Come Undone...

Sunt blocata in fata unui monitor incredibil de alb. In fata unor cursuri incredibil de incalcite. In fata unei carti de mate care nu ma tenteaza.

Imi placea starea de acum 2 saptamani. Ma enerveaza universul care s-a revoltat si a luat-o.

Efectul OCS incepe sa se duca... Ma simt ca un junkie care got high, a fost high and happy cat a durat si pe urma... mega depresie, frate. Ok, sa nu exageram. Nu sunt mega depresiva.

Doar ca sunt ... so close de a-mi baga picioarele in tot. In absolut TOT ce inseamna Hunedoara. De la oameni, la job si scoala. Fara sa ma uit inapoi. Imi trebuie locuri noi. Oameni noi. Aer nou. Un loc unde sa nu creada prea multi ca ma cunosc, un loc in care etichetarile tampite (venite din partea unor oameni si mai tampiti) nu au directia mea just because ... well, de data asta nici macar nu stiu de unde si pana unde.

Stiu doar ca gata. Si ca nu ma mai vreau aici. Si ca I hate being touched chiar si cu un deget de cand am venit de la OCS...

So rock and roll, so corporate suit
So damn ugly, so damn cute
So well-trained, so animal
So need your love, so fuck you all

(R. Williams - Come Undone)

OCS@Suburbia - 28.03.2008 ... and stuff

Ok... sa zicem ca mi-am facut chef.

Marti vorbeam cu Rux pe mess despre atitudinea cretina a oamenior, despre OCS si despre cat de tare o sa iasa cantarea din Suburbia numai sa li se faca in ciuda anumitor specimene (la concluzia asta am ajuns eu). Ala a fost momentul decisiv. In care am zis "fuck it, ma duc. sa pice luna, sa sece oceanul, eu merg".

So... convins una bucata Ionut - Andi... rechizitionat de la Dani carnet de note, player, acumulatori, facut schimb de tura, dat peste cap program de lucru al muritorului care vineri trebuia sa mai ajunga o tura aproape de Straja (daca nu chiar acolo)... detalii.

Vineri pe la 10 si putin am aterizat la agentia de voiaj. Interactionat cu tanti despre trenuri, tanti binevoitoare (si mincinoasa) s-a chinuit sa gaseasca locuri in acelasi compartiment bla bla...

Aterizat in Deva... A aterizat si trenul intr-un final si oricum mai tarziu decat trebuia. Am ajuns la concluzia ca eu cu trenul pe defileu nu ma mai duc ziua. Urat. Urat. De 3 x urat.

Colocatarii compartimentului: una bucata tanti grasa, una bucata plod mai isterica decat Teo (pentru cunoscatori), una bucata sot al tantiiei grase ... si 2 neni profund neinteresanti. Au! Nasul (ok la faza la care nu ne-a cerut carnetul fraudulos) a facut misto de mine si de mingiuta cu 5000 luata din K... "e ca si cum ai avea o bomba"... Sa mooooori tu! Naspa nas.

Tam tam. In Craiova am dus munca de lamurire cu nenea cu paleta verde de pe peron ca nu poate sa lase trenul sa plece... Ionut dezertase dupa Cola. Si daca trenul pleca ramaneam fara Cola, fara bilete (ca erau la el in buzunar) si da, fara Ionut. Oricum jumatate din sticla de cola ne-a fost confiscata de gorilele din Suburbia.

Ajuns in Bucuresti. Ne-a pescuit Rux de la Unirii... ajuns in Suburbia... incredibil de cald, frate! Am slabit 5 kile cred... si am baut apa solistului de la the mood (care suna chiar ok) ...

Concertul... genial e prea putin spus. Mult prea putin... Un mic preview :)



Dupa concert... well, ne-am pierdut putin pana la Casa Poporului (care e mare si urata chiar si noaptea), ne-am intors in Suburbia ca Snow simtea nevoia de interactiune cu Liana.

End.

End sec pentru ca ... well, Bucurestiul asta chiar a fost foarte tare. Doar ca nu stiu eu cum sa il pun in cuvinte.

Si ceva poze :)

Upside down ... in gara in Deva...

Holly Magda... chiar si aparatul stie :))

Screwdriven left overs (a mea iese mai buna... am zis!)

