Friday, November 30, 2007

Out of time...

Blur. Just like the one in my head.

Where's the love song?
To set us free
Too many people down
Everything turning the wrong way around
And I don't know what love will be
But if we start dreaming now
Lord knows we'll never leave the clouds

And you've been so busy lately that you haven't found the time
To open up your mind
And watch the world spinning gently out of time

Feel the sunshine on your face
It's in a computer now
Gone are the future, way out in space

Tell me I'm not dreaming but are we out of time?
(We're) out of time


Iarna?



Already? Where did summer go? And when? And why?

Da... iarna. Ninge. Pe mine ma obsedeaza o melodie, ma doare capul, am chef sa ma plimb prin zapada, dar nu de nebuna. Da, aceasta melodie.

In rock e frig, dar clar voi ajunge in rock pentru ca e vineri seara si pentru ca sunt singura acasa.

Si pentru ca Limpi a plecat o sa imi beau ceaiul singura, o sa studiez lumea, o sa-l citez pe Vlad in gand sau nu si life goes on.

Si totusi... there are 9 million bicycles in Beijing dar nimeni nu are chef de o cafea / ceai la ora asta... trist.

Thursday, November 29, 2007

Nevoi de a tipa

- Asta e loc genial sa tipi pana nu mai poti.
- Pai tipa, ce mai stai?
- Nu-mi vine...


- Imi vine sa tip...
- Tipa.
- Nu e locul si nici momentul.

Nea Victoreeeeee!!!!

- Nea Victoreee! Nea Victoreeee!

Dupa un timp, nenea Victor gafaind.

- Ce-ati facut, copii???

- Dus!

- PE HOL???

Tuesday, November 27, 2007

Povestea merge mai departe

... cat de departe ramane de vazut. Dar nu conteaza si nu te intrebi. O iei usor, one day at a time. Incerci sa nu treci pe acolo, incerci sa nu te gandesti, incerci sa... Realizezi pe la 1 noaptea ca ti-e dor de vara si incerci sa vezi frumusetea iernii si al unui ceai cu 10 mii intr-o seara in care altcineva a dat ctrl F4. Pana la urma asta ai vrut tot timpul si ai mers o noapte intreaga cu trenul intr-o vara, demult, pentru ASTA.

Da, people change. Si implicit povestile. Si castelele se darama. Si people are evil. Dar people can change cu si langa tine. Si castelele se pot face mai mari si mai frumoase. Si people are evil doar daca ii lasi sa intre, asa ca e o idee sa ii lasi la usa si sa joci teatru cu ei.

Si pana la urma, azi dimineata a nins, pana la anul o sa ai masina, pana la anul vor mai fi multe seri cu ceai cu 10 mii. Si poate si evil people care vor incerca (ne)intentionat sa darame castele.

But you know better. Si povestea va merge mai departe. One way or another. 'Cause it always does.

Monday, November 26, 2007

My deamon reloaded

Deci... la inceput a fost un soarece ... si in functie de raspunsurile oamenilor la quiz se transforma :) ... mai sunt 11 zile so answer, answer, answer :)

http://www.goldencompassmovie.com/?433165

Din categoria "plictiseala" :)

62% Geek

Philadelphia Dating




It would take 11 shots of Vodka to kill me
Looking for payday loans?
=)) asta asa... daca aveti chef sa scapati de mine =))

One of those days

...dupa one of those evenings in care 50 ml de chestie incolora si cu cifre octanice pot provoca dureri de cap si realizatul ca stai pe o banca uda, fara sa ai idee cum ai ajuns acolo, fara sa ai chef sa mergi acasa, constient ca nu mai puteai sta de unde plecasesi. Fucking Grinch!

...in care nu ai avut chef sa te trezesti, nu ai avut chef sa ajungi la scoala, nu ai avut chef sa te duci la lucru, nu ai avut chef de nimic. Si totusi ai ajuns si la scoala sa afli ca s-ar putea sa pici anul, ai ajuns si la lucru, ai ajuns din nou la scoala. Totul asezonat cu o stare generala de rau. Dar rau rau. Cu pete gri in fata ochilor, cu tremurat si senzatii tampe. Fara a fi mahmur totusi (de la 50???).

...in care intr-un final ajungi intr-un loc familiar si in care ajungi in fiecare zi. Si bei un ceai. 2. Cu biscuiti. Si nu e asa frig ca de obicei.

