascultator copil, ca nu simt nevoia sa imi strice rinichii concediul. Daca chiar simt nevoia, sa se afirme in septembrie :D

Si - de fericire ca e ultima zi, cred - m-am trezit la 8 fara 3 minute. Super disperata ca sunt in intarziere, ca e 9 si 3 minute. De aia acum stau si aberez pe monitorul nu al meu... wable.

Yesterday never existed

2008-08-03T20:23:00.003+03:00

Pentru ca ieri desi Hara a fost misto si frate-meu nu m-a imprastiat pe iarba, a fost vin dulce si multe alte chestii, la bilant YESTERDAY sucked. Big time.

Si azi... azi s-a nascut un semn de intrebare care ma enerveaza la culme, care ar trebui sa capete un raspuns dar pentru asta ar trebui exprimat. Si pentru ca mi-e frica de intrebari si raspunsuri... o sa ramana neexprimat pana candva.

So....

2008-07-31T00:24:00.002+03:00

Una bucata durere de stomac cauzata de... nu stiu exact ce, dar se afirma cu muuult tupeu. Una bucata ultima tigara pe azi (sau prima, avand in vedere ca e trecut de 12) si pe urma gene unite 7 ore...

Multe bucati de ganduri. Mai mult sau mai putin imprastiate, mai mult sau mai putin logice, mai mult sau mai putin cu un punct comun.

Pe 15 august o sa fiu pe tocuri. Nu punct ro. Punct Petrosani. Daca (citez) "suntem aici, mergem. Daca nu... dam un telefon de felicitari". Citatul in cauza apartine omului responsabil cu ascultat crize de isterie care trec de la sine, cu supradoze de Grey's Anatomy (in reluare) si gandire cinica, realista si matura. Dar daca nu ar avea cine sa imi asculte crizele de isterie nu ar mai trece de la sine atat de repede.

Peste exact o saptamana fara 4 ore imi incepe concediul. Si o saptamana fara 4 ore trece repede. Si eu sunt seaca si adormita...

Vreau sa ma marit

2008-07-29T00:26:00.002+03:00

Gata! Am zis. Pentru ca legea nu imi permite sa imi schimb numele (si chiar simt asemenea nevoi in momentul asta) daca nu ma cheama Cacanaru sau ceva deviatii din chestia asta, singura alternativa este hartiuta roz, verigheta simpatica etc etc etc. Not to mention toate beneficiile care decurg din hartiuta roz... :/ Whatever. Deci ma marit. Acuma, trebuie doar sa gasesc cu cine.

Any takers?

12:31 a.m.

2008-07-28T00:31:00.002+03:00

Mi-e urat sa dorm singura acasa in ultima vreme. Aseara am refuzat camera de langa sa dorm ca omul normal, in ditamai patul, pentru ca implica sa dorm singura. Asa ca am preferat sa ma inghesui in oameni, intr-un pat minuscul si sa "audiez" (pentru a 2-a oara) Kung Fu Panda.

In acest maret si memorabil moment sunt cat se poate de singura (Milo ma ignora asa ca nu se pune) asa ca evident imi este urat sa dorm. Asa ca dau din taste. Din lipsa de interactiune verbala, din lipsa de somn (acuta si cronica, dar mai sunt 10 zile... doar 10 zile), din lispa de orice.

Ziua memorabila de vineri... a inceput cu una bucata ceas enervant care a sunat isteric, dar a fost auzit prea tarziu. A urmat confuzia generala, impartitul de sarcini si plecatul in cele 4 zari spre enervantele locuri de munca. O cafea bauta in autogara in timp ce ma gandeam - iar - ca I hate my job. Si ... "auzi, il suni tu pe frate-meu sa vezi pe unde e? ca eu nu am baterie si asta nu a ajuns acasa azi-noapte". Bun! Adica nu e bun, dar nu conteaza. Asa ca ma apuc sa sun Dani. Si sun. Si sun. Si ma plictisesc de atata sunat si el se plictiseste de atata neraspuns la telefon. Incep sa ma panichez. Dar creierul meu panicat incepe sa faca conexiuni. "Ma, aseara cand am plecat din rock, asta a ramas cu ... cu cine naiba? Radu a plecat cu Bristena mai devreme. Deci Radu nu. Cu Steve, Seb, Rami si Ion. Bun, cu Seb si Rami nu are cum sa fie. Probabil a ajuns la frate-meu". Urmand aceasta logica demna de momente mai inaintate (muuuult mai inaintate si mai cofeinizate) ale zilei, il sun pe Steve (aka frate-meu). Doar ca astia probabil se intelesesera sa ma ignore sau ceva ca nici asta nu a gasit tasta de answer. Bun, asta nu raspunde. Asa ca pana la urma tot la Radu am ajuns, ca doar el stie tot ce se intampla cu fiecare in parte si ii mai si pasa. In felul lui acid :) Radu imi spune ceva de genul "Steve doarme la mine. Dar Dani nu a venit cu el. A ramas cu Ion. Dar cand afli ceva sa imi spui si mie ca m-ai ingrijorat si pe mine acum". Bun asa. Pun mana pe telefon si sun mandrul (respectiv fratele ingrijorat). Nu stiu exact de ce avand in vedere ca nu aveam noutati. Am omis sa spun ca toate conversatiile astea se desfasurau in timp ce eu ajunsesem deja in maxi si o gramada de cetateni se uitau aproape amuzati la mine. Ascult revolte de frate mai mare, uit ca sunt nervoasa pe Danutul care a reusit macar sa ingrijoreze 3 muritori preocupati sa isi injure joburile (asta ca sa nu mai pun la socoteala mama, matza si oricine s-a mai intrebat unde a fost toata noaptea) si ma apuc sa ii iau apararea. Bun asa. Intre timp mi se aprinde beculetul salvator deasupra capului. ION! Marele Ion care cica il vazuse ultimul. Deja ma simteam ca in CSI. Inchid mai mult sau mai putin simpatic telefonul cu un sec "hai ca te sun imediat" si il sun pe Ion. Ion, ca orice om normal in vacanta, la 9 jumate dimineata dormea. Pe ce parte nu am cercetat. Dar dormea, am simtit injuraturile de "de ce ma-sa m-ai trezit??" in primul "mda" spus fara chef. Ii explic problema mea cu Dani, disparitia lui Dani si cum reusisem sa alarmez inca un om cautandu-l. Sunandu-l pe Ion, lista a ajuns la 2, ca nici el nu stia nimic. Adica stia ca plecase cu ceva fost coleg la fostul coleg in Traian Vuia. Multumesc frumos, paranoia mea supradimensionata incepe sa se afirme si ma apuc iar sa sun in disperare de cauza la Dani. Si EVRIKA! La un moment dat chiar RASPUNDE. Foarte calm, foarte linistit, foarte ... "pai am ramas la un coleg!". Pai bine, gigel tata, dar un mesaj din cele 400 pe care ni le da cu generozitate cosmoteul de fiecare data cand ramanem fara si le dam 5 euro???? N-avea el nici o treaba dar pentru ca nu il puteam pocni prin telefon m-am multumit cu informatia ca e in viata, intreg si l-am trimis acasa. ACUM! Dupa care m-am apucat de calmat frate mai mare (al lui Dani, ca al meu isi savura mahmureala), Radu si nu in ultimul rand nervii mei.

Seara... castel. Si dureri de masele. Si am aflat ca a 2-a zi (aka ieri) ma transbordez la Cincis. Acum pot sa recunosc ca as fi spus cu draga inima pas, ca interactiunea cu monitorul in casa si patul propriu mi se pareau mult mai atragatoare pentru acea sambata seara dar am presimtit un soi de lant al slabiciunilor. Si nu aveam nervi si rabdare sa ma mentin pe pozitii asa ca oricum as fi ajuns acolo. Dupa ce in prealabil oamenii ar fi consumat saliva sa ma convinga si eu as fi consumat nervi incercand (fara succes) sa le explic ca nu pot, nu vreau, nu... Imi pierd superputerile de gica contra :) Si printre ele povesti... inclusiv serenada de acum prea multi ani a lui Killa. :) Si OD de Ketonal. De la OD-ul de Ketonal am ajuns acasa de parca mi-as fi injectat votca. Ok, nu stiu cum e sa iti injectezi votca dar stiu cum e sa o arunci in sange via stomac. Si OD-ul de Ketonal a fost mai rau. Mult mai rau. Atat de rau ca nu am fost in stare sa urc trepetele ca lumea sau sa leg 2 cuvinte coerente. Si jur ca am baut o gura de bere si in rest numai apa plata. Asa ca evident am dormit pe Shark Tale. Lately dorm pe toate filmele care nu le vad la lucru. Damn it! Dar revin ca mai sunt doar 10 zile. Numai 10 zile. Cu 10 zile prea mult ce-i drept, dar numai 10. Si pentru ca mi-era rau, ieri dimineata a urmat aceeasi confuzie generala, acelasi sentiment de ciudat si totusi so fucking nice and good.

Like I said, gatheringul cu lichior de oua l-am dormit cu stil. Cu asa mare stil si cu atata pasiune ca azi dimineata am avut o problema cu trezitul. Daca era dupa mine mi-as fi continuat relatia speciala dezvoltata in cursul noptii cu patul undeva asa... la o saptamana. Oh well... 10 zile!!!!

Si azi... dupa ce am scapat de 6/49 insane people... am vegetat. Din nou, cu stil. Si cu Discovery si un film simpatic pe HBO, WILD HOGS, pentru ca deja eu una m-am saturat de filme vazute pe monitor. Still, maine urmeaza pe monitor The Chronicles of Narnia: Prince Caspian pentru ca ... joi am vazut The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe si am descoperit ca e fain. Din aceeasi gama, probabil urmeaza Harry Potter. Tot. Integral. Trebuie cercetat :)

Bun. Interactiunea mea cu tastele se pune pe stop. Pentru ca, oricat de mult mi-ar displace ideea de a dormi home alone, presimt ca maine pleoapele isi vor cere dureros de convingator dreptul la unire (in cuget, simtiri si alte alea). Plus ca cosmoteul radiaza creiere. Si urmeaza una sesiune de radiat creiere :)

Mda

2008-07-26T20:38:00.002+03:00

Ziua de ieri a fost oarecum memorabila si merita blog. Dar azi noapte mi-a fost extrem de rau, ne-am uitat la Shark Tale asa ca a ramas fara blog.

Acum sunt in viteza, sunt oarecum fara chef de nimic, am draci pe life, universe and everything fara un motiv bine determinat asa ca poate at some point o sa imi aduc aminte de ziua memorabila de ieri.

Random (n prim)

2008-07-24T00:06:00.003+03:00

Baaaa! Ce puii mei e cu atata ploaie? Acuma, eu inteleg ca Universul incearca sa ma consoleze ca degeaba as avea concediu pe vremea asta, ca mai bine produc ceva daca tot ploua, ca ... Universul nu a aflat probabil ca nu ma afecteaza vremea de afara decat in masura in care imi mureaza baschetii si imi provoaca crize de rinichi. Si ca undeva in Europa asta un gram de soare pentru sufletul meu tot o sa gasesc chiar daca o sa se incapa sa reverse 8423984329 tone de nori peste mine.