Si daca ne e lene sa reparam bancile din centrul capitalei (chiar si inainte de summitul vietii) le sprijinim pe gunoi... se poarta oricum

Peaceful Unirii

Mda..

Inca nu am reusit sa ma adun sa scriu despre OCS. O voi face candva.

Si despre tanti cea grasa. Si despre ... damn, cred ca as avea ce scrie.

Neah. Azi nu. Azi urasc oamenii cretini, aparentele si ... si ma doare capul. Iar.

Plec.

O sa gasesc o bucata de mare la fundul unui pahar de surubelnita, intr-o melodie, intr-o privire (doua, multe) calda, intr-o strangere de mana.

Plec. Peste 3 ore. Si eu stau calma in fata tastaturii si fumez. Nu am facut rucsac. Nu am facut sandvisurile. Nu am luat bilete sau cola. Dar plec. :)

Si atat.

Astazi rad nemotivat. :)

Mega random

Nu mai caut marea. Marea e acolo, waiting for me. Ciudat este ca de cand stiu ca e acolo si ma asteapta... nu o mai vreau. Nu asa cum se prefigureaza. Nu ... mnu.

Continui sa rad. Cu sau fara motiv.

Si afara parca e toamna. Si totusi se numeste astenie de primavara ce mi se intampla mie acum.

Si vreau o tabla din aia pe care sa desenez si sa pot sterge totul de la un buton. Ca al naibii, nimic nu iese ca lumea din prima.

Cica ma rapeste sis la bazin azi. Dar eu sufar de o lene infinita, de o lipsa de chef asemanatoare cu lenea si ... pitici la mare... de neconstanta in vreauri, idei si actiuni.

Vreau la OCS vineri...

21.03.2008 - Straja - poveste ilustrata

(Blog cvasicenzurat)

Bun... totul a inceput la o ora infernal de mica (undeva la 9) cand a sunat telefonul si a urlat mama ca imi suna telefonul.

- Bai, azi mergi la lucru?
- NU! De aia DORMEAM. Stii, actiunea aia care apuc sa o fac rar si pe care o iubesc la nebunie...
- Bla, bla. Ai chef sa vii cu mine la Petrosani?
- Mmmmkey.

Si asa am plecat la Petrosani (dupa ce am aflat ca in Buituri exista pe un deal una bucata fabrica de paine pazita de un caine lup si ca in acelasi Buituri exista un Camin Cultural) cu Cola si oarecum fara chef... mi-era somn.

Si cum la un moment dat am descoperit aparatul (de fapt cred ca mi-a fost dat in grija, nu mai tin minte exact), m-am apucat sa fac poze. Partea oarecum enervanta a inceput cand s-a apucat si Andi sa faca ... dar aia putin mai incolo.

So... pentru ca e genial sa zaci la soare si sa te uiti la munti plini de zapada, dar nu e genial sa conduci cu soarele in ochi, nenea soferul a simtit nevoia sa isi puna pe juma' de fata ochelari. Si eu sa il stresez cu aparatul undeva in mijlocul unei intersectii :))

Si pentru ca la un moment dat am fost abandonata in masina si plictiseala a biruit lenea de a ma misca... decis sa imortalizez kinderul in "exercitiul functiunii"

Bla bla... aici vine partea cenzurata. Si ajungem la STRAJA (unde am descoperit ca am mai fost acum 4 ani fara sa stiu pana vineri ca am fost la Straja ... cota 1685 :) )

Asta e o poza clasica la Andi... si inca nu m-am lamurit daca ii face placere sa se aproape strambe la aparat sau se crede mai interesant daca se uita asa :))

Eh ... si de aici aparatul a ajuns la posesorul de drept... brother :)

Ok, am dat de zapada... Asa ca m-am apucat sa caut un copac...

Si cand l-am gasit

Am simtit nevoia sa il admir :)

Dar pentru ca zapada, pe langa geniala, mai este si rece si uda... let's get back

Aici ar trebui sa urmeze un pictorial cu TUNUL... dar cum mi-a fost lene sa il incarc pe tot... doar 1 poza... cu mine (incep sa cred ca sunt relativ narcisita) contempland telescaunul pe care chiar m-am urcat cu ani in urma si intrebandu-ma (acum) ce mama lui Stalin a fost in capul meu (atunci) si de ce nu am putut cobori pe jos de acolo daca tot asa am urcat... well... those were the simple - perfect times.