...in care vezi tot ce ai vrea sa vezi, in care stii fara sa pui intrebari, in care zambesti ca totusi, asa fucked up, ESTE. Si fara sa vrei te gandesti la oameni falsi, happy ca in the end are cine sa te ia "de pe jos inainte sa te calce-n picioare".

...in care nu mai stai pana la 3 sa te uiti la grey, all depresive and shit.

...in care, la sfarsit, zambesti. Pentru o luni, 26.

Sunday, November 25, 2007

Febra listelor



Intre 2 cursuri de actionari astazi, la lucru (evident, doar n-o sa stau sa invat acasa, ce naiba!) m-a apucat mania listelor.

Lista cu materii, prezente, examene, ce vrea fiecare de la mine (cred ca e primul moment in care ma bucur ca nu am materii pe 7 saptamani si / sau partiale).

Pe urma mi-am dat seama ca inainte de Maria Sa Sesiunea vine ceva si mai important... Craciunul. Asa ca am luat o foaie noua si am facut o alta lista. Cu oamenii la care vreau (nu trebuie, vreau) sa fac pe the old fat Santa (desi nu sunt nici fat nici old)... Buuun, lista facuta. Blocaj. La categoria CE.

Asa ca daca aveti idei / dorinte / bla feel free to share. Sunt open minded.

(Si ca o paranteza fara legatura cu listele... la 1 noaptea killa avea chef sa ma deplasez la el sa ne jucam fifa... si melodia e kindda ok)

Saturday, November 24, 2007

Probabil sezonul e de vina

Ce face un om normal sambata dimineata la 6 jumate? Se uita la Grey, evident. Ca peste cateva ore nu tre` sa mearga la munca.... :

Anyways, ultimul episod perceput de a mea retina a fost despre cheating, breaking ups and all that "normal" shit in relatii stabile, de durata, bla bla. Si mi-am adus aminte de ceva, asta apropo si de my deamon.

Odata demult mi s-a pus mie pata rau de tot pe registrul de la starea civila. Dar rau rau, nu oricum. Eram foarte hotarata ca a mea semnatura sa nu ajunga veci pururi in el sub nici o forma. Si a tinut. O perioada. Pana cand un muritor s-a gandit el ca simte nevoia sa isi faca de lucru (ca ce se face cu mana proprie...) si sa faca nunta. Buuuun, nimic de comentat in fata argumentelor geniale si foarte hotarate despre iubirea eterna a vietii muritorului in cauza. Trecem elegant peste cat timp a trecut dintre momentul 0 (al intalnirii) si momentul n (al nuntii). Deci, dupa cum spuneam, nu aveam nimic cu asta. Pana la momentul in care ... tam tam! "Lianaaa, be my martor! PLeeeeeaaaseee!" ... Nici un argument, nici o amenintare, nimic nu a tinut. So there I was, all dressed up, rochita scurta, fara spate (treaca de la mine ca era fucking noiembrie aka fucking cold), semnand in registrul starii civile, braking the one principiu la care tineam cu dintii (exagerez, dar e 6 jumate si nu am dormit, asa ca am voie). E drept, ca martor. Dar semnatura MEA este acolo so I might just as well get married ca oricum raul a fost facut. Ca si cum nu ar fi fost suficient, am mai prins si buchetul hipiot (tot din vina muritorului sus numit).

La un an dupa lantul de tragedii personale si fericiri terte, ma intalnesc cu omul la o poveste pe mess si intreb de a lui eterna, vesnica, netarmuita iubire materializata intr-o fiinta perfecta, still nu suficient de perfecta pentru perfectiunea iubirii eterne, vesnice si netarmuite. Ca sa aflu cu nervi / stupoare / nici cea mai mica urma de mirare (all in one, eu sunt ca sampoanele alea geniale care te scutesc de multe cutii in baie) ca vesnica poveste... a tinut un vesnic an. Si s-a pus punct. Nah, imi pare rau de om. Si rasuflu usurata ca a expirat anul buchetului, pe mine tot ca acum 23 de ani ma cheama (family name included), degetele tot goale sunt etc etc etc.

Si totusi... SEMNATURA MEA????

Oki, plecand de la premisa ca am aberat destul si suficient, ma retrag cu una bucata carcel la neuronul stang in pat. Still wondering de ce simt oamenii nevoia sa isi complice existenta (si daca si-am complica-o numai pe a lor tot ar fi ceva) cu o hartie colorata cretin... As fucking if it's some kind of promisiune / asigurare / bla...