Dar nu conteaza. Maine e joi, dupa joi vine vineri, dupa vineri sambata and so on and so forth. Si pana la urma, toate sunt asa cum vreau eu chiar daca nu intotdeauna, chiar daca asta ma face egoista, chiar daca sunt considerata vinovata pentru vietile altora (nu o sa pricep niciodata de ce gigel tre` sa fie de vina pentru viata lui gogu si nu lipsa proprie de vointa a lui gogu de a se lua de pe jos inainte sa il calce-n picioare), chiar daca...

It's gonna be ok, I keep hearing, lately. Yeah... it will be. It is.

Wable

2008-07-23T21:03:00.000+03:00

Nu stiu daca e de la vremea de afara sau de la altceva, dar azi am fost mega depresiva si in loc sa combat starea, am alimentat-o. Cu fursecuri si Grey's Anatomy. Si still doing that. Doar ca fara Grey's Anatomy.

Meet Tzumpi :)

2008-07-21T23:47:00.004+03:00

Dap, el e Tzumpi. Si acum il vede toata omenirea in toata splendoarea lui, zaacand simpatic la mine pe birou. Toata omenirea... mai putin proprietarul :)) Dar e bine si asa :))

Si da, am tot zis de poze si poze si iar poze. Dar nu am avut timp. O sa ma omoare timpul asta. Poate maine :))

AMR 16

2008-07-21T21:28:00.003+03:00

Pana la ziua in care o sa imi scot orice alarma de la telefon, o sa savurez ideea de concediu si o sa plec. Departe. Acuma, mai ramane de vazut daca spre est sau spre vest. Dar s-a decis ca plecam.

S-a mai decis ca sunt dezastru in bucatarie. Adica in cel mai serios mod dezastru. Am venit eu hotarata acasa sa fac ceva de papa. Ca deh, foamea asta! Si ok, macaroane cu branza. Iumi. Doar ca... macaroanele s-au prins. Oala este compromisa. Bucataria arata de zici ca au trecut turcii in ceva campanie de cucerire prin ea. Dar, exceptand aspectul comercial, macaroanele au fost bune. Milo a mancat chiar 2 portii.

Si cred ca ar fi mai rentabil sa quit my job si sa go backpacking prin Europa. I mean... nu mai am nici un fel de minut pe nici o cartela, costuri suplimentare cauzatoare de infart cand o veni factura, nu mai am credit, nu mai am limita de incarcare... si abia mi s-a schimbat factura. Si culmea este ca nevoia de comunicare, in loc sa se micsoreze, se mareste. Wable.

Ok... dus si pe urma interactiune cu Tzumpi. Care trebuie sa aduca Cronicile din Narnia si sezonul 9 din MASH ca pe Doi nu mai e loc... si gata pe azi. S-a mai dus o zi, mai sunt 16 care se anunta a trece repede. Macar parte din ele.

Vara, here I come :)

Duminica...

2008-07-21T00:33:00.003+03:00

Bored. Bored. Bored. Work. Work. Bored. Interactiune cu patul. Ca sa ies din starea de bored, m-au scos astia afara. Rock. Pentru prima data dupa mult timp, a fost fun. Partea interesanta a fost cand m-am intors acasa si imi era puscata o siguranta. Noroc ca mama a pus piciorul in prag si a schimbat panoul vechi cu din ala smecher la care nu trebuie schimbate sigurantele... ca altfel stateam fara curent o saptamana sau pana i se facea cuiva mila de mine sa imi schimbe siguranta. Pentru ca 4 ani la POLI m-au invatat ca virgula curentul are o viata a lui. Si ca you don't mess cu viata proprie a curentului. Asa ca nah...

Si maine seara, dupa ce poate imi fac si eu ceva de mancare totusi, o sa pun si ceva poze din miniconcediul de la Cincis. Si o sa ma ocup si de Tzumpi. Tzumpi este... O sa vedeti maine cine este Tzumpo. Nu imi apartine, dar I feel so proud of it de zici ca it's mine, so mine and just mine. Well... pentru cateva zile, pana se repatriaza proprietarul (care nu l-a vazut inca pe Tzumpi) it is :D. Si acum, daca tot am curent, MASH si somn.

Grrrr!!!

2008-07-19T18:20:00.002+03:00

Mi-a trebuit mie sa ma joc cu sabloanele vietii... si acum nu mai am linkuri, nu mai am nimic. Asa-mi trebuie... da' ma fac eu mare si le pun la loc.

Asa ca va roaga eu frumos ... daca nu va regasiti in lista din dreapta (pe care am refacut-o din memorie - sorry Di, dar linkul tau de blogspot nu-l stiu), dati-mi 2 palme si pe urma un link de pus acolo :D

Recomand rabdare

2008-07-18T23:55:00.001+03:00

... pentru parcurgerea textului pana la capat. Cum a ajuns la mine... via forumul OCS de aici :)

Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital

Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu

de Ruth Smythers, mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederatia Regionala de Est

Publicata in anul Domnului 1894, Ziarul Ghid de Spiritualitate

Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, in mod ironic, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii.

Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lasati-ma sa exprim un adevar socant. Exista cateva tinere femei care asteapta noaptea nuntii cu placere si curiozitate! Feriti-va de o asemenea atitudine! Un sot egoist si senzual ar putea usor sa profite de o astfel de mireasa. Trebuie sa nu uitati niciodata une dintre cele mai importante reguli ale Bisericii in ceea ce priveste Casatoria: daruieste putin, daruieste rar, si mai presus de orice, daruieste cu zgarcenie. Altfel, ceea ce ar fi o casatorie normala s-ar transforma intr-o orgie a destrabalarii sexuale.

Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie sa fie extrema. Desi sexul este in cel mai bun caz revoltator si, in cel mai rau caz, dureros, trebuie indurat si asa a fost de la inceputurile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relatii monogame si de copiii rezultati din aceasta.
Este inutil, in majoritatea cazurilor, ca mireasa sa incerce sa refuze o initiativa sexuala din partea mirelui. In timp ce barbatul ideal s-ar apropia de sotia sa doar la cererea acesteia si doar in scopul procrearii, asemenea nobilitate si lipsa de egoism nu poate fi asteptata din partea barbatilor obisnuiti. Majoritatea barbatilor va cere sa i se ofere sex aproape in fiecare zi. Mireasa inteleapta va permite maxim doua scurte experiente sexuale saptamanal, in timpul primelor luni de dupa casatorie.

Apoi, odata cu trecerea vremii, va trebui sa faca orice efort pentru a reduce aceasta frecventa. Sa te prefaci ca esti bolnava, somnolenta, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei in aceasta problema. Argumentele, certurile, mustruluielile si cicalelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, daca sunt folosite seara tarziu, cam cu o ora inainte de momentul in care sotul ar putea incepe procesul de seductie. Sotiile istete sunt mereu in alerta, cautand noi si din ce in ce mai bune metode de a refuza si descuraja pornirile amoroase ale sotului. O sotie buna trebuie sa ajunga sa reduca contactele sexuale la unul pe saptamana inainte de incheierea primului an de casatorie si la unul pe luna pana la sfaritul celui de-al cincilea an.

Pana la a zecea aniversare, multe sotii au reusit sa incheie perioada de a purta in pantece copii si au atins cel mai inalt tel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu sotul lor. Dupa atat timp petrecut alaturi de sot, deja poate sa se bazeze pe dragostea copiilor si pe presiunile sociale pentru a-l tine acasa.

Precum trebuie sa fie mereu atenta sa tina cat mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa inteleapta va fi cel putin la fel de atenta si cu limitarea modului si gradului de desfasurare a actului sexual. Majoritatea barbatilor are de la natura o inclinatie spre perversiune, iar daca li se ofera cea mai mica sansa va vor angaja intr-o mare varietate de practici mai mult decat revoltatoare.
Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal in pozitii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele si limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de catre sotie. Nuditatea, discutiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de barbati daca sotiile le permit. O mireasa inteleapta isi va face un tel din a nu ii permite niciodata sotului sa ii vada corpul descoperit si din a nu il lasa nici pe el sa se descopere in fata ei.

Sexul, atunci cand nu poate fi prevenit, va fi practicat doar in intuneric total. Multe femei au gasit util sa doarma imbracate noaptea: ele purtand camasi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc imbracate in camere separate si nu trebuiesc indepartate in timpul actului sexual. Astfel, doar o minima parte din piele este expusa.

Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui. Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale.

In momentul in care sotul ajunge langa ea, mireasa trebuie sa stea perfect nemiscata. Miscarea corpului ar putea fi interpretata ca excitatie sexuala de catre sotul optimist. Daca incearca sa o sarute pe buze, sotia trebuie sa intoarca usor capul, astfel incat sarutul sa fie pe obraz. Daca incearca sa ii sarute palmele, va trebui sa stranga pumnii. Daca incearca sa ii ridice camasa si sa o sarute in orice alt loc, ea trebuie sa isi traga rapid camasa la loc, sa sara din pat si sa pretinda ca trebuie sa mearga urgent la toaleta. Aceste actiuni ii vor tempera dorinta de a o saruta in locuri interzise.

Daca sotul incearca sa isi seduca sotia cu discutii lascive, aceasta isi va aminti instant o intrebare triviala, non-sexuala, pe care sa i-o adreseze. Imediat ce el raspunde, mireasa trebuie sa continue aceasta discutie, indiferent cat de frivola poate parea in acel moment. Intr-un final, sotul va intelege ca daca doreste sa intretina raporturi sexuale cu femeia sa, acestea vor trebui desfasurate fara alte inflorituri amoroase.
Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din fata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta comversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual. Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot. Multi barbati simt o placere sexuala majora in a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel incat sotia trebuie sa se asigure ca nu ii ofera nicio secunda de pace in aceasta perioada, de care el sa se poata bucura. Altfel, barbatul ar putea fi incurajat sa incerce din nou in curand.

Un factor pentru care mireasa trebuie sa fie recunoscatoare este faptul ca familia sotului, scoala, biserica si cadrul social au lucrat impreuna de-a lungul vietii acestuia pentru a insamanta in el un profund sentiment de vinovatie si rusine in ceea ce priveste sentimentele sale sexuale. Femeia inteleapta va profita de acest avantaj si isi va urmari telul sau de a limita initial aceste porniri barbatesti, iar apoi de a anihila total dorintele sotului de a se exprima sexual.

PS: Din pacate, nu am gasit cu certitudine sursa originala a acestei variantei in romana, insa se pare ca aceste randuri s-au publicat intaia oara in "Ghimpele de Brasov", anul 2, nr. 9, 17-23 Ianuarie 2008.

Din culisele vietii de navetist (2)

2008-07-18T16:36:00.003+03:00

Sau "mare e gradina ta, Doamne, si multi i-au sarit gardul".

Este necesara o introducere. Eu nu merg pe tocuri. Decat la ocazii speciale sau foarte speciale, care se intampla cam 1 data la 2 ani (si pentru respectarea peridiocitatii se prevad vreo 3 ocazii de dorinte sinucigase anul asta). Drept pentru care sandalele mele din acest moment sunt la nici 1 cm deasupra pamantului. Geniale. Aproape. Ma omoara tampenia aia dintre degete, n-o sa stiu niciodata sa merg cu asa ceva.

Buuun! Introducerea fiind facuta, azi am luat decizia monumentala si istorica sa imi plimb rochita cea noua si aproape verde. Asortata la sandalele cele aproape noi si verzi. Dar cum sandalalele astea se poarta din motive de "au degetul" 1 data pe saptamana si cum rochita verde s-a plimbat si aseara asortata la sandalele verzi (pentru ca am apucat sa ma laud cu ea si pentru ca I am a sucker for compliments) piciorusele mele azi s-au lamentat. Dureros. Continua sa, de fapt, desi acum se desfata desculte pe covor. Buuun. Am rezistat eroic la lucru, pe scaun. Am rezistat eroic pe drum spre maxi, vorbind cu Di la telefon si fiind mai preocupata de "arsh umerii" decat de "au degetele" visand, dorind, sperand la scaunul cel gol din maxi.