Inapoi, aparatul s-a intors la mine. Pentru ca nu se poate conduce si face poze in acelasi timp. Doar ca eu m-am plictisit repede de pozat, plutind inca in lumea mea. Oricum, asta nu m-am putut abtine sa nu :)

Pe undeva intre Straja si Lupeni am vazut rate. I mean mac-mac rate.
- Uiteeee! Raaaateee!
Doar ca trecusem de ele.
- Vrei sa le facem poze?
- Daaaa!
- Pe bune?
- Daaaaaaa!
- Ok.
Si masina a facut an ilegal U turn si asa ratele au ajuns in aparat -> calculator -> blog :)

Si cum orice zi are un final, cum orice zi se si termina, cum bla bla bla... I give you the sunset si Parangul cu zapada... vazute de pe Silvas.

Si cam atat. :)

23.03.3008

Deci... azi am ras pana am facut febra musculara la maxilare. Am jucat carti. Am decupat litere portocalii si le-am lipit pe geamuri (sper sa si ramana acolo). Am impartit o bere. Si o tigara. Am ras again. A fost fun. E bine sa hang out cu oameni mici cateodata :)

Si maine ... o sa pun si povestea ilustrata a partii fun de vineri. Ca acum am de comentat 25 de bloguri... pe care tre` sa le citesc in prima faza :))

21.03.2008

It could have been a nice day out of town.

At some point it WAS a nice day out of town.

In the end si in mare... it sucked and I hate people

I just wish I got out of my hometown

nu iti bate capul,
a mai trecut o zi,
nimeni nu iti poate reprosa ca nu ai fi tu!

"treci imediat in casa - ai lucruri de facut!"
"lasa-ma, dracu’ in pace, ma duc sa ma rup!"

nimeni nu ma place,
nimeni nu ma vrea,
nimeni nu si-ar face griji de lipsa mea...

si vreau, vreau,
vreau sa pot sa tip,
cu ochii dati peste cap
si gandurile in nisip

Deja m-am saturat eu de oscilatia asta a mea... Could I make the fuck up my mind if I'm depresed or happy? :/

Pentru ca asa vor ei

Acum vreo 2 saptamani (daca m-as uita in arhiva de mess as putea spune cu precizie, dar nu prezinta relevanta) am pus punct unei interactiuni care ajunsese sa imi faca rau. Sec, rece, dureros de ironica si rea. Am reactionat exact cum muritorul de la capatul monitorului (so to speak) s-ar fi asteptat cel mai putin sa reactionez. Dar, repet, interactiunea respectiva imi facea rau.

Azi m-am ridicat frumos de la o masa unde stiam oamenii de mult timp si m-am asezat la masa copiilor, pentru ca oamenii pe care ii stiam de mult timp ma enervau.

Nu mai fac ce se asteapta de la mine. Nu mai reactionez cum cred altii ca ar trebui sa reactionez just to make them feel good.

Si daca ma uit nu mai departe de camera cealalta... nu cred ca e prea rau.

Apropo, plec la mare :)

And this is final

M-am saturat de patul meu de-acasa...

Ma tampeste nevoia de mare.

Nu mai suport, pe cuvant, nu mai suport... bai, mi-e cald...

Ma tampeste nevoia de oameni noi, oameni vechi, OAMENI reali si palpabili.

Cearceafurile nu mai imi zambesc... si ce vrei sa fac? Ce pot sa fac? Nu mai pot!
Aceleasi haine zac tacut pe masa... si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc...

Ma tampeste rutina si monotonia in care am intrat.

Nu, nu... nu ne mai intelegem, e clar...

Ma tampeste Hunedoara.

Nu-ntelegi????

Ma tampeste muzica vomitata in microfon cu care ma omoara Rami lately in rock.

Si-atuncia ies afara, e vant si este vara...

Ma tampesc. Eu pe mine.

Nu, plec, GATA!
Si ceru-mi spune "fugi, ca eu platesc"
A! Gata! Imi vand casetofonul!