God damn hippies X(

Antisociala

De vreo 2 zile singurul loc unde ma simt bine este la scoala. Pentru ca acolo oamenii nu interactioneaza cu mine decat un minim strict necesar si inutil. Adica eu de cateva zile "trec" prin oameni. Habar n-am ce imi spun. Si pe unii chiar ma straduiesc, imi dau toata silinta sa ii ascult. Nu imi iese. Ma pierd undeva si tot filmul exterior devine asa... ceva de fond. Asa ca daca va treziti ignorati, n-o luati personal si nici nu va simtiti speciali.

Doar ca la scoala stau cel mai putin... La lucru cel mai mult. Dar la lucru am descoperit alternativa cursurilor de actionari, macar sa nu se mai chinuie oamenii sa incerce sa vorbeasca cu mine daca nu vor sa bage la loto.

Si acasa... acasa a devenit o notiune bizara, enervanta, iritanta, cu miros de spital (e doar psihologic, de fapt, e inecata in betisoare fenf shui... smiley care ridica sprancene urat si enervat) si ... si cam atat. Si evadarea in rock nu este o optiune din varii motive. Odata ca este ca naiba de frig acolo... pe urma... s-a umplut cu tot felul de oameni noi si ciudati. Si cum nu-i pot da afara pentru ca ei "este" multi si eu nu detin rock-ul cu certificat de proprietate... ma joc de 2 zile un joc mega cretin... Cradle of Rome. Fraaaate!

So... concluzia ar fi mai multe. Ca sa continui cu agramarea. Odata ca people are evil. A doua, cata a avut dreptate. A treia... people are fake. Si last but not least... dupa un o perioada destul de mare de interactiune cu un om ar trebui sa stii ce sa-i spui, nu?

My deamon

My deamon's name is Gabriel si e un soarece. Sunt curioasa cum o sa se inteleaga cu Trei...


Wednesday, November 21, 2007

Deci NU

Mi-a spus cineva astazi ca sufar de "complex de superioritate". Evident, am protestat. Evident, am integrat si am ajuns la concluzia ca poate... poate are dreptate. Ma calca pe nervi cand ma critica cineva, chiar daca e constructiv. Ma calca pe nervi daca nu e my way. Ma calca pe nervi orice. (Azi chiar orice). Nu stiu daca se traduce exact prin "complex de superioritate" dar clar ceva trebuie imbunatatit. Chiar daca I lack people skills.

In alta ordine de idei... am vrut sa o pleznesc pe o tipa care face remarci cretine vizavi de "prezenta" mea la scoala... Ca tot spuneam eu de complexul ala. Nu stiu daca asta intra la complexe de orice fel, dar viata MEA e a MEA si prea putini oameni (alea 2 clar nu) stiu de fapt cum e, ce mi s-a intamplat in ultima vreme... Si nu, daca chiar o sa imi iau examenele si laboratoarele nu inseamna ca am dat spaga... Inseamna ca am dat 300 de mii pe saptamana pe cafea. Si ca dupa sesiune o sa fiu cu perfuzia de calciu in vena. Dar da, complex de superioritate sau nu, chiar ma enerveaza eticheta asta. Nu am dat spaga, nu voi da spaga pentru un laborator sau examen. De aia am dat in anul 3 examene din anul 1... si daca anul asta chiar sunt un 0 absolut pe contract (vorba Dianei) nu inseamna ca in anul 3 am facut plicuri si pachetele. Se poate trece o sesiune si cu cafea si insomnii, nu numai pe modelul nou.

Trecand peste asta... mi-am pierdut ideea. I need a hug. A real hug. Si 2 zile departe de tot. Iar. Adica... acuma stiu ca trebuie sa zambesc frumos, sa fiu suportive and shit dar... nu pot. Nu vreau. Nu pot. Stiu sa mint, recunosc. Dar acum nu ma simt in stare...

Tuesday, November 20, 2007

Padadabuuum

Mmmm... insomnie. Adica e numai 10, dar mie mi se pare extrem de devreme, nu am nici o intentie sa adorm curand... Incep sa ma obisnuiesc. Adica de cateva nopti adorm tot la ore mici, ma trezesc la 7, nu sunt in stare sa vorbesc coerent pana la 10 (cand minunea se intampla dupa 2 cani de cafea si eventual ceva cola).