In maxi... Uraaa! Un scaun liber. Doar o plasa pe el, ca pe cel de langa statea o baba. Repet ca ma dureau picioarele.

Intreb, politicoasa (ca pe mine m-a educat mama, nu CS sau Cartoon Network) daca e liber si se poate sa ma asez. Baba (veti vedea imediat de unde apelativul binevoitor) imi explica...

- Nu. Am niste carne in plasa si daca o pun pe jos miroase a masina pe urma.

Poftim?? Am ramas super tampita si ma uitam la ea asteptand sa spuna ca glumeste. Nu glumea. Am trecut la dat frumos din gene, explicat oboseala, dureri de picioare bla.

- Nu, domnisoara. Ca pe urma trebuie sa arunc carnea ca eu nu o mananc daca miroase a masina.

Ok, deja nervii mei insolati clocoteau, am pus pe pauza educatia de la mama si am intrebat-o impertinento-obraznic (aproape) daca a platit bilet si pentru plasa. Daca nu, sa o puna unde stie, sa stea ea in picioare daca vrea sa stea plasa pe scaun dar sa ma lase pe mine sa stau jos. Bine, ultima parte a fost doar in gand.

- Da' ce? Tu ai platit bilet? Ca te-am auzit eu cand te-ai urcat in autobuz ca ai abonament.

Pai, da, cucoana! Am abonament. Da' matale ce crezi? Ca abonamentul creste in fata blocului? Ca e bonus la un bax de nestea?

Am vazut ca nu am cu cine, oamenii din jurul meu se amuzau oarecum asa ca am luat atitudine si ... m-am asezat langa sofer. Pe jos. Cu rochita mea cea noua si aproape verde. Si sa ma sufle de praf.

Morala1: Nu toti batraneii din maxi sunt decupati din cartile de povesti.
Morala2: Nu va educati prea bine copii daca nu vreti sa moara de dureri de picioare in autobuze.
Morala3: Imi trebuie masina.

Lui nenea Universul

2008-07-18T02:56:00.002+03:00

Cele mai bune planuri sunt alea de moment, ca altele nu ies. Mda. Uite, de exemplu, de vreo 3 ani ma chinui sa ma vad cu Intu. Si sa la SIBIU ffs! La Sibiu, nu la capatul Pamantului. Daca Pamantul are capat. De la inceputul verii ma chinui sa ajung cu Diana la o iarba verde. Bun, hai sa zicem ca planurile pe termen lung sunt mai putin probabil sa come true. Dar cand planurile pentru SAMBATA facute joia noaptea se duc naibii undeva joia la pranz, intre 2 raze de soare si 3 fumuri de Marlboro, incep sa cred ca Universul a pus la cale un intreg complot. Si nici macar nu am cerut prea multe. Doar o balaceala intr-un bazin. Atat. Simplu. Dar nuuuu! Cica mi-am luat portia de daydriming pe saptamana asta, asa ca lasa ca mai vedem saptamana viitoare ce se intampla. Sau peste 2 saptamani. Sau candva. Nu, ma, nu ma revolt. Pur si simplu... de fapt, ma revolt. Come on! Nu vreau un Sandero. Vroiam o dupa-masa. Atat. Da, de acord, am primit 2 zile... dar bonusul? Bonusul, ma??? Da, nenea Universul, cu tine vorbesc. Am fost cuminte, am baut ceai in loc de cola, am terminat bratara lui frate-meu (da, ok, am uitat cui am mai promis bratari si in ce ordine dar am avut sesiune, remember? Memorie suprasolicitata!), mi-am facut o relativa ordine in camera, am zambit frumos si am fost de un realism aproape cinic si dureros. Da, ma, recunosc, m-au apucat si nevoi de comunicare poate prea sincere pentru respectivul moment. Dar asta nu era un motiv sa imi iei bonusul! Ai auzit? Nu era! Nu sunt de acord cu tine. Si intra si tu in concediu. Sau nu te mai uita la noi. Ca cica o sa fie si mai bine. Nu stiu cum s-ar putea si mai bine, dar cica asa o sa fie. Si de obicei are dreptate cand spune d-astea! Asa ca fa bine si revolta-te pe tantari. Pe serpii din baraj. Pe ce vrei tu! Dar give me a break. Pana in iarna, cand incepe stresul de licenta si vegetarea langa calorifer / soba. Si lasa-mi macar vara asta in pace! Si lasa-ma sa imi fac planuri mai mari de 24 de ore.

(Cred ca am facut insolatie azi...)

Vaaaaaaaaaraaaaa

2008-07-17T22:40:00.003+03:00

Da, ma! Am reusit si eu sa zac la soare. Si sa ma si prajesc in anumite parti for that matter. De fapt, am reusit sa zac pur si simplu. Mai cu ceva contrari blonde, mai cu ceva oftaturi lucrative, mai cu niste ochi stralucitori si zambete zambacioase si strangeri de mana... am avut asa, un mic preview de concediu. Si pana in august nu mai e mult... si va fi fun. Sa fie la fel de fun ca ultimele 2 zile si ma declar mai mult decat multumita. :)

Or sa vina si poze... doar ca DVD-ul din cauza caruia s-a baut cafeaua la OMV in loc de City la 12 noaptea a plecat sa vada Franta. Asa ca mai dureaza putin. Dar or sa vina :)

Order in disorder

2008-07-14T22:19:00.002+03:00

Vara oamenii isi iau concedii. Pentru ca de aia e vara. Sa te iei si sa te duci. Departe. Sa te balacesti in apa si sa te prajesti la soare. Doar ca in lipsa de concediu pana in august (ca pleaca si anume colega prima) te multumesti si cu (ultimele) doua zile libere pana atunci. Asa ca incepi sa faci planuri. Sa dai jos cortul din debara si sa il stergi de praf. Sa comunici peste mari si tari destinatia de marti, ora 21. Cu sau fara semn de intrebare la sfarsitul comunicarii. Si obtii aprobarea (nu ca ai fi cerut-o). Si toate bune si frumoase. Pana cand...

Pana cand universul se revolta pe nevoia ta de zacere in cort fara izopren. Si incepe sa tune si sa fulgere si sa faca pisu pe planurile tale. La propriu. Si simti ca te apuca dracii. O data, pentru ca toata lumea e ciocolatie, mai putin tu. A doua, ca tre` sa faci ordine in camera, daca tot nu ai ce face 2 zile.

Dar fuck it. Pana la urma, azi noapte au venit vreo 5 filme (de fapt, in vreo 24 de ore...), pana la urma ordinea in camera se face repede daca ai chef si pana la urma soare va fi si in august. Undeva, in Europa asta mare. Si pana la urma, notiunea de a zace implica soare numai daca vrei neaparat. Trist este ca vroiam neaparat. But I can smile pretty si sa spun ca de fapt, nu.

Din culisele vietii de navetist

2008-07-13T01:31:00.000+03:00

Blog scris la lucru, intre 2 pauze de injurat CD-uri. I mean... acuma eu stiu ca sa scrii CD-uri cu XP-ul nu este cel mai genial lucru pe care il poti face si de aia a inventat una bucata muritor NERO (desi cred ca NERO a fost conceput inainte sa se poata scrie CD-uri cu windows). Deci blog scris la lucru. Dupa ce am reinstalat Windows-ul (si amin, nu mai da erorile vietii, in schimb urla antivirusul la fiecare 5 minute ca nu ii este updata baza de date), IE8 (nu, nu folosesc de obicei IE, sunt fan Mozilla, ca tine minte paginile. Dar l-am pus pe nenea 8 pentru "Colonistii din Catan" ... nu intrebati :D) si o gramada de alte tampenii (mai putin winamp si alte chestii care ar fi putut fi chiar utile la ora asta... pentru omorat plictiseala, dar CD-urile sunt acasa, casa este la Hunedoara si Hunedoara poetic de departe in momentul asta - ceva de genul "So close and yet so far"). Deci daca tot ma plictisesc eu la lucru fiind, hai sa ma vait, ca tot eram eu megahepi azi dimineata ca a venit vacanta cu trenul din franta.

Urasc cu toate energiile negative posibile viata de navetist (si pe proful de SAD, dar pe el l-oi dezbate alta data). Ok, cu o completare. Urasc cu toate energiile negative posibile viata de navetist in Romania. Unde microbuzele, chiar daca sunt dotate cu aer conditionat pe care sa il opresti daca te bate prea tare in urechi / cap / masele / alte parti sensibile la curent (da, am trait si minunea asta... de 2 ori in 2 luni jumate de cand ma plimb de macar 4 ori pe saptamana de 2 ori pe zi cu maretele microbuze) il au inchis. Si ventilatia se face prin geamuri deschise. Pe care nu le poti inchide chiar cum iti tuna tie din varii motive. O data, ca poate esti prea departe de ele, poate e prea aglomerat si nu poti ajunge la ele etc etc etc. Ce faci in conditiile astea? Ce e logic si de bun simt. Rogi FRUMOS una bucata cetatean 2/2 care sta pe scaunul de langa geamul deschis (in timp ce tu stai in picioare ca deh... chestia cu piciorul frumos...) sa il inchida, ca e curent si te deranjeaza. Reactia (din nou logica si de bun simt intr-o lume logica si civilizata) ar fi ca geamul sa se inchida fiindu-i aplicat un impuls pe toarta, reactionand cu o forta F1, egala si de semn contrar la forta F care il impinge spre pozitia inchis. Reactia in lumea reala difera putin. Putin de tot. Adica la rugamintea 1, cetateanul 2/2 se uita la tine oarecum dispretuitor. Cand deja insisti pentru ca somnul noaptea este o necesitate placuta si nu simti nevoia sa renunti la necesitati placute din cauza maselelor umflate, cetateanul 2/2 are o replica geniala. Monumentala. Demna de retinut si transmis urmasilor pentru profunzimea profunda... "Domnita, daca ai probleme cu maselele nu mai circula, draga, cu microbuzul". Oh my god!!! I mean... Solutia era atat de simpla! Atat de la mintea cocosului ca acum imi vine sa imi dau pumni in cap ca nu m-am gandit eu la ea... si mai am pretentia ca sunt asa... o persoana cu ceva materie cenusie inmagazinata in cutia craniana. Pai cum naiba, ma, sa nu ma gandesc la asta? O sa zbor pana la Deva. In fiecare dimineata o sa ma urc pe bloc (ca tot e blocat accesul la acoperis), o sa imi iau avant si fal - fal o sa ajung pana in Deva. Geniala chestie prin simplitatea ei. Recunostinta eterna geniului si multumiri sincere universului care mi l-a scos in cale.

Si nu stiu, inca nu m-am obisnuit cu ideea ca a fi navetist beats the crap of fiind student la psiho, de exemplu. Adica ti-e dat sa vezi atatea specimene (dar ATATEA specimene) - mai ales dupa 10 seara incolo - incat, daca mai ai chef si energie de ascultat / studiat muritorul de langa tine / din fata ta poti lejer sa te amuzi / enervezi / iei cu mainile de cap, in functie de cat de tare esti implicat in ce se intampla sau de ce se dezbate. Am zis ca intr-o zi o sa imi iau un carnetel sa iau notite sa share some of the good stuff. Adica de ce sa ma amuz doar eu? :) Si nici o zi nu seamana cu alta. In afara de gropi, da' lasa ca a promis nea primarul ca le repara si pe alea, asa ca trai bun, frate!