Asa ca... luat una bucata decizie. Pe loc. Pe 28 aprilie seara sunt in una bucata tren. Pe 29 aprilie dimineata cobor in una bucata Bucuresti. Pe acelasi 29 aprilie ma urc in tren.

LA MARE CU MINE! Sa zac (Z A C, spus pe litere, ca azi dimineata cand nu mai tineam minte ca am vorbit la telefon) pe plaja, sa imi fac gauri in urechi, sa imi spal creierii! Sau risc sa nu mai raspund de actiunile mele!

Decretat. Semnat. Parafat.

THIS IS FINAL!

Acuma stiu ca marea ma asteapta
Nisipul ma va saruta si el
O scoica-o sa ma zgarie-n mana dreapta
Algele-or sa ma gadile nitel...

S-a ridicat si a luat camasa lui pe ea. S-a uitat la el cum respira linistit, cu un inceput de zambet. Dormea. Linistit si zambitor. Ea se uita la el. Trista. A deschis geamul si s-a urcat pe pervaz. Se uita la tigara, parca nehotarata daca sa o aprinda sau nu.

Zgomotul de bricheta. Respiratia lui. Si ploaia care incepuse.

Uitase de tigara care se fuma singura. Se uita la cercurile din balti. Asculta respiratia lui. Si ploaia.

- Ce faci?

S-a intors spre el si i-a zambit. La fel de trist, doar ca el nu si-a dat seama.

- Vrei o tigara?

- Nu. Mi-e prea lene sa ma ridic. Hai inapoi, e frig acolo.

A stins tigara care aproape se terminase si s-a ridicat.

- Iti sta bine camasa mea.

S-a oprit in mijlocul camerei si si-a cautat blugii.

- Eu o sa plec.

- Cum sa pleci? E tarziu. Ploua. Stai pana dimineata.

- Nu… eu o sa plec de tot.

S-a ridicat intr-un cot privind-o nedumerit.

- Cum adica sa pleci de tot? Ce ai patit? Ce te-a apucat?

- Nu m-a apucat nimic. Credeam ca pot. Credeam ca daca vreau neaparat o sa si pot. Nu e chiar asa. Vreau neaparat, dar nu pot. Am obosit…

- Nu inteleg. Ce vrei? Ce nu mai poti?

- Nu mai pot sa astept sa te opresti. Sa gasesti. Cautarile tale nesfarsite ma obosesc. Si nici macar nu cred ca tu stii ce cauti.

- Nu caut nimic. Chiar nu caut nimic.

- Atunci opreste-te! Stai! Lasa-ma sa fiu suficient sa fii fericit. Poti?

Si-a aprins si el o tigara. S-a dus la geam, l-a inchis si s-a uitat la ploaie.

- Vezi? Nu poti… iar eu nu mai pot sa fiu pe locul 2. Nu mai vreau. Pentru ca niciodata nu voi ajunge pe 1, intotdeauna va fi o nemurire dupa care sa alergi si pe care sa o cauti.

Se imbracase.

- Nu pleca.

- Trebuie. Altfel… tu o sa fii tu… dar eu o sa mor langa tine.

Usa de la intrare inchisa. Ploaia. Fumul de tigara. Camasa lui care mirosea a ea. Si atat.

JobShop® - comunicat de presa

17-21 martie - Săptămâna JobShop®

JobShop®, evenimentul de carieră organizat de către studenţii de la BEST Timişoara se apropie cu paşi repezi. Luni, 17 martie, evenimentul îşi deschide porţile către toţi studenţii şi absolvenţii din Timişoara printr-o zi în care vor avea loc 15 sesiuni de training pe teme din cele mai interesate şi utile. Marţi, 18 martie, are loc în cortul amplasat special în faţa facultăţii de Electro, deschiderea oficială, urmată de conferinţa de presă. Tot atunci încep şi zilele de stand, în care angajatorii părăsesc birourile pentru a sta de vorbă cu studenţii şi absolvenţii, pregătiţi să răspundă tuturor întrebărilor acestora. Pe 20 şi 21 martie companiile se prezintă în faţa studenţilor direct de la sediul lor- traininguri tehnice “on site”.