Azi am reusit performanta sa ajung la scoala. Si am constatat ca mi-e dor de ea... Asa ca am venit acasa cu avant razboinic de a pricepe java si eventual de a ma apuca de proiect. Am proiectul lui Dan (multumiri eterne si o bere cu prima ocazie), am cursuri... mda... ce nu am luat eu in calcul a fost prinderea de urechi mult mai repede decat ma asteptam. Asa ca maine se ia frumos teancul de cursuri listate la lucru si se citeste cu atentie maxima... Oricum ma omoara semestrul asta. 4 examene, 3 colocvii si 2 proiecte. I mean... fuck off!! Mi-e mila de oamenii care mai au si restante pe langa (yeah, I'm showing off).

Si mi-e frig. Mult prea frig. Si am nevoie de interactiune. Cu OAMENI. Cu fum si cola si fara taste. Ar trebui sa ma duc mai des la scoala... Uhm...

So... Grey... si pe urma... Somn? :) Candva...

Umbrella :)))

Hmmm... acuma nush daca oamenii astia se vad the new Blink 182, dar am ras ca inecata azi cand am vazut clipul ;)


Monday, November 19, 2007

We can live like Jack and Sally if we want



Tu ai incerca sa ma trezesti, ca e tarziu.

Eu as mormai si m-as intoarce pe partea cealalta.

Tu ai rade de mine si ai veni cu cana de cafea sa ma faci sa ma dau jos din pat.

Eu as deschide o jumatate de ochi si ti-as lua cafeaua ta, chiar daca e dulce.

Tu ai protesta, dar te-ai duce si ti-ai lua alta cana.

Eu as insista sa te imbraci mai bine, ca e frig afara.

Tu m-ai spune ca nu esti copil mic, dar ai raci oricum.

Eu ti-as da tie pelerina putin mov, ca iti place sa fumezi pe strada si nu iti plac umbrelele.

Tu ai uita pelerina undeva.

Eu m-as revolta.

Tu ai ajunge dupa mine acasa si ai gasi calorifelele calde, cafea facuta si miros de mare in camera.

Eu ti-as spune sa plecam in Grecia, ca e cald acolo.

Tu mi-ai explica lucruri incalcite despre inundatii si frig.

Eu ti-as scoate limba, m-as stramba si as emite pretentii de mutat pe luna.

Tu ai propune in schimb un vin fiert. Cu mere si portocale.

Eu ti-as spune ca mi-e lene sa ies din casa, e frig si ploua.

Tu ai protesta mut, dar ai ramane cu mine.

Istorie :)

Daaa... oarecum related cu postul anterior... am gasit poza asta pe hdd din greseala... adica nici nu stiam ca exista pe hddul asta. Da, e buricul meu, pe vremea cand nu eram posesoare de burtica. Nu, desenele nu sunt in nici o limba incalcita... au rezultat din "vreau si eu tatuaj cu marker" si alexutza s-a gandit ca era prea ciudata pozitia desenatorului / modelului sa nu o imortalizeze :)

Au trecut ani... si viata s-a schimbaaaat :)
(hmmm... langa mine e piciorul lui cata? daca nu... cine revendica piciorul??)

Sunday, November 18, 2007

Cat de mare e vacanta mare?

Asta din categoria "cum vi s-a parut vacanta, copii?" cu raspunsul invariabil "miiiicaaaa"...

Cum am ajuns aici... Uitandu-ma eu la fetele gilmore, am adormit. Asta pentru ca azi noapte la 2 aveam probleme existentiale, un inceput simpatic de o stare mahmura si la 4 ma uitam la tavan... si la 7 m-am trezit, am mormait, dar m-am dus la lucru. Deci, ca un demn om al muncii... am adormit. Si culmea, dupa muuult timp, am visat ceva genial. Ceva ce nu are legatura cu oameni, "jucarii", minciuni si alte alea. Am visat vacanta. Si o plaja. Si cred ca eram fericita in vara mea, pe plaja mea, in vacanta mea...