Si totusi... urasc cu toata forta energiilor negative viata de navetist. Cred ca totusi pe proful de SAD il scot din categoria asta... poate o sa-si merite locul in ea mai la anul, asa...

...sa ajung in vama :)

2008-07-12T09:54:00.003+03:00

Da, ma, gata! Treaca de la mine ca ala de azi se numeste restanta, treaca de la mine ca pana in vama mai e 1 luna (dar fix o luna fara 4 ore pana degetelele mele se vor juca in nisip si vor scrie "fericire" sub masa la underworld), treaca de la mine ca pana marti mai e sambata si duminica si luni... si marti for that matter, ca ziua de marti incepe sa conteze dupa 9, cand ajung si eu de la ale mele munci.

Azi nici macar nu mai simt nevoia sa declar razboi aerelor conditionate, nici oamenilor tampiti si frustrati, nici...

Azi e soare si va fi ceai cu Di si povesti cu bro si radu si cine o mai fi dupa ceaiul cu Di si ajuns tarziu (foarte tarziu, ca maine DORM) acasa, azi... azi zambesc nemotivat. Pentru ca, asa cum mi se tot repeta ... "it's gonna be ok, you'll see".

Si atat :)

Oameni (2)

2008-07-12T01:12:00.002+03:00

Unii oameni provoaca crize de nervi. Atat de mari incat tu, impasibil de forma ta, dai pe dinafara. Si stii clar ca ce spune omul de la capatul wirelessului nu o sa-l faca pe omul tampit sa fie mai putin tampit (sau frustrat, ca tot se cauta cuvantul asta) dar macar pentru 10 minute soarele nu pare atat de departe, finalitatea interactiunii cu omul tampit si frustrat se pune pe pauza...

Alti oameni provoaca alte crize de nervi. Pentru ca nu stiu diferenta dintre a pretinde si a ruga. Si au pretentia sa li se puna totul pe tava desi tu, omul care ar trebui (in opinia lor) sa le oferi acest tot, nu ai nimic, dar absolut nimic de castigat din asta. Posibil nici macar un multumesc. Eventual o pila la Sf Petru. Dar nici aia garantata.

Si la sfarsitul zilei, dupa diverse interactiuni cu oameni tampito-frustrati, cu scopul mai mult sau mai putin declarat in viata de a-ti strica tie ziua, interactionezi cu niste cursuri intr-o chineza avansata. Si te lovesc din nou dilemele existentiale de genul "cine m-a trimis pe mine la poli???". Dar pana la urma, suna telefoul, soarele e mai aproape, vama (oricare vama) nu mai pare in universul paralel si, da, macar 10 minute restul se pot duce fix la naiba. Pentru ca undeva cineva se intreaba ce faci, undeva cuiva ii este dor de tine chiar daca esti la mama naibii peste mari si tari desenate frumos in atlas, chiar daca nu pricepe mare lucru decat ca esti nervos si ai nevoie de altceva in afara de tot ce te-a enervat azi. Pentru ca, cine ar fi crezut, in marea asta de oameni lifeless si plini de frustrari, mai exista si oameni care nasc zambete si vise sau macar 10 minute de stare de bine.

Si din cand in cand I am proud to say I am one of them. Desi din cand in cand intru si in cealalta categorie. Oricand, in afara celor 10 minute :)

(Si da, am eu o obsesie pe oameni lately. Poate pentru ca am inceput sa vad ca oamenii sunt si altfel decat par la "prima incercare". Au!)

Am.

2008-07-11T22:45:00.002+03:00

Am exact 5 valuri din marea cea mare (sau asa mi s-a spus, asa ca - neavand cum sa verific - cred sursa pe cuvant).

Am un trandafir aproape roz care se ofileste si pe care nu imi vine sa il arunc pentru ca nu i-a cazut nici o petala.

Am 72 de pagini de chineza avansata imprastiate pe pat.

Am si o mare lispa de chef de cele 72 de pagini.

Am biroul dezordonat si de catava vreme ma calca pe nervi dezordinea (dar nu fac nimic in legatura cu asta).

Am un virus, se pare.

Am revolte nenumarate fata de tampitii care ma fac sa tremur 8 ore pe zi la 16 grade celsius si sa mi se faca rau cand ies in cele 33 de afara.

Am ... vise si visuri si motivatii mai mult sau mai putin logice, mai mult sau mai putin ale mele, mai mult sau mai putin urlate.

Am tantari pentru ca

Am memoria scurta si tot uit sa imi cumpar plasa de tantari.

In the end... am cu ce, ba, am cu ce :)

Oameni

2008-07-11T03:10:00.002+03:00

Liana, ar trebui sa give people a chance! Nu e chestia if you behaved or not. Oricum esti isterica, doar ca ceva mai putin daca nu esti on pain killers. Doar ca unii oameni chiar merita sa get to know them. Si daca pleci de la idei preconcepute s-ar putea sa miss out on a lot of great things and people.

Asta citand din my smart big brother. Ce nu stie el este ca eu sunt isterica variabil, fara legatura cu pain killers-urile sus numite. Si ca isteriile mele se manifesta cu sau fara motiv, variabil, fara legatura cu absolut nimic in afara de viata lor proprie. Si ca da, poate unii oameni merita efortul. Dar omul in cauza a fost atat de mult "in my face" fara sa fie fizic acolo lately incat... frate, am impresia ca nu trebuie sa plec de la 0 cu impresiile despre omul in cauza... ci de undeva de la + infinit in sus. Si nu imi place asta. Nu imi place din multe motive. Dar in principal ca nici my bro si nici cetateanul care se da periodic cu feribotul (si se mai si pierde pe el, dar asta nu spunem la nimeni) nu ma lasa sa am parerea MEA. Formata de mine. Foarte subiectiva, de acord. Dar sa fim seriosi, I've got my reasons. Mai mult sau mai putin isterice, mai mult sau mai putin paranoice. Si daca pentru the bro am o oarecare intelegere, cetateanul care se plimba periodic cu feribotul sa taca acolo. Chiar daca ...

Da, ma, sunt isterica. Si egoista. Si paranoica. Si nu am nevoie de chestii care sa imi alimenteze toate astea. Si nu o sa recunosc asta maine, dar da, omul in cauza seems nice. Cu toate astea, nu o sa ma agit daca nu voi vedea omul in cauza 1 luna atat de tare cat ma agit pentru omul responsabil cu citatul. Dar then again, omul responsabil cu citatul e the big smart bro care stie sa schimbe panoul electric (si a facut-o pe mama fericita pe chestia asta) iar omul privit subiectiv este un om care genereaza semne de intrebare cand totul e fain si discutii filozofice pe trepte la 4 noaptea. Asa ca sa imi fie iertat scepticismul. Si subiectivismul. Si acceptata sa-mi fie isteria.

Fuck it! Am ajuns sa anunt oamenii de la bun inceput. "Hi, eu sunt Liana. Isterica si paranoica. La un moment dat o sa te calc rau de tot pe nervi. Si o sa regreti momentul in care m-ai cunoscut." Nimeni nu ma crede, toata lumea ajunge sa se convinga. Sooner or later. Dar pentru efecte secundare nu veniti la mine, mama ei de treaba! Nu am antidot la Liana. Liana se ia in doze mici si regulate. Si NU i se baga pe gat oameni pe care nu ii vrea.

Clar? :)

Mi se pare normal...

2008-07-10T21:43:00.003+03:00

...sa cedez locul in autobuz unei tanti cu figura de bunica decupata din cartile de povesti. In egala mi se pare la fel de normal sa NU cedez locul meu pretios din cutia de sardine denumita prea generos microbuz unei tanti mai mici ca mine ca ani, cu pectoralii bine scosi la inaintare doar pentru simplul fapt ca e pe tocuri si eu am chef sa innod bratara lui frate-meu, fara pic de consideratie pentru bietele ei picioare si total insensibila la vaicaierile ei de genul "bine ca unii merg cu autobuzul sa tricoteze. Nu se gandesc ca altii vin de la lucru obositi si ii dor picioarele". Madam, si eu tot de la lucru vin, ca de placere nu ma plimb la Deva la ore d-astea matinale. Unu la mana. Doi la mana, si pe mine ma doare spatele. Si masesele. Si in cot de tine. Pentru ca din aceeasi gama, acelasi gen de pitipoanca wannabe nu cedeaza locul oamenilor in varsta. Fapt constatat si demonstrat. Asa ca fuck (citit cu u, ca sa mearga citat) off si calm down.

Ca sa continui revolta pe live, universe and everything, mi se pare normal ca proful sa vina la scoala daca stie ca are examen. Nu sa lase muritorii cu bunatate de examen pe toamna doar pentru ca Maria Sa nu a avut chef sa isi deplaseze ilustrul monument pana la ilustra institutie. Si cand te gandesti ca I was rili close sa give him my blood! Adica sa ii curga sangele meu prin venele lenese. Si el sa nu vina sa imi dea 7-le meu meritat(sau nu) ca sa ma plimb eu in septembrie la facultate in loc de orice alt loc (preferabil sub soare).

Si cam la asta se rezuma revolta.

Acuma... alte chestii care au inceput sa mi se para normale... Sa cer voie sa beau Cola. Mda, am ajuns sa o fac si pe asta. Doar ca, din moment ce mi s-a pus una bucata restrictie pe ea, am o chestie... un butonas tampit in creier care nu ma lasa sa intind mana in frigider dupa ea daca in prearabil nu am imbogatit vodafoneul cu 90 de centi (pentru 10 minute ce-i drept, dar tot 90 de centi) si nu am cerut voie. Life :) Ca astazi. Ma plimbam cu mainile in buzunare prin Trident (urasc cosurile, ca tot timpul uit sa le las la casa si trec cu ele de ea si incepe o alarma tampita sa urle) fiindu-mi incredibil de foame. Evident, nu mi-am luat de mancare ca maseaua neglijata cat timp a fost umflata surata ei s-a gandit sa se afirme. Dar mi s-a facut una bucata pofta gravidica de cola. Chill, doar pofta era gravidica. Liana este cat de "negravidica" se poate. Telepatia functionand si peste mari si tari (la propriu) la remarca "OMG sunt in depozitul de Nestea" a venit replica "pune mana pe o sticla de Cola si taci acolo". Si cand tonul este atat de ferm, pot eu oare sa comentez? :) Nu pot, cum sa pot? Asa ca m-am executat... cu una la litru ce-i drept, dar poftele mele de cola au fost mai mult decat satisfacute pana marti. Nominal pana marti. Sau miercuri. Undeva acolo, cand incepe zacerea la soare... ultima zacere la soare pana in august. Hate my job, hate my job, hate my job!

Si pledoaria mea vizavi de chestiile care mi se par mai mult sau mai putin normale se opreste aici pentru ca al meu frate imi solicita prezenta. Si avand in vedere ca in ultima vreme ne-am ignorat existentele reciproc we should catch up.