Ziua de 17 martie aduce la JobShop® 12 firme de training şi consultanţă pentru a le oferi studenţilor pregătirea necesară la început de carieră. Managementul timpului, Comunicare, Managementul carierei, Abilităţi de prezentare, Interviul de angajare sunt doar câteva din trainingurile la care studenţii pot participa gratuit. În acelaşi timp, firme de consultanţă vor fi prezente la eveniment pentru a ajuta studenţii şi absolvenţii în conceperea unui CV de calitate, care să îi reprezinte cu adevărat.

Zilele de stand – care se desfăşoară pe 18 şi 19 martie în holurile Facultăţilor de Electrotehnică şi Mecanică din cadrul Universităţii “Politehnica” Timişoara – reprezintă de fapt pulsul evenimentului Jobshop®. 40 de de companii vor fi prezente pentru a purta un dialog direct cu studenţii şi pentru a-şi prezenta joburile disponibile, locuri de practică de vară sau internship-uri. Tot în aceste două zile au loc şi prezentările din cadrul programului numit “Cariere de succes”. Oamenii valoroşi ai companiilor precum şi antrepenori de succes îşi vor prezenţa în faţa studenţilor drumul lor către poziţiile cheie în care se află acum. Vor oferi un model palpabil, întâmplări trăite, reuşitele şi provocările întâlnite în drumul lor spre succes, departe de ceea ce cărţile de genul “Cum să obţii succesul” pot vreodată să ofere.

JobShop® se încheie cu o ocazie inedită pentru studenţi – training tehnic “on site”. Companiile se vor prezenta la propriul sediu, vor arăta care sunt tehnologiile folosite, cum se lucrează într-o zi obişnuită în cadrul companiei. Astfel, participanţii vor avea şansa să îşi formeze propriile opinii bazate pe realitatea pe care o vor descoperi împreună cu cei care poate le vor deveni colegi.

Doc se insoara

Sau innebuneste lumea (si noi nu suntem pe faza).

Sau imbatranim.

Sau... nusht, stateam de povesti cu Sebi despre... nu mai stiu despre ce vorbeam in momentul ala, dar vorbeam. Si a aparut Doc cu maretele lui vesti de nunta si doc in varianta miniaturala si urlatoare.

Imbatranim, ba. Lumea de langa noi se insoara, face copii, isi da licenta... Chestie care ma pune pe ganduri. Adica... frate, eu stagnez. Nu, nu simt nevoia sa ma marit (nu ar fi atat de greu de realizat, probabil), nici sa fac o Liana miniaturala si urlatoare (asta chiar nu ar fi atat de greu de realizat), dar chiar am impresia ca raman pe loc si toti merg inainte.

What the fuck???

Daca ploua ma-mbrac in alb...

Daca e vineri, nu mai pot de cald...

Well, e vineri. Dureros de vineri. Deja vineri. Iar vineri. (Vaicarelile astea ar merge pe "Luni, iar luni, deja luni" dar la mine se aplica pentru vineri.)

Daca e vineri nu mai pot de cald spuneam... citam... debitam. Well, e vineri. Dureros de vineri. Deja... cred c-am mai spus asta o data.

Dar e vineri si mie mi-e frig, desi caloriferele sunt mai fierbinti decat in decembrie, desi sunt infasurata in esarfa verde adusa din Afganistan, desi... Mi-e frig. Punct.

Si mi-e dor de o zi pierduta aiurea, pe plaja, cu o bere (doua, trei, multe) in mana, cu telefonul departe si zambete calde. Cu oameni dragi, cu multe cuvinte fara sens dar funny, cu...

Sucks being a grown up, sucks si mai tare being the grown up of the house, sucks sa cauti oameni si sa ii ridici la puterea ideal numai sa te dezamageasca dupa 2 saptamani. Si tind sa cred ca imi era mai bine inainte, just me - myself - and - I si ... si gata...

Port ochelari de soare... de fapt, de cal...
Cine e de vina?

Nimic nou de pe frontul de est

Sunt rece. Si departe. De tot. De toti.

Privesc cu ironie pe toata lumea.

Nu imi convine nimic, dar ca niciodata zambesc frumos si ma sustrag, fara sa fac scandal.

Astenie???