La imbecila realitate m-a trezit, ca de obicei, Limpi. Pe care il sunasem eu inainte sa adorm si nu binevoise sa raspunda pentru ca da, dormea. Facand o analogie tampa si adormita am ajuns la concluzia ca ... nu mai stiu exact cum suna, dar pe mine m-a facut sa rad si pe el sa afirme ca ii trebuie lamai :)

Si dupa toata faza liana - mare - vacanta - vis - trezire - realitate, m-am apucat sa caut blogul lui di pe blogspot. Nu mai tin minte nici macar partial cum il cheama dar din cate imi aduc eu aminte trebuia sa fie pe undeva printr-un text pe 360. Well... guess what! Nu e. Sau daca e am nevoie serioasa de ochelari... Trecand peste sapaturile esuate, am citit toate cele 70 de bloguri ale lui di... si m-a apucat o stare si mai tampa decat aia de ieri... Asa, un soi de nostalgie, dor de floris, dor de killa, dor de seri cu dureri de maxilare...

Cat de mare e vacanta mare? Asa... cam pana cand te apuca crize adolescentine de melancolie...

Si pozele... sunt de demult. De pe vremea cand inca mai existau vacante...




Saturday, November 17, 2007

Multumiri sebi :))

Genialitate... sau cat de departe au ajuns ozone de au ajuns Bloodhound Gang sa ii plagieze :))

Pistol cu capse - in locul tau

Lasand la o parte dracii de azi... asta mi-a placut.

Friday, November 16, 2007

Ca si o concluzie pe azi...

Azi am ajuns la concluzia ca nu am prieteni... ok, e cam dur spus si imi cer scuze. De fapt, nu prieteni. O viata sociala constanta. Adica, fuck! Sunt cateva orase in care daca aterizez clar am cu cine sa beau o bere (doua, multe) cam oricand. Si culmea impertinentei, in Hunedoara nu. Adica chiar nu. Si ma calca pe nervi chestia asta....

Exista oameni care apar asa... pentru o perioada, dispar cand au ei chef si fara a avea bunul simt sa anunte disparitia in cauza, exista oameni care sunt legati de alte orase, exista oameni cu alte preocupari... si exista Liana... care ar bea o fanta vineri seara cu ceva interactiune pe langa, nu citind catavencu (care e funny, dar e un ziar for fuck's sake!!!)

Nu, nu vreau sa imi plang de mila. Sunt doar putin uimita si putin contrariata... cum am ajuns aici???

Thursday, November 15, 2007

And some more pictures

de la stanga la dreapta, in ordinea numerelor de pe tricou: magda, ruxy, ela si cu voia dvs, subsemnata.



the dude that really knows how to hug, skunk :D



bifrii :)



vladul :)

Deci Bucuresti

ooook, hai sa vedem. Am ajuns in gara de nord, am fost sunata de ai mei colegi / sefi (depinde de perceptie - eu le zic sefi, ei zic ca sunt colegi) sa recuperez cetatenii din diverse colturi ale lumii si sa ii depun in marea cladire verde. bun, facut si asta. partea in care m-am pierdut cu marea cladire verde in fata se cenzureaza. jur ca oamenii aia ne-au adunat acolo sa faca putin misto de noi. eh, pana la urma, cu tot cu denumirile tampite de echipe (vezi "varza flescaita", "gogoneaua degerata", "morcovul jucaus" sau "dovleacul atomic"), cu tot antitalentul la karaoke, cu tot cu ... a iesit super misto. sa tot mergi la "timbildinguri" de genul asta... asa, in prima zi, ca in a 2-a deja au inceput analizele despre targeturi, vanzari, situatii tampite si alte alea. pumni in cap, picioare in gura. verbale. eh, a trecut si asta. am cunoscut oameni misto, oameni pe care nu simt nevoia sa ii revad curand, oameni si oameni. per ansamblu, media aritmetica este ca mi-a placut de ei.

partea a 2-a a bucurestiului. well, pe vremea cand nu stiam de planul criminal de karaoke ma laudasem ca ajung la OCS... asa ca oamenii au mutat munti, si-au luat liber de la lucru sa ajunga in expirat ca vine Liana... si berea pe bordura trebuia bauta. avand in vedere ca afara era kindda frig, berea s-a baut pe niste scaune inalte in expirat. da, am ajuns... la ultimele 2 melodii... dar fuck that... magda, bifri, skunk (this dude really knows how to hug someone), coco, ela, vladul, ruxy... lots of people. really lots of people... m-am simtit ... uhm, nush exact cum. stiu ca in expirat m-as intoarce oricand. :)

acestea fiind spuse... daca ploua ma-mbrac in pelerina mea cea albastra de ploaie :) i was fun! let's do it again!