Nu, nu ma marit

2008-07-09T13:08:00.002+03:00

Plecand de la premisa ca toata lumea a dedus ca mi-am facut rost de una bucata roz (si eventual ceva mini me varianta mai urlatoare) si datorita acestei calamitati eu am disparut din peisaj, precizez ca NU. Degetelele mele se simt foarte bine asa nude cum sunt (dar la urmatoarea incursiune in REAL va ateriza pe unul din ele un inel mare si colorat ca mi s-a pus mie pata pe ele si am uitat luni cand am fost).

Revolta mea vizavi de maritis ... well, era ea pre-existenta dintr-o era ceva mai de demult. Dar luni seara, stand frumos la un suc si o poveste la City m-am intalnit cu una bucata fost coleg din liceu a carui a 2-a intrebare a fost "nu te-ai maritat?". Asta dupa multi alti oameni care deja ma vad maritata, dupa ce Dani ma freaca la cap macar 1 data pe saptamana ca el vrea sa vada "mini Liana running around". Si ma enerveaza ideea ca toata lumea se asteapta la asta.

Frate, eu zic la toata lumea ca am 17 ani jumate. Si exceptand cartea de munca, al naibii sa fie daca simt ca mint pe careva. Si mi-e al naibii de bine.

Si din TO DO LIST-ul meu s-a bifat primul punct. Marea peste o luna. Restul... soon :) Rili soon.

In caz ca intereseaza pe cineva, in limita stocului disponibil, mi-e bine. Si o sa fiu si mai bine in momentul in care chiar o sa invat sa coexist cu lumea, nu sa fiu dependenta de ea.

Si pescarusul e de undeva dintre Franta si Anglia. Care Anglia e seaca si urata. In poze. Dar o sa ma conving eu daca nu e doar o impresie :)

And then she said...

2008-06-18T15:10:00.002+03:00

Ba, nu stiu exact ce a zis, ca nu eram atenta. Eram prea prinsa in ceva schimb de replici copilaroase, meci de fotbal de la euro, film sau... mda, si prin cate un curs, din cand in cand.

(se vede ca nu mai am net, am unghiile prea lungi pentru a nu folosi backspace-ul la fiecare 3 litere)

Si am zacut la soare. Si am papat zmeura. Prea multa, sopteste stomacul meu. Si am baut cola pentru ca in afara hunedoarei am voie sa beau cola pentru ca in afara hunedoarei nu exista stresuri si nervi peste care sa se toarne cola. Si am filozofat despre fire de iarba si melci.

Si... well... a mai ramas o luna. Pe urma she'll say something else. :)

Freaky stuff

2008-06-11T11:57:00.003+03:00

1. Sapca cu Italia a dus la 3-0 ... pentru Olanda. Vecinii lui Radu nu au apreciat scorul, pun pariu.

2. Telefonul suna daca ma uit la el sa vad cat e ceasul. Adica incepe sa vibreze de tampit.

3. Am reinstalat una bucata windows pe una bucata Doi pentru ca incepuse sa se miste in reluare (si asta a aflat ca in reluare nu doare). Urmarea a fost ca acum Doi se misca precum un Doi tranar si plin de viata DAR (toate chestiile bune tre` sa aiba un DAR) tastatura a prins o viata proprie. Adica eu ii spun J el scrie 5. Si alte prune de genul asta.

4. Mama imi tot trimite mailuri cu chestii de plecat (to stay) dincolo... Acuma intrebarea se pune... vrea sa scape de mine sau o face din motherly love? :D

5. Ieri, la lucru, cand visam cu ochii deschisi ca degetelele mele se joaca in nisip am primit una bucata pliant cu aspect / grosime de carte de telefon cu 90% din chestiile de cazare (la hoteluri, evident) de la marea cea mare. Acuma... nu stiu daca Universul s-a apucat de trimis semne sau pur si simplu face misto de mine.

Si ar mai fi chestii freaky. Si am constatat ca pana la urma pot trai si fara blog. So I guess sfatul de 2008 a fost urmat pana la urma :)

Facut cu mana!

Asteptari

2008-06-03T22:46:00.002+03:00

... imi plezneste capul, nu pricep un gram de (de)codari, imi lipseste ceva (mintile, probabil)...

... ce astept de fapt? VARA! care va veni... soon ... foooarte soon. si sa dorm si eu ca omul, una bucata noapte intreaga, in care sa nu visez tampenii, in care sa nu... si cam atat.

... si cola din bremen :D

To do list pentru vara asta

2008-05-30T10:26:00.004+03:00

1. Luat una bucata an IV, cu restante sau fara. Se accepta in orice forma, nu imi permit sa fac fite :)

2. Mers la marea cea mare sa ma lamuresc ca mai e inca acolo.

3. Strambat la nenii din fata maretului palat Buckingham sa ma conving ca nu clipesc.

4. Baut absint moka in Bratislava (yes, Dani, iti sustin initiativa).

5. Quiting my job.

6. Multe multe poze in multe multe locuri noi.

7. Pasaport.

8. Scoala de soferi.

9. Poate masina? Discutabil :D

10. Cel mai important lucru din lista... respectarea primelor 9 puncte. :)

(a se observa ca toate au legatura cu licenta, cu scoala, cu indepartat future plans and stuff. :D )

Update

2008-05-28T10:26:00.003+03:00

Still alive, still fara net, still nu ma deranjeaza (atat de tare) pentru ca oricum am 1 milion de chestii de facut pentru scoala.

A venit vara, au ajuns tenesii si blugii 3/4 la putere, tricourile micute si camasa in patratele carata in rucsacul incredibil de incapator.

Se fac planuri de mare, se fac planuri de "ce facem sambata viitoare" cand reusim sa ne adunam din colturile lumii intr-un loc la o bere (doua, trei), o sticla de cola si un film (doua, trei). Tre` sa invat sa joc fifa :)

Habar n-am cum o sa imi inchei vreo 4 laboratoare, habar n-am cum o sa fac multe dar am descoperit ca atacurile de panica nu aduc nimic bun asa ca I'm taking everything one day at a time, zambesc simpatic si mai fac cate o bratara colorata.

2008-05-21T14:09:00.004+03:00

Patrice cu miros de fum de foc. Nu stiu exact de ce si de unde imi miroase a fum de foc.

Nevoie de plecat undeva. Departe. Curand. Acum. Ieri. Rili need to get out, sa zac, sa zambesc, sa nu imi pese, sa nu aud, sa nu sune telefoane, sa nu se auda zgomot de taste si de masini, sa fie apa simpla (nici macar cola), sa fie si atat. Vacanta mare cica e pe vine dar nu mai exista de mult vacante. Decat din bucatele mici si simpatice de puzzle asa ca de ce ar fi asta diferita.

Still... cortul vrea sa fie scos, Liana vrea sa il scoata, Liana vrea...

Da, ma, da. Liana vrea. Liana e egoista si pentru Liana tot universul graviteaza in jurul a ce vrea Liana. And why is this a bad thing?

End.

Raceala, vaicareli si atat

2008-05-20T15:22:00.002+03:00

Cola din Bulgaria si decizia capitala ca INVAT. Deci gata! Asa ca s-a luat frumos caietul si s-a inceput. Si cand m-am uitat la ceas am constatat ca era 5. 5!!! Dar eu nimicisem jumatate de materie. Deci azi si maine mai am jumatate + probleme. Rezonabil.

DAAAAR... eu sunt racita. Pentru ca mi-a trebuit sa ies foarte transpirata afara (unde era frig) ca sa nu deranjez oamenii care se uitau la film sa vorbesc la telefon. Oh well... trece.

Ma seaca lipsa de raspuns de la Sibiu. Dar in absenta raspunsului se fac planuri de mare si de alte locuri via buletin. Sau ceva de genul. Probabil din toate va ramane marea (long live matusile care detin motel in vama) dar e bine si atat.

Si imi curge nasul. Si tre` sa ajung la scoala. Si mi-e lene. Si... si atat.

Urasc actionarile electrice. Si ele pe mine se pare.

Dedicated to the one and only...

2008-05-17T14:49:00.004+03:00

Cea mai tare persoana din viata mea din acest moment si for ever and ever. Singura persoana care ma face sa rad, ma tine in brate "cu sentiment" (ca sa citam din clasici), nu ma judeca si a invatat ca lucrurile sunt cum sunt si fuck cum par. Persoana care ma face sa feel proud si in fiecare zi ma enerveaza la extrem ca sa o iubesc si mai mult pe urma.

This is dedicated to my lil' cool sis' care si-a luat probele criminale la Academia. Urmeaza berea, felicitarile si dansul episodul 1, urmand ca episodul 2 sa se intample candva in iulie cand o fi admiterea.

Cool sis :D

Fara directie

2008-05-11T20:16:00.003+03:00

Aseara am fost oarecum rapita intr-o dacie fara frane si fara lumini si dusa pe Cincis. Cvasi chef, cvasi muvi night. Travka si Rancid. Greenday si Guano Apes. Si multe altele.

Met people. Nice and freaky. Tie clar nu ti-ar fi placut. Despre El1 ai fi spus ca e un wannabe hippie. Despre Ea atasata de El1 ai fi spus ca e atasata si atat. De El2 clar nu ti-ar fi placut. Ati fi vorbit despre chitari. El ar fi spus Sepultura si Iron Maiden. Tu ai fi spus clar altceva. El ar fi spus ca la 15 ani oamenii sunt prosti nowadays. La asta poate ai fi fost de acord cu el.

Si intr-un final s-ar fi facut dimineata si ai fi vrut ceva. Altceva.

Deci miercuri

2008-05-07T21:25:00.005+03:00

- Kilometraj depasit intre Electrica (unde "nu se aplica regulile normale, donsoara"), scoala (unde oamenii ne-au trimis acasa ca este meciuri) si casa (unde exist si in acest minunat moment asteptand cola si tigari - a se citi "mama")

- CFR-ul a castigat Liga I sau cum o cheama. La 1 penalty. Multumiri omului care a facut fault in careu, omului care a luat 2 galbene, injuraturi sincere cetateanului care era sa egaleze in ultimele minute si mi-a facut inima sa se aproape opreasca.

- Ganduri sadice cu directia Becali ... un campionat nu se ia inapoi cu o bricheta. Si jur ca nu sustineam CFR-ul atat de tare daca nu era bricheta masii.

- Politica spala creiere. Asa ca voi refuza sa votez. Nu, nu sunt insensibila si lipsita de simt civic DAR ... nenea care momentan primar ma enerveaza la culme din varii motive si nenea celalalt a ajuns in visele mele due to a mult prea agresiva campanie. Muriti!

- Am tocit o adresa de mail... I mean... de oriunde sunt (si am net) login... "no new messages". Logout. Frate, ziceti-mi ceva! Mai repede pana nu imi suspenda aia de la yahoo contul pentru trafic depasit.

- Urmeaza cola, popcorn si ceva film. Posibil "Everything is illuminated".

'night all.

It was a good day

2008-05-06T18:23:00.009+03:00

Probabil pentru ca am dormit 12 ore azi-noapte. Adica am adormit la 6 la ultimul din cele 4 episoade care merg din Weeds (sezonul 1) si m-am mai trezit azi dimineata la 6. De bunavoie, relativ bine dispusa... am facut si ceva cvasiaerobic pe greenday while getting dressed.

