Pentru ca periodic imi mai arunc un ochi peste StatCounterul simpatic din partea dreapta si pentru ca periodic mai dau peste cate o fraza care ma face in prima faza sa ridic o spranceana (da, pot sa ridic doar o spranceana) si pe urma sa ma pufneasca rasul am zis ca am tot dreptul sa copiez. Cu nesimtire. Fraza datatoare de titlu a trimis ceva muritor suferind de ceva (nu a vrut sa spuna de ce) taman in locul in care - periodic - mai dau eu din taste. Din ce in ce mai rar in ultima vreme, dar sufar de fericire cronica si nu simt nevoia - fiind eu suferinda de fericire cronica - sa aberez. Decat from time to time si atunci pierzand vremea si missing the point cu stil. Cu maaaaare stil. In paranteza fie spus nu stiu exact de ce yahoo-ul l-a trimis pe muritorul de 23 de ani suferind de ceva (repet ca nu sunt lamurita de ce suferea, poate faceam un brainstorm mondial sa rezolvam problema) taman aici dar ma impac cu gandul ca necunoscute sunt caile internetului. Ma intreb totusi de ce internetul trimite toti suferinzii, avizii de pornofullscreen, cautatorii de oameni ciudati fix pe al meu dor-de-mare. Punct blogspot punct com. Dar ridic din umeri si incerc sa imi aduc aminte the point of the blog.
Cu un avant razboinic demn de rascoala lui Horea, Closca si Crisan azi am aterizat in fata unui calculator. La scoala. Unde 2 ore am incercat sa pricep cu a mea inteligenta naturala (care lately tinde spre un 0 mai absolut decat temperaturile de afara in perceptia mea) povestile despre inteligenta artificiala, sa imi si iasa un program in ProLog si sa ma si gandesc ce mama lui Stalin fac cu licenta. Daca voi ajunge la ea. Dar avand in vedere ca I will get my ass kicked si altfel decat la Worms, nu tare am de ales decat sa ajung la ea. Evident ca dupa o vara intreaga in care STIAM cu cine o sa fac mareata licenta, in care oscilam "a CONTI sau a nu CONTI" (s-a ales varianta "a nu" partial din lene dar mult mai tare din cauza ca eu si Timisoara am divortat in niste termeni care presupun vizite scurte si rare si in nici un caz interactiune de 3 luni) atunci cand nu stiam atat de tare... deci evident ca dupa vara asta acum a aparut o alta varianta care m-a aruncat direct pe google atunci cand am ajuns acasa, a dus la descarcarea de sute de pagini de documentatie si a generat o tona de mesaje existentiale in care - evident - imi plangeam de mila si imi blestemam soarta de student in anul 5 la POLI. Si toata agitatia asta a dus la o mareata cadere a internetului. Asa ca am ales varianta somn. Pe la 7 si ceva. De asta la 3 jumate eu stau si aberez pe monitor. Si din cand in cand mai fac pauze de google, cand imi mai vine cate o idee. De milioane, cum ar zice OCS. De milioane de nervi si dileme, completez eu. Evident ca maine o sa fiu adormita si habar nu o sa am pe ce lume sunt, evident ca maine o sa apara ALTCEVA si ca tot ce am construit azi se va reinventa simpatic. Urmarea vor fi (alte) jdemii de mesaje in care o sa imi plang de mila si o sa imi blestem soarta de om in anul 5 la POLI. Si poate, doar poate, pana de Craciun / Revelion o sa ajung la o concluzie cat de cat normala, geniala, wable. Dar nu ma bazez pe asta.
So... "am 23 de ani si sufar de ceva". Pentru ca licenta e in stadiul de acum 4 ani, e toamna idioata cu ploaie si frig si calorifere fierbinti, ma trezesc la ore la care oamenii normali respecta dreptul la unire al pleoapelor si dorm cand aceeasi oameni normali muncesc ca niste furnicute sindicaliste cu salarii marite in campanie, imbogatesc vodafoneului caruia o sa ii cer o bucata de statuie... dap, sufar de ceva. Monotonie plictisitoare cronica si dusa la extrem. Daaaar... ma fac eu mare. Just you wait!
Cu un avant razboinic demn de rascoala lui Horea, Closca si Crisan azi am aterizat in fata unui calculator. La scoala. Unde 2 ore am incercat sa pricep cu a mea inteligenta naturala (care lately tinde spre un 0 mai absolut decat temperaturile de afara in perceptia mea) povestile despre inteligenta artificiala, sa imi si iasa un program in ProLog si sa ma si gandesc ce mama lui Stalin fac cu licenta. Daca voi ajunge la ea. Dar avand in vedere ca I will get my ass kicked si altfel decat la Worms, nu tare am de ales decat sa ajung la ea. Evident ca dupa o vara intreaga in care STIAM cu cine o sa fac mareata licenta, in care oscilam "a CONTI sau a nu CONTI" (s-a ales varianta "a nu" partial din lene dar mult mai tare din cauza ca eu si Timisoara am divortat in niste termeni care presupun vizite scurte si rare si in nici un caz interactiune de 3 luni) atunci cand nu stiam atat de tare... deci evident ca dupa vara asta acum a aparut o alta varianta care m-a aruncat direct pe google atunci cand am ajuns acasa, a dus la descarcarea de sute de pagini de documentatie si a generat o tona de mesaje existentiale in care - evident - imi plangeam de mila si imi blestemam soarta de student in anul 5 la POLI. Si toata agitatia asta a dus la o mareata cadere a internetului. Asa ca am ales varianta somn. Pe la 7 si ceva. De asta la 3 jumate eu stau si aberez pe monitor. Si din cand in cand mai fac pauze de google, cand imi mai vine cate o idee. De milioane, cum ar zice OCS. De milioane de nervi si dileme, completez eu. Evident ca maine o sa fiu adormita si habar nu o sa am pe ce lume sunt, evident ca maine o sa apara ALTCEVA si ca tot ce am construit azi se va reinventa simpatic. Urmarea vor fi (alte) jdemii de mesaje in care o sa imi plang de mila si o sa imi blestem soarta de om in anul 5 la POLI. Si poate, doar poate, pana de Craciun / Revelion o sa ajung la o concluzie cat de cat normala, geniala, wable. Dar nu ma bazez pe asta.
So... "am 23 de ani si sufar de ceva". Pentru ca licenta e in stadiul de acum 4 ani, e toamna idioata cu ploaie si frig si calorifere fierbinti, ma trezesc la ore la care oamenii normali respecta dreptul la unire al pleoapelor si dorm cand aceeasi oameni normali muncesc ca niste furnicute sindicaliste cu salarii marite in campanie, imbogatesc vodafoneului caruia o sa ii cer o bucata de statuie... dap, sufar de ceva. Monotonie plictisitoare cronica si dusa la extrem. Daaaar... ma fac eu mare. Just you wait!
Posts
No comments:
Post a Comment