(pozele si filmuletele de la "timbuilding" cand o sa imi trimita the funny nice radu cd-ul :) )






Dimineata

sunt absolut inghetata de pe tren, absolut adormita desi am dormit dar am fost trezita brutal... cand o sa binevoiesc sa ma trezesc, voi detalia bucurestiul reloaded.

Monday, November 12, 2007

Din profunzimea grey

"What is that saying? Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels soooo good when I stop."

Se aplica... se aplica :)

Sunday, November 11, 2007

Zi extrema

Cred ca am terminat cu obsesia pe 9 crimes. Adica daca da winampul play e ok, dar nu mai sufera de izolare acolo.

So... zi extrema. Inceputa aseara, candva, cand mi-a sarit in ochi o licitatie pe RAC... hmmm... oki, hai s-o facem. Ce n-am luat eu in calcul a fost ca o sa-mi ia toata noaptea. So, azi dimineata la 7 si ceva, cand in sfarsit am terminat, am descoperit ca nu poate fi facut zip. Fara sa fie zip nu poate fi trimis pe rent a coder. Grrr!!! Norocul meu cu oameni fara somn duminica dimineata la ora aia care - daca nu ma duc la lucru - pentru mine nu exista in weekend. Deci s-a facut zip, s-a trimis, am adormit. Pe la 8. La 10 au inceput ai mei operatiunea "monstrul". Monstrul in cauza fiind camera mea.

Inutil de spus ca a durat secole pana cand absolut toata mobila (unele bucati nemutate de pe pozitie de vreo 8 ani) si-a schimbat pozitia. Inutil de spus ca eu picam de somn. Inutil de spus ca nu aveam chef. Inutil orice. Ai mei au vrut revolutie. Ok, hai s-o facem. Pana la urma a fost chiar funny, toata lumea a facut misto de toata lumea, s-a ras, au fost accidente, bla bla :) Funny. Si s-a terminat pe secolul asta cu mutarile. Culmea este ca imi place rezultanta. Chiar imi place.

Cand intr-un final am apucat sa adorm... suna Limpi. Nu m-am putut revolta ca m-a trezit. O data ca el n-avea de unde sa stie ca azi noapte eu desfasuram alte activitati decat experimentarea verbului "a dormi". Pe urma... pana acum ma revoltam ca NU suna... asa ca am vorbit cu Limpi (habar nu am ce, dar daca nu se face misto de mine, inseamna ca nu multe tampenii). Pe urma a sunat Diana. Cu ea a vorbit sor-mea... ca eu desi ma trezisem nu ma puteam misca. Adica brainul refuza sa dea comanda de "intinde mana, apasa pe buton, speak". Oh well...

Pe urma... cumparaturi in Kaufland cu Di si Larisa. Si I defenetly do not like Larisa. Defenetly. Nu stiu exact de ce. Dar I don't. Si ningandu-ne pe noi (eu si Diana that is) frumos (da, ninge), am ajuns in rock si ne-am asezat la masa cea inalta. Bine ascunsa in colt. Buna alegere. Prietenii stiu de ce... E foarte usor sa te ascunzi acolo cand apar in zona cetateni pe care ai vrea sa ii vezi in alte circumstante (sau deloc)... Eh, dar cum nu puteam sa ramanem lipite de masa aia, trebuia sa si plecam. Trecand chiar pe langa cetatenii sus numiti. Si aici intervine iar Limpi. Care s-a gasit sa sune exact cand eu ma gandeam cum trec pe langa si daca sa fluier sau nu in timp ce ignor lume. N-a fost nevoie de fluierat avand in vedere ca - trecand pe langa - eram mai mult decat preocupata sa ii explic omului o chestie legata de subtilitate, elefant, magazin de portelanuri, scopul unei sticle de vin si ore de vizita.

Soooo... acum o sa dorm. Mult. Ma rog, pana maine la 7... si maine seara off to never never land again.

And my hair looks like crap :(

Saturday, November 10, 2007

And is that all right?

Da, inca am o obsesie pe 9 crimes. Da, inca o ascult pe repeat... singura in playlist... So fucking what? De aia am casti... sa ma satur numai eu.

Sunt in pauza de adunat chestii in pungi. Cica revolutia se va intampla maine... Asa ca I must be ready...

So... rock... sucky rock, plin de copii care habar n-au diferenta dintre queen si europe... plin de creepy faces... adica ma asteptam ca la un moment dat sa inceapa oamenii sa faca schimb de pachetele mici, uitandu-se stresati in jur. Sau poate sunt doar eu paranoia.