Copiat ceva laboratoare la lucru, frecat putin menta cu talent... mancat una bucata pittburger pe drum (long live intalnirea cu Milu ca altfel puteam sa ma laud si la ora asta ca sunt nemancata de 2 zile)... But the 2nd best news pe ziua de azi (the 1rst best news ar fi ca poate, totusi, cu putin talent nu-mi pic anul) a fost ca s-a deschis Thomas-ul. Cu umbrele noi si rosii, dar same old Thomas. Bun de baut cafeaua / cola / berea cu 12 mii si de atarnat seara. Bun de evitat rockul (care a devenit una bucata crashma fara pretentii). Bun de orice pana la urma. Thomas

Si acestea fiind spuse, ma intorc in laboratoarele / cursurile mele... asta dupa ce am facut si o fapta buna cu licenta lui Dan azi.

Prima-va-ra soa-re-le...

2008-05-05T01:38:00.003+03:00

... se joaca pe undeva.

Eu am devenit antisociala, fug de oameni (zilele astea la Di, dar nah), fug de ai mei pentru ca ei au lumea lor vesela si eu fac riduri de la stat incruntata, fug de tot.

Revelatia mileniului a fost ca s-ar putea sa imi pic anul. Maine voi incepe sa iau masuri sa nu.

Can't find my spot. But then again who says ca tre` sa have a spot???

Mda

2008-04-30T03:52:00.002+03:00

Este incredibil ca oamenii au vointa proprie si sunt capabili sa ia propriile decizii.

Este incredibil ca deciziile respective nu au legatura cu nimeni si nimic, in afara de persoana proprie.

Este incredibil ca lucrurile pot fi cum sunt nu cum par.

Si in final... m-am saturat. Gata! Punct. O sa imi bag picioarele si o sa plec la sibiu si poate atunci da, I won't be there for people si I won't be seen to often si... dar hell, atunci o sa am scuza, da? Sa nu v-aud!

So...

2008-04-27T00:29:00.001+03:00

6/49, somn, family lunch, vin dulce, cola, tutun invelit in foita de Radu, cola, vin dulce la mine pe blugi, povesti cu diana despre relatii mai mult sau mai putin sanatoase, floricel pe masa, pahare sparte, cascat infinit, somn.

Happy Easter.

It happends again

2008-04-22T23:21:00.003+03:00

Imi plac sarbatorile. Casa miroase a cozonac, parca e putin mai multa lumina ca de obicei. Anul asta clar vor fi mai multe zambete decat de obicei. Deci sarbatorile ok. Cu papa bun, cu program dat peste cap (nu ca in general ar fi normal), cu... ok.

Ma omoara in schimb piticii curatatori ai mamei. Fraaaate, e regula. Inainte de fiecare chestie mare in calendarul ortodox (a se citi Paste si Craciun) o apuca toti dracii curataciosi. Adica o apuca mai des, dar la faza asta nu poate fi ignorata. Si incepe. Ooooo, da. De covoare am scapat usor. Cu biocarpet si aspirator, ca "le doare". Geamurile am refuzat sa le spal. De 10 ani numai eu spal geamurile, indiferent de ocazie. Am lamurit (si nu prea) instanta parinteasca feminina ca sunt ok, ca nu au nimic, sunt CURATE femeie! Le-am spalat acum 2 saptamani, remember? Ce naiba? Vrei sa te transformi in tanti aia maniaca de la parter care le spala o data la 2 zile??? Revino-ti!

In semn de protest fata de piticii mamei care au decretat ca a mea camera trebuie reinventata ... am facut una bucata uragan in ea, am lasat tot ce a insemnat foaie, caiet, chestie (in)utila pe pat, pe jos, pe... si am plecat la bazin (de unde a rezultat una bucata febra musculara). Si cica pana maine tre` puse in ordine, frumos, ca am fost trecuta pe ignore.

De unde rezulta ca eu am o problema maxima in acest moment... ignore-ul se va rezolva. Dar eu pe ce dorm in noaptea asta???

Am blog, ba! Hai la tequilla!

2008-04-22T01:20:00.004+03:00

In cautarea mea infinita dupa a Continentalului pagina (smiley cu plecaciuni, Di) am ajuns si pe al JobShop-ului site (pe care l-am promovat si eu in perioada cu pricina). Si la categoria "ne sustin" am vazut un nume de genul Tomata nusht cum. Ooook... hai ca suna haios, sa vedem ce debiteaza Rosia respectiva. Din click in click am dat peste uluitoarea informatie (probabil doar pentru mine a fost o noutate) ca exista categoria de oameni care se (auto)intituleaza Bloggeri de Timisoara. Care bloggeri de Timisoara ies la Tequilla si interactioneaza.

I mean... COOOOOOOOME ON! Ok, pe vremea cand inca exista forumul Vama Veche (si Vama Veche for that matter) ne adunam si noi la o cola, o pizza, o... ne luam din diverse colturi ale tarii si o seara interactionam. La concertele OCS oamenii care scriem pe acolo ne intalnim, ne pupam, ne intrebam de sanatate, interactionam.

DAR... si (fostii) forumistii VV si cei OCS au ceva in comun, un punct de plecare, o... chestie acolo. Categoria bloggerilor de ... mi se pare putin cam... vasta ca la un moment dat cineva sa nu se ia de par. Adica daca Gigel scrie Heil Hitler la el pe blog cum naiba il suporta Gogu o seara intreaga la tequilla cand Gogu e evreu?? Ok, comparatia a fost fortata la extrem, dar I am trying to make a point here.

Mi se pare aberant. Mega aberant. Si lame si lifeless, dupa cum zicea aceeasi Di.

Fraaaate!

Fuck off and die

2008-04-20T19:09:00.004+03:00

Aseara pe la 11 trageam de sor-mea sa plecam naibii acasa, ca mi-era a dormi, parca presimtind ce va urma. Buuun. Dar cum ce mi-e mie a face nu corespunde cu ce se intampla (de obicei) am adormit pe la 5. Pe la 5 jumate m-am trezit. Pe la 5:45 am adormit iar. Ca intr-un final la 6:15 (cand a sunat bestia de ceas) sa ma dau jos din pat injurand, coborand toti sfintii (ca tot sunt Floriile) si intrebandu-ma de ce tre` sa lucrez chiar eu, chiar azi. Doar ca daca nu ma dadeam atunci jos din pat, azi multi oameni si-ar fi ratat sansa de a castiga marele premiu la 6/49 (smiley care ridica sictirit o spranceana), tanti care a bagat o suma de 4 cifre (suma noua, da?) la susnumitul miracol 6/49 nu ar fi avut cu cine sa se certe pentru 10 bani (adica 1 mie din aia veche) si nu as fi observat ca pana la urma primavara a dat din coate si s-a impus. Eh, all well except for me... si da, mi-e rau. Continuu. N-am nici cea mai vaga idee de la ce ar putea fi [adica mananc lately, iau calciu, nu mai beau (atata) Cola, nu mai fumez (atat de) mult dar mi-e mai rau ca pe vremea cand faceam toate alea invers... poate ar trebui sa ma intorc la bunele obiceiuri], nu ma stresez sa aflu... dar tot ce ii cer universului este 1 noapte intreaga de somn. Neintrerupt de stari de rau, de telefoane care suna aiurea, de maidanezi care se bat, de cretini care se cearta, de lumina de la becul de pe strada care imi bate direct in ochi, de... Astenia masii!! x(

(Later edit: Titlul initial era "Drop dead and die" ... oboseala probabil. Multumiri Ambasadoarei care a atras finut atentie :D)

FFS.

2008-04-16T00:52:00.002+03:00

Ananas. Cafea. L'Hospital. Cafea. Chio Chips. Monte Carlo. Limita din ... cand x tinde la 1. Cola. Darts. Replici funny. Replici cretine. Fum. Telefon. Ploaie. Geaca groasa si rosie in aprilie. Nimeni pe strada. Ananas. Gris cu lapte si dulceata de macese. VB 8, tutorial 6. Pinguin. Vreau sa simt Praga o luna cu tine. Caini care latra. Punctele lui Seb pe care nu le-am mai vazut de mult. Trezit peste 5 ore. Inca un tutorial de VB8.

Life starts every Monday

2008-04-13T23:53:00.002+03:00

Sau... viata incepe in fiecare zi de luni. Mai scrisesem candva un blog cu titlul asta, pe vremea cand casuta mea se numea 360.

Deci, doare. Inca. Prea tare. Oftez. Dap, doare, nu e o iluzie. Habar nu am ce realizat cu asta, in afara de o tristete infinita. Ma scarpin dupa ureche si totusi nu ajung la nici o concluzie. Daca are cineva un raspuns, sa mi-l spuna si mie.

Ok, that was not the point. The point was ca viata incepe in fiecare zi de luni. De exact 18 minute este luni. Deci hai sa vedem.

Viata mea... mai dezordonata decat camera (nu, mama nu are aces la blog sa imi tina teoria teoriilor prin care intre cele 2 dezodini exista o legatura divina ... bla bla bla).

Incepand cu cele mai usoare chestii... maine se reinstaleaza maria sa windows-ul si se vor sterge toate chestiile care se numesc seriale, torente de seriale, orice este inutil. Cat va dura procesul de reinstalare, in camera se face ordine, se vor repune pozele pe dulap, se va... lianiza.

Si pe urma... well, am ceva vagi idei in ce directie vor bate degetele mele tastele maine seara. Si cum imi va arata vara, daca am un gram de noroc. Si de vointa.

Si totusi ... ceva imi spune ca tristetea si missing-ul vor ramane acolo. Dar sunt ale mele. Si nu numai.

Buna dimineata.

So nice... so smart...

2008-04-13T14:20:00.003+03:00

Kimya Dawson - So nice, so smart

i was quiet as a mouse
when i snuck into your house
and took roofies with your spouse
in a nit and out a louse
and lice are lousy all the time
they suck your blood drink your wine
say shut up and quit your crying
give it time and you'll be fine

you're so nice and you're so smart
you're such a good friend i hafta break your heart
tell you that i love you then i'll tear your world apart
just pretend i didn't tear your world apart

i like boys with strong convictions
and convicts with perfect diction
underdogs with good intentions
amputees with stamp collections
plywood skinboards ride the ocean
salty noses suntan lotion
always seriously joking
and rambunctiously soft-spoken
i like boys that like their mothers
and i have a thing for brothers
but they always wait til we're under the covers
to say i'm sure glad we're not lovers

you're so nice and you're so smart
you're such a good friend i hafta break your heart
tell you that i love you then i'll tear your world apart
just pretend i didn't tear your world apart

i like my new bunnysuit
i like my new bunnysuit
i like my new bunnysuit
when i wear it i feel cute

Punct. Si de la capat.

2008-04-11T00:51:00.002+03:00

Un soi de enter, doar ca in real life nu ai UNDO. Si nici backspace. Doar prea mult spatiu pe care nu il vrei si nu l-ai cerut. Si ai obosit sa astepti pe cineva care nu a obosit sa caute.

Asa ca punct. Desi e cel mai dureros lucru pe care l-ai facut in ultimul mult timp. 3 ani. Taci acolo.

So... de la capat. Dupa ce iti dai seama cum sa arate capatul ala. Pentru ca ai uitat. Sau poate ti-e mai clar ca niciodata. Nici tu nu stii exact.

Enter. Undo. Save as...

3:43

2008-04-10T03:43:00.004+03:00

Asta acum, la inceput. Am de gand sa scriu maxim o tigara. Adica pana cand se termina. Peste maxim 5 ore s-ar putea sa fie nevoie sa ma trezesc...

Productivitatea maxima a unei zile se obtine daca intr-o ora rezolvi toate (dar absolut TOATE) chestiile pe care le-ai amanat de cand a inceput saptamana.