JobShop Timisoara 17-21 martie

Despre BEST
Înfiinţată în anul 1989, BEST (Board of European Students of Technology) este o organizaţie prezentă la nivel european în cadrul universităţilor cu profil tehnic. În acest moment BEST este prezentă în 77 universităţi din 29 de ţări europene, dintre care 5 în România. Educaţia complementară, suportul în carieră şi implicarea în sistemul de învăţământ european sunt principalele scopuri ale organizaţiei.

Despre JobShop®
JobShop® este evenimentul naţional de carieră adresat studenţilor şi absolvenţilor din cele mai mari 5 centre universitare din România: Timişoara, Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca şi Iaşi. Aflat anul acesta la editia a XV-a, JobShop a fost organizat pentru prima dată în anul 1993, fiind primul târg de locuri de muncă din România adresat în special studenţilor şi absolvenţilor.
Experienţa dobândită de-a lungul anilor a avut ca rezultat creşterea numărului de companii participante, diversificarea activităţilor, dinamizarea evenimentului, atragerea de companii din domenii şi locaţii diverse, intensificarea interesului pentru pregătirea pentru carieră a studenţilor şi absolvenţilor din Timişoara.

Elemente de noutate
Prin JobShop®, ne diferenţiem organizând un eveniment ce oferă studenţilor şi
absolvenţilor pe lângă o informare eficientă cu privire la realitatea mediului economic şi o pregătire de calitate pentru începutul de carieră. JobShop® 2008 a fost conceput pentru a răspunde nevoilor actuale ale studenţilor şi absolvenţilor:

- asistenţă şi orientare în carieră: evaluare personală, identificarea opţiunilor de carieră, stabilirea obiectivelor şi elaborarea unui plan de acţiune pentru atingerea obiectivelor de carieră.
- competenţe cheie pentru start-ul în carieră: realizarea unui CV, interviul, scrisoarea de intenţie, abilităţi de prezentare, managementul timpului, comunicare
- dialog direct cu angajatorii
- învăţarea de la modele de reuşită - manageri şi specialişti din companii
- identificarea antreprenoriatului ca alternativă pentru carieră
- pregatire tehnică adaptată la cerinţele şi realitatea mediului economic

JobShop® 2008 în cifre
· ediţia a XV-a
· 17-21 martie, în UPT, facultăţile de Electro şi Mecanică
· 40 de companii
· peste 30 de parteneri media
· 12 parteneri educationali
· 15 traininguri pe teme de carieră
· 11 prezentări de cariere de succes
· 12 traininguri tehnice
· 9 prezentări de companii
· 3 zile de consultanţă în carieră

Orarul evenimentului
Luni, 17 martie
10:00-18:00 Training Camp, în cortul instalat în faţa facultăţii de Electrotehnică

Marti, 18 martie
09:50 Deschiderea oficială (cort)
10:30 Conferinţă de presă (cort)
10:00-17:00 Zile de stand (Electro şi Mecanică)

Miercuri, 19 martie
10:00-16:00 Zile de stand (UPT, Electro şi Mecanică)
16:00-17:00 Închiderea evenimentului (cort)

Joi, 20 martie şi Vineri, 21 martie
Traininguri tehnice la sediul companiilor

Pentru edificarea in intregime, mai multe detalii / linkuri exista pe blogul JobShopului

Well...

Nu stiu daca e egoism, realizarea realitatii de fapt (nu idealiste), nu stiu daca e efectul asteniei sau al independentei pe care nu am cerut-o chiar asa (dar mi s-a oferit fara regrete si remuscari) dar I'm starting to realise stuff. Si culmea nesimtirii / egoismului... nu doare asa cum ar trebui sau cum m-as fi asteptat sau cum... I think I'm letting go... fara sa ma simt vinovata... should I?

Freaking lost

Soundtrack: Travka - Corabia nebunilor



Mmmmmkey... trec prin una bucata stare nedefinita. Mi-e exagerat de bine. De mult nu mi-a mai fost atat de bine, de mult nu m-am mai trezit dimineata zambind chiar daca ploua, de mult nu s-au intamplat multe. Care acum se intampla. Habar nu am de ce. Dar simt ca ceva imi scapa (iar) din mana.

Nu stiu ce. Nu stiu de ce. Dar sunt curioasa ce o sa vrea universul in schimbul starii de bine fara motive definite....