Asa ca m-am luat si m-am dus... am baut o cafea la kaufland (probabil de aia tremur acum)... am stat pe banca in parc... dupa a 3-a tigara mi-am facut curaj sa pun mana pe telefon... s-au ridicat si acum voci... dar nu ca alta data si au coborat rapid. Ciudata stare asta seara... si la mine in camera e dezordine. Si cred ca pentru prima data in 23 de ani chiar ma deranjeaza. Dar dintr-o inertie de (tot) 23 de ani, stiu sigur ca nu voi face absolut NIMIC in legatura cu asta. Dar absolut nimic.

Si cred ca o sa-mi caut tutoriale de photoshop... si ma intreb de ce nu am avut avantul asta razboinic asta vara cand nu aveam nimic de facut sambata noaptea... nu acum, cand ar trebui sa vad ce vor actionarile electrice de la mine, ce vrea kktul ala de java... etc etc etc...

Oh well... ma ridic. Sa arhivez chestii in pungi. Ca maine noapte sa am ce pune la loc, ca tot tre` sa ma trezesc luni dimineata devreme... Si luni seara iar accelerat. Nu stiu de ce, azi nu ma incanta ideea...

Din categoria "am fost suficient de proasta sa te cred... iar" ma revolt. Ma revolt ca m-ai facut isterica atunci cand ti-am explicat ca asa va fi... ma revolt ca trebuie sa te rog chestii normale. Ma revolt ca se gaseste timp de orice altceva. Si resurse. Dar nu exista aproape niciodata chef de "hai sa-ti povestesc".

Daaa.... dar pana la urma orice mare iubire dureaza 3 ani si probabil se intampla chestii din astea cu cat respectiva poveste se aproprie de termenul de expirare.............


Wuuhuuu

Daaaa, mi-am pus netul pe Doi. Pentru ca aseara, dupa ce am terminat de scris blogul anterior, calculatorul a murit. Adica asa, brusc. Si nu mai vrea sa traiasca. Oh well... se va lua, se va scoate hdd-ul, se va pune in cutie si... RIP. HDD-ul se va duce maine la Diana si informatia vitala detinuta pe el (de genul arhive de mess, cursuri si alte kkturi) se vor tranti pe dvd-uri si de acolo in Doi. Asa ca azi, cateva ore si vreo 4 euro de conversatie mai taziu, eu incerc sa ma adaptez la tastatura micuta.

Cabooom... si acum? Acum eu zac. Evident, avantul razboinic de revolutie si mutat absolut fiecare obiect de mobilier de la mine din camera a fost amanat pentru o data care se va anunta ulterior... Va fi relativ dificil cu mutatul lor in alta zi, avand in vedere ca de saptamana viitoare voi fi la lucru in absolut fiecare zi, ca de vineri tata isi muta vastele stabilimente la deva, ca... dar who cares?

Si acum... astept parola de la un folder cu keys pt antivirus... si continui sa zac cu un pahar de cola si un monte carlo (ceea ce imi aduce aminte ca luni trebuie sa imi cumpar ceva mai multe pachete ca in Bucuresti, daca ceri monte carlo, lumea se uita la tine ca la un tembel atunci aterizat din luna)...

TV will kill you

Deeeci... am facut marea tampenie sa inchid calculatorul inainte sa mi se faca somn si sa deschid televizor. Ce mi-a provocat dureri de cap decat cele existente:

- reclama de la ALTEX ... aia cu mosii si televizorul si ceasurile de sah. Ma rog, in afara de "catehalatu" si "batman - batman", cam toate reclamele la altex sunt cel putin cretine.

- reclama aia la nush ce... cu finala cupei de cartier la ping pong, in care tipa se isterizeaza si apare un nenea in costum pe post de inger pazitor cu ursuletul, florile, cadoul bla bla. Acuma... da, femeile sunt isterice cand e vorba de "gigel, iubire, iar ai uitat de aniversare / bday / ceva". Dar de aici si pana la a generaliza in halul asta (de exemplu, stiu tipe carora li se profund rupe de chestia asta - nu, i'm not the case) sau a insulta in asemenea hal inteligenta feminina... fuck off!