Ziua faina se defineste cu un pachet de tigari fumat in multi, cafea bauta (la 7 seara, dar treaca de la mine) din pahare de carton, ca in filmele americane, zacand pe trepte (in lipsa... sau imposibilitatea, ma rog, zacerii unei borduri), mistouri amicale si rasete multe, un hanorac cu Coca Cola luat mai mult decat ieftin si o matza ciudata.

Zambetul fals se afiseaza in momentul in care apare un cetatean cu care nu ai cum sa nu interactionezi (desi merita apelative naspa) pentru ca, daca te obosesti sa citesti mai jos de serie, o sa ii gasesti numele pe CI-ul personal. Si pe urma ti se face rau si oamenii sunt nedumeriti pentru ca 10 minute cat a durat tigara ai zambit mai mult decat frumos si convingator.

Woof - woof-ul a fost un "ceau" din varful buzelor (aruncat din inertia "mama m-a crescut civilizat si m-a invatat sa ii salut pe oamenii pe care stiu cum ii cheama") si nici macar un sunet in plus. Fuck off, die, get the hell off my planet.

Foamea se calmeaza la 12 noaptea cu 1 pittburger jumate, mancat pe capota unei masini care acum 2 zile era curata. Fast foodul o sa ma omoare dar pana la urma si respiratul asa ca imi pasa la fel de mult ca de summit.

Nedumerirea incepe intre 2 replici din 3 ore de ele.

Maine ... azi... poate Alba si un poate si mai mare Cluj.

Si vine Limpi.

Si mai am 2 fumuri de tigara. Si absolut nici o logica in ce am scris aici. Dar e ok.

A, da! Danul... foarte faine pozele :D

Spring began :)

2008-04-09T02:13:00.002+03:00

Citeam ceva acum cateva minute. Si de aici mi-am adus aminte sa ma vait. :)

Deci azi... zi geniala. Primit cafea (ok, la o ora infernala de baut cafea dar cum eu inca dormeam la ora aia ... a fost mai mult decat binevenita), fost la scoala (a se vedea postul anterior pentru reactii la asemenea sport extrem)... m-am ratoit la mama in K... deci o zi buna per ansamblu. Mai ales ca (smiley cu plecaciuni) am fost scutita sa traversez orasul pe jos. Adica nu am uzat bunatate de talpa de tenisi.

Undeva intre casa si bazin (pe la chioscul de Fornetti sa fiu mai precisa in detalii) a sunat telefonul. Nu oricare. Numarul nou pe care il au foarte putini muritori (si Limpi a avut azi o problema cu el cand i-am dat apel). Deci extrem de putini muritori. Nu pentru ca ar fi cine stie ce mare secret, doar ca mi-e lene sa anunt toata agenda ca mai posed un numar mobilicos. Pe care il folosesc oricum pentru comunicare cu mama si cazuri de urgenta maxima. Am deviat. Deci pe numarul meu nou si cvasinecunoscut suna una bucata idiot. Care idiot (neidentificat de mine nici pana in momentul asta) stia exact cu cine vorbeste. Si nu s-a exprimat chiar academic.

Ok, dupa ce eu am tremurat pana la bazin (de nervi, ca la cata bataie mi s-a promis in ultima vreme deja nu ma mai impresioneaza asemenea chestii... si oricum nu a fost vorba de asa ceva), sor-mea si-a sacrificat si anume ceva credit si a lamurit omul ca inainte sa sune muritori ar trebui sa isi revizuiasca comportamentul. Sau limbajul.

Deci oameni cretini, frate! De ce nu pot fi si ei normali si sa isi verse frustrarile in chestii constructive? Sau sa le inece in bere / votca / spirt? Nuuuu! Hai sa stricam ziua plina de soare si zambete a Lianei! Damn hippies.

Ok... a fost bazin. Fun. Fun. Fun. Treaca de la mine ca dupa 2 ture de bazin mare si vreo 10 carcei am aterizat in ala mic de unde am refuzat sa mai ies 2 ore. Oricum am febra musculara si de acolo.

So... aviz amatorilor. Anuntati lumea in stanga si in dreapta ca daca e soare si fain afara va apuca toate depresiile cunoscute, necunoscute, inventate, neinventate... ok, toate depresiile posibile. Poate asa scapam de ei :)

@School

2008-04-08T16:26:00.003+03:00

Am decis. Nu imi plac oamenii inapti la catedra. Nu, nu ma cred mai desteapta ca ei. Ei au terminat (totusi si deja) o facultate, eu nu. Dar asta nu inseamna ca au ce cauta la catedra.

Revolutie! Vreau profi competenti si apti! De la care sa si invat ceva si sa imi faca chef de venit la scoala.

Luni

2008-04-08T00:25:00.003+03:00

Zi clara de zacere. Nu am iesit din casa (aproape nici din camera). Desi ar fi trebuit. Dar mi-a fost lene. Si oarecum frica sa ies sa salut soarele.

M-au scos sor-mea si Dani la o sageata in rock. Ei hiperactivi. Durerea mea de cap preexistenta. Ionut hiperactiv. Din nou durerea mea de cap preexistenta. Diana hiperactiva. Aceeasi durere de cap existenta si in acest moment. Si deja enervanta.

Nimic special. Chiar nimic special. Astept. Ceva. Continuarea discutiilor existentiale de aseara. Imi trebuie o linie continua si constanta, oricare ar fi ea. Sa nu ma mai depaseasca toti si toate dupa bunul lor plac.

Zi de zacere... de maine incepem din nou sa ... traim? Sa traim.

New year resolution... buh bye!

2008-04-07T14:17:00.002+03:00

Scriam candva ca mi-am propus sa nu mai scriu bloguri... pentru ca mi se spusese o interpretare personala pentru "nu calca iarba, fumeaz-o"...

Si am constatat ca scriu bloguri. Scurte, dar le scriu. So, I guess ca my new year's resolution s-a dus frumos naibii... Oh well, macar o sa incerc sa gasesc chestii inteligente de trantit aici...

Om vedea

2008-04-07T00:30:00.004+03:00

Cam asta a devenit laitmotivul ultimelor luni... si nu ne place. Atat de tare nu ne place ca a inceput sa sune ca un disc zgariat pe care te incapatanezi totusi sa il asculti doar pentru ca odata suna bine. Si melodia era dansabila si te ducea pe nori.

Si totusi...

What pisses me off right now

2008-04-06T12:14:00.005+03:00

... As avea nevoie de o subtitrare. A mea, la mine. Pentru ca am senzatia ca vorbesc intr-o limba pe care nu o mai inteleg nici macar eu. Si nu e bine.

... Nenea responsabil cu robinetele de la nori iar s-a imbatat si / sau a fost concediat. Si tenisii mei ce vina au???

... Mi-am gasit pelerina de ploaie. Dar tot nu mi-am facut ordine in camera.

... Daca ploua... well, ploua. Dar nu simt nevoia sa ma imbrac in alb.

... Imi vine sa ma urc intr-un tren si sa ma duc. Far far away, sa imi pun cortul in that far far away place si sa ma intorc peste 2000 de ani. Sau ceva.

... E "genial" sa lucrezi duminica dupa-masa. Nici macar nu ti se strica toata ziua.

... Cine ma cunoaste, stie ca imi place sa dorm dimineata. Mult. Cat mai mult. Mai ales daca nu dorm mult noaptea (lucru din ce in ce mai frecvent). Cine ma cunoaste si mai bine stie ca nu e recomandat sa ma trezeasca "just for fun". Si totusi azi mi-a sunat telefonul de 7 ori pe motiv ca "eu m-am trezit" ... bravo tie! ... "vroiam sa te trezesc si pe tine!" ... god damn hippie! (aici ar veni smileyul ala purpuriu care scoate fum pe urechi)

... N-am mai pus de mult o melodie pe blog...

... Ma duc la lucru (smiley care ofteaza)

Prea mare dezordine

2008-04-05T12:40:00.004+03:00

... la mine in camera, that is. Adica pana acum nu ma deranja. Imi place dezordinea. Se potriveste cu dezordinea obisnuita din capul meu. DAR azi (acum 5 minute) cautam niste ate. Pentru ca acum 1 luna am promis o bratara unui cetatean care in ultima luna a promis de multe ori multe lucruri si s-a tinut de cuvant. Eu am promis un singur ceva ... si oac!

Eh, ideea ca e prea mare dezordine s-a nascut din ideea ca stiu ca am ate de culorile alea (long live Ruxi) doar ca nu am nici cea mai vaga idee unde sunt. Drat!

Asa ca la noapte (sau cand oi ajunge acasa) se face ordine. Clar. In tot. Mama o sa dea pe spate maine cand se intoarce, eu maine o sa am cearcane DAR hopefully maine omul isi va primi bratara. Partial pentru ca o merita. Partial pentru ca am chef sa fac bratari (a venit vara). Partial pentru ca... ok, doar atatea partiale.

So... wish me luck si acum am zburat la lucru.

Azi DA

2008-04-05T00:56:00.002+03:00

Zambesc.

O sa ma trezesc cu soarele pe fata.

O sa dansez pe strada (long live playerul recuperat).

O sa beau cola si o sa ii simt gustul.

O sa ma apuc de invatat la AE, daca tot nu m-am dus azi.

O sa fac planuri de mare.

O sa fac planuri de vara.

O sa... rad nemotivat.

Fara legatura cu feedbackul pe care trebuia sa il primesc... si oricum nu l-am primit.

Azi NU

2008-04-04T01:03:00.004+03:00

Azi nu o sa zambesc frumos pentru ca trebuie.

Azi nu o sa ma streseze cat e ceasul si la cat ajung acasa.

Azi nu voi raspunde la numere necunoscute.

Azi nu voi debita / inghiti lozinci despre life / univers / bla bla.

Si cea mai trista parte...

Azi nu plec nicaieri.

Si azi nu vreau ... nimic. Si nu era nevoie decat de un "naspa" compatimitor sa fie "azi DA"... fuck it!

Reactii

2008-04-03T18:52:00.002+03:00

Orice om are tot felul de reactii. Eu, posibil, mai mult ca media. Reactionez la orice, dar niciodata constant sau cum ar trebui. Ca reactie... astept reactii la mine.

Azi am primit una bucata veste. Nu neaparat proasta, in mod clar nu buna. Prima reactie, dupa ce m-am bosumflat si am sters un inceput de lacrima, a fost sa pun mana pe telefon si sa sun omul care ar trebui sa reactioneze la mine. In primul rand. Dar dupa 40 de secunde de revolta, reactia a fost seaca... un "bine" sec. Nu, nu era bine. Mai ales ca stie ce inseamna locul ala pentru mine, mai ales ca l-am cam construit eu. Ma rog, nu eu. Dar am asistat la toate fazele. Si sa mi se ia asa brusc... AU! Deci "bine" nu era reactia pe care o asteptam.

Pe de alta parte, tot la categoria "reactii"... acum cateva zile (duminica, daca tin eu minte bine) am primit 2 mesaje care nu tare aveau ce sa caute la mine in telefon. Rele si frustrate. Si - culmea - necauzate de mine. Adica acum, de data asta, EU chiar nu aveam nici o vina. Au venit. Le-am citit. Nici macar nu m-am enervat. Le-am sters impasibila. Nu, nu se gresise destinatarul. Doar ca m-au lasat rece. Probabil o reactie normala ar fi fost sa incerc sa ma disculp de toate tampeniile care mi se aruncau in fata. Am refuzat - si refuz in continuare - sa fac chestia asta. Pentru ca ar fi timp pierdut aiurea si degeaba. Pe niste oameni care ma lasa rece. Mai nou.