Si tanti de la BCR e nice :)

Povestea creionului negru care se credea creion colorat si vroia sa fie pix rosu

Creionul negru vedea ca restul creioanelor colorate aveau o lume a lor, separata si vesela, desi traiau in aceeasi cutie de lemn. Cateodata il mai bagau si pe el in seama asa ca, de obicei singur, creionul negru era foarte fericit cand se intampla asta.

Se simtea atat de important din cauza ca respectivele creioane colorate il bagau in seama, incat incepuse sa creada ca si el este creion colorat si de aia i se acorda atentie. Mai multa sau mai putina.

Ajunsese sa spuna tuturor ca este si el un creion colorat. Creioanele colorate se amuzau la inceput de convingerea cu care creionul negru afirma sus si tare ca este ca ele. Apoi, au inceput sa ii explice ca, de fapt, nu este colorat si nu ar trebui sa se laude cu ceva ce nu este. Creionul negru credea ca glumesc si nu le lua in seama.

Intr-o buna zi, in cutia creioanelor a aparut un pix rosu. Pixul rosu a observat atitudinea creioanelor colorate si motivele din spatele convingerii creionului negru cum ca ar fi colorat, asa ca l-a luat deoparte si a incercat sa ii explice ca este un creion negru dar ca nu este nimic rau in asta.

Pixul rosu vorbea frumos si spunea lucruri adevarate. Creionul negru - mai prost el asa de felul lui - a inteles ca nu e colorat dar, in loc sa fie mandru ca e negru a inceput... sa isi doreasca sa fie pix rosu. Si-a facut rost chiar si de un capac ca al lui poate - poate il confunda cineva. Pixul rosu a zambit oarecum trist cand a vazut ce facuse... creionul negru nu mai baga in seama creioanele colorate in schimb se incapatana sa se transforme in pix. Asa ca pixul rosu s-a hotarat sa gaseasca alta cutie, fara creioane cu probleme de personalitate.

Creionul negru a fost trist si dezamagit de plecarea pixului rosu, si-a rupt varful de cateva ori de suparare dar i-a trecut dupa un timp.

A pastrat capacul rosu ca amintire, dar a acceptat ca este creion NEGRU si nu colorat si ca nu e asa bine sa fii pix. Mai ales daca fugi.

A descoperit pe rand ca e bine sa fii creion negru, ca este important si ca restul creioanelor ii acorda atentie chiar daca nu e colorat. Intre timp, din cutie au plecat creioane, au aparut alte creioane, dar creionul negru a ramas tot acolo.

Doar putin mai fericit si mai zambitor, imprietenindu-se cu fiecare nou venit, parandu-i rau dupa fiecare care pleaca.

Si asa o sa-i ramana numele :)

Soundtrack: G'n'R - Patience



Motivul alegereii soundtrackului... a fost melodia serii in care am invatat sa conduc :)

Deci... am stat 4 ore jumate intr-o sala de sport sa o vad pe sora-mea trantita de parchet... m-a durut pe mine mai tare decat pe ea, asa ca am cimentat decizia de a nu mai merge ever la o competitie de a ei. Pam pam...

Pe urma am aterizat in rock... stat la o poveste cu Doru, care - culmea - chiar thinks I am smart and cute... Dani, pe care nu l-am mai vazut de pe vremea cand imi rodeam unghiile in Timisoara... Silva neagra, Monte Carlo... a plecat Doru, a plecat Dani, asa ca povestea s-a mutat la Ionut-Andrei-Andi... si ca sa rezolvam problema unde e mai bun junk foodul am ajuns la galaxy... pe urma la mine in fata blocului... Si de aici (dupa o ora de povesti) undeva pe un deal unde era una bucata teren ... si Liana a invatat sa conduca ... a nu ma intreba ce masina... una mare :)

"Liana, USOR! Iei USOR piciorul de pe ambreiaj!" - zise Andi

"Prum, hrum, poc" - zise masina

"ASTA NU E USOR" - zise Andi

Pam pam :)

A se nota:

1. Nici masina si nici gardurile nu au suferit avarii.
2. Liana nu si-a pus mainile la ochi
3. Liana dat martisor lui Rami.

Pam pam