- campania electorala. Adica, neoficiala inca. Dar fiecare muritor colorat politic apare cu absolut orice ocazie la orice post de teveu. Spre nenorocul meu, detin parinte care lucreaza in presa. Din nou spre nenorocul meu, materia mea cenusie inregistreaza involuntar informatii... asa ca "liana stie" cine, ce gigel isi face de fapt campanie electorala inca de acum... trist.

- stefan banica jr. Nu stiu de ce. Ma dispera fata lui. Am stat 5 secunde pe protv si a reusit sa imi ridice tensiunea (dar durerea de cap tot nu a trecut, deci nu e de la tensiune).

- si tocmai am adaugat pe lista reclama la millenium. Chhhh!!!

Concluzie: maine, dupa marea revolutie anuntata la mine in camera (evident, eu nu am avut nimic de spus pentru ca eu ma vait ca ma trage curentul bla bla bla), voi pune mana pe telefon si voi suna la alpitur sa imi mute ip-ul de pe calculator pe Doi. Mare tampenie ip-urile astea la alpitur. Si maria sa Grey se va descarca, ca sa nu mai fiu eu nevoita sa ma uit la teveu... ca sa oarecum parafrazez OCS...


Friday, November 09, 2007

Radicalitate

Daaaaa... ce face orice om normal cand simte ca are nevoie de o schimbare? Cum adica ce? Baga foarfeca in par. Sau se abtine, aducandu-si aminte de ultima asemenea tentativa si rezultatul ei. Asa ca, abtinandu-se, isi face programare la tuns.

Se trezeste la 9 dimineata (on a free day), bea o cafea in picioare la un chiosc cu cafea ieftina si buna, cu un cetatean care provoaca zambete din cand in cand si debusolari din ce in ce mai des... Se ajunge frumos la tanti cu foarfeca...

"Stiti... vreau ALTCEVA... dar stiti... nu foarte radical..."

Daaa... cine m-a vazut de curand stie fosta lungime a parului. Eh, acum parul meu acum 12 ore lung are tepi. Da, tepi. La spate. Si toata chestia asta... e kindda emo like si da, ati ghicit, radicala. Hmmm... Asa ca azi m-am admirat foarte mult, in 2 oglinzi. Sa ma obisnuiesc eu cu mine.

Sunt foarte curioasa cam cum va reactiona Limpi la freza mea. Dar avand in vedere ca pana o sa vada el parul meu rosu probabil va creste la loc... Uhm, that is another story si nu simt nevoia sa ma enervez la loc.

Soooo... eu radicala. Si inca nedumerita daca imi place sau nu.

Dan zice ca e altceva, in the good way. Di se va exprima duminica, la o cola, in rock. And the rest is history :)

Thursday, November 08, 2007

9 crimes



Nu stiu de ce, parca tot mai mult imi place in varianta Alexutza. Dar merge si asta :) Come on! Glumesc, e geniala melodia. :)

O tigara si un pahar de fanta

Cand se va termina tigara, am pretentia sa fii terminat de scris. Calmat. Whatever.
Deci... unii oameni sunt de-a dreptul... cah! Yeah, cah! I mean, dupa parerea mea in momentul in care ti se pune pe tava, aproape cu fundita, un job nu stralucit dar oricum way better decat orice ai facut inainte (si implicit mai bine platit) te agiti mai tare decat daca te-ai fi zbatut pentru el. Nu? Adica... frate, unii oameni chiar au avut incredere in tine, chiar s-au bazat pe tine. Si mi se pare de cacat atitudinea de "daca mi s-a oferit sunt prea bun pt universul asta oricum, de ce sa ma mai agit?".

Yeap, people are evil.

In alta ordine de idei, am descoperit cum sa-l hranesc pe Trei. Si cum sa-l mangai. I got bored really repede, dar am descoperit, da?

Si mai e aproape jumatate de tigara. Si ploua, si e frig si chiar am chef de o cola deseara in rock. Asa ca probabil iar voi studia lumea. Daaar va fi cola in rock. Si gata..

Si nu, inca nu m-am calmat :-<

Si ca o poveste

Deeeci... Bucurestiul punctual l-am facut. Bucurestiul ca o poveste exista in mintea mea, sub o forma nedefinita inca exact.

Stiu ca mi-a prins bine. Sa vad oameni noi, oameni vechi, oameni acum pentru prima data, probabil oameni acum pentru ultima data. Am realizat ca depresiile toamna - iarna sunt all in my head si ar trebui sa iau distanta de oamenii