Deci ... lipsa mea de reactie pentru ca ceva ma lasa rece se poate generaliza si la lipsa de reactie a lui la ceva care pe mine ma doare fizic. Si care - surprinzator - m-a facut sa plang. Mult. Si fara Silva Neagra de data asta.

Oh well...

Ce faci de summit? Ma duc la bazin :D

2008-04-02T22:36:00.003+03:00

Asa, cica ieri a aterizat Bush in Romania. Informatia mi-a ajuns pe la ureche dar, sa imi fie scuzata ignoranta, nu ma intereseaza. Bush este unul din oamenii care nu imi provoaca decat reactii adverse (rar, atunci cand am nevoie sa imi vars nervii pe cineva si imi "iese" in cale).

Dar nah... am vazut masinutele pentru summit aliniate frumos in fata urateniei aleia mari (Casa Poporului) asa ca trebuia sa aduc vorba si despre summit in blogul asta.

Partea interesanta (pentru mine) vine abia acum. Cand comunic populatiei, mapamondului, galaxiei (etc etc etc) ca am fost la bazin. Si nu, nu m-am inecat. Si cred ca maine o sa am o febra musculara de o sa ma misc in reluare... daca tot nu doare in reluare.

Si mi-am primit prajitura geniala. Pe care nu stiu cum o cheama dar numele ei va ramane "prajitura geniala". Impartita frumos cu inca 3 muritori. Carata de undeva de la limita olteneasca a judetului.

Si am scapat si de examen azi... asta din categoria "careful cat de tare injuri un muritor de-a lungul timpului ca s-ar putea sa ajuga in spital".

Si fara categorie... ma duc sa dorm.

Come Undone...

2008-03-31T23:48:00.003+03:00

Sunt blocata in fata unui monitor incredibil de alb. In fata unor cursuri incredibil de incalcite. In fata unei carti de mate care nu ma tenteaza.

Imi placea starea de acum 2 saptamani. Ma enerveaza universul care s-a revoltat si a luat-o.

Efectul OCS incepe sa se duca... Ma simt ca un junkie care got high, a fost high and happy cat a durat si pe urma... mega depresie, frate. Ok, sa nu exageram. Nu sunt mega depresiva.

Doar ca sunt ... so close de a-mi baga picioarele in tot. In absolut TOT ce inseamna Hunedoara. De la oameni, la job si scoala. Fara sa ma uit inapoi. Imi trebuie locuri noi. Oameni noi. Aer nou. Un loc unde sa nu creada prea multi ca ma cunosc, un loc in care etichetarile tampite (venite din partea unor oameni si mai tampiti) nu au directia mea just because ... well, de data asta nici macar nu stiu de unde si pana unde.

Stiu doar ca gata. Si ca nu ma mai vreau aici. Si ca I hate being touched chiar si cu un deget de cand am venit de la OCS...

So rock and roll, so corporate suit
So damn ugly, so damn cute
So well-trained, so animal
So need your love, so fuck you all

(R. Williams - Come Undone)

OCS@Suburbia - 28.03.2008 ... and stuff

2008-03-31T00:56:00.003+03:00

Ok... sa zicem ca mi-am facut chef.

Marti vorbeam cu Rux pe mess despre atitudinea cretina a oamenior, despre OCS si despre cat de tare o sa iasa cantarea din Suburbia numai sa li se faca in ciuda anumitor specimene (la concluzia asta am ajuns eu). Ala a fost momentul decisiv. In care am zis "fuck it, ma duc. sa pice luna, sa sece oceanul, eu merg".

So... convins una bucata Ionut - Andi... rechizitionat de la Dani carnet de note, player, acumulatori, facut schimb de tura, dat peste cap program de lucru al muritorului care vineri trebuia sa mai ajunga o tura aproape de Straja (daca nu chiar acolo)... detalii.

Vineri pe la 10 si putin am aterizat la agentia de voiaj. Interactionat cu tanti despre trenuri, tanti binevoitoare (si mincinoasa) s-a chinuit sa gaseasca locuri in acelasi compartiment bla bla...

Aterizat in Deva... A aterizat si trenul intr-un final si oricum mai tarziu decat trebuia. Am ajuns la concluzia ca eu cu trenul pe defileu nu ma mai duc ziua. Urat. Urat. De 3 x urat.

Colocatarii compartimentului: una bucata tanti grasa, una bucata plod mai isterica decat Teo (pentru cunoscatori), una bucata sot al tantiiei grase ... si 2 neni profund neinteresanti. Au! Nasul (ok la faza la care nu ne-a cerut carnetul fraudulos) a facut misto de mine si de mingiuta cu 5000 luata din K... "e ca si cum ai avea o bomba"... Sa mooooori tu! Naspa nas.

Tam tam. In Craiova am dus munca de lamurire cu nenea cu paleta verde de pe peron ca nu poate sa lase trenul sa plece... Ionut dezertase dupa Cola. Si daca trenul pleca ramaneam fara Cola, fara bilete (ca erau la el in buzunar) si da, fara Ionut. Oricum jumatate din sticla de cola ne-a fost confiscata de gorilele din Suburbia.

Ajuns in Bucuresti. Ne-a pescuit Rux de la Unirii... ajuns in Suburbia... incredibil de cald, frate! Am slabit 5 kile cred... si am baut apa solistului de la the mood (care suna chiar ok) ...

Concertul... genial e prea putin spus. Mult prea putin... Un mic preview :)

Dupa concert... well, ne-am pierdut putin pana la Casa Poporului (care e mare si urata chiar si noaptea), ne-am intors in Suburbia ca Snow simtea nevoia de interactiune cu Liana.

End.

End sec pentru ca ... well, Bucurestiul asta chiar a fost foarte tare. Doar ca nu stiu eu cum sa il pun in cuvinte.

Si ceva poze :)

Upside down ... in gara in Deva...

Holly Magda... chiar si aparatul stie :))

Screwdriven left overs (a mea iese mai buna... am zis!)

Si daca ne e lene sa reparam bancile din centrul capitalei (chiar si inainte de summitul vietii) le sprijinim pe gunoi... se poarta oricum

Peaceful Unirii

Mda..

2008-03-30T23:59:00.001+03:00

Inca nu am reusit sa ma adun sa scriu despre OCS. O voi face candva.

Si despre tanti cea grasa. Si despre ... damn, cred ca as avea ce scrie.

Neah. Azi nu. Azi urasc oamenii cretini, aparentele si ... si ma doare capul. Iar.

Plec.

2008-03-28T09:08:00.001+02:00

O sa gasesc o bucata de mare la fundul unui pahar de surubelnita, intr-o melodie, intr-o privire (doua, multe) calda, intr-o strangere de mana.

Plec. Peste 3 ore. Si eu stau calma in fata tastaturii si fumez. Nu am facut rucsac. Nu am facut sandvisurile. Nu am luat bilete sau cola. Dar plec. :)

Si atat.

2008-03-26T00:10:00.000+02:00

Astazi rad nemotivat. :)

Mega random

2008-03-25T03:13:00.003+02:00

Nu mai caut marea. Marea e acolo, waiting for me. Ciudat este ca de cand stiu ca e acolo si ma asteapta... nu o mai vreau. Nu asa cum se prefigureaza. Nu ... mnu.

Continui sa rad. Cu sau fara motiv.

Si afara parca e toamna. Si totusi se numeste astenie de primavara ce mi se intampla mie acum.

Si vreau o tabla din aia pe care sa desenez si sa pot sterge totul de la un buton. Ca al naibii, nimic nu iese ca lumea din prima.

Cica ma rapeste sis la bazin azi. Dar eu sufar de o lene infinita, de o lipsa de chef asemanatoare cu lenea si ... pitici la mare... de neconstanta in vreauri, idei si actiuni.

Vreau la OCS vineri...

21.03.2008 - Straja - poveste ilustrata

2008-03-24T02:31:00.004+02:00

(Blog cvasicenzurat)

Bun... totul a inceput la o ora infernal de mica (undeva la 9) cand a sunat telefonul si a urlat mama ca imi suna telefonul.

- Bai, azi mergi la lucru?
- NU! De aia DORMEAM. Stii, actiunea aia care apuc sa o fac rar si pe care o iubesc la nebunie...
- Bla, bla. Ai chef sa vii cu mine la Petrosani?
- Mmmmkey.

Si asa am plecat la Petrosani (dupa ce am aflat ca in Buituri exista pe un deal una bucata fabrica de paine pazita de un caine lup si ca in acelasi Buituri exista un Camin Cultural) cu Cola si oarecum fara chef... mi-era somn.

Si cum la un moment dat am descoperit aparatul (de fapt cred ca mi-a fost dat in grija, nu mai tin minte exact), m-am apucat sa fac poze. Partea oarecum enervanta a inceput cand s-a apucat si Andi sa faca ... dar aia putin mai incolo.

So... pentru ca e genial sa zaci la soare si sa te uiti la munti plini de zapada, dar nu e genial sa conduci cu soarele in ochi, nenea soferul a simtit nevoia sa isi puna pe juma' de fata ochelari. Si eu sa il stresez cu aparatul undeva in mijlocul unei intersectii :))

Si pentru ca la un moment dat am fost abandonata in masina si plictiseala a biruit lenea de a ma misca... decis sa imortalizez kinderul in "exercitiul functiunii"

Bla bla... aici vine partea cenzurata. Si ajungem la STRAJA (unde am descoperit ca am mai fost acum 4 ani fara sa stiu pana vineri ca am fost la Straja ... cota 1685 :) )

Asta e o poza clasica la Andi... si inca nu m-am lamurit daca ii face placere sa se aproape strambe la aparat sau se crede mai interesant daca se uita asa :))

Eh ... si de aici aparatul a ajuns la posesorul de drept... brother :)

Ok, am dat de zapada... Asa ca m-am apucat sa caut un copac...

Si cand l-am gasit

Am simtit nevoia sa il admir :)

Dar pentru ca zapada, pe langa geniala, mai este si rece si uda... let's get back

Aici ar trebui sa urmeze un pictorial cu TUNUL... dar cum mi-a fost lene sa il incarc pe tot... doar 1 poza... cu mine (incep sa cred ca sunt relativ narcisita) contempland telescaunul pe care chiar m-am urcat cu ani in urma si intrebandu-ma (acum) ce mama lui Stalin a fost in capul meu (atunci) si de ce nu am putut cobori pe jos de acolo daca tot asa am urcat... well... those were the simple - perfect times.

Inapoi, aparatul s-a intors la mine. Pentru ca nu se poate conduce si face poze in acelasi timp. Doar ca eu m-am plictisit repede de pozat, plutind inca in lumea mea. Oricum, asta nu m-am putut abtine sa nu :)

Pe undeva intre Straja si Lupeni am vazut rate. I mean mac-mac rate.
- Uiteeee! Raaaateee!
Doar ca trecusem de ele.
- Vrei sa le facem poze?
- Daaaa!
- Pe bune?
- Daaaaaaa!
- Ok.
Si masina a facut an ilegal U turn si asa ratele au ajuns in aparat -> calculator -> blog :)

Si cum orice zi are un final, cum orice zi se si termina, cum bla bla bla... I give you the sunset si Parangul cu zapada... vazute de pe Silvas.

Si cam atat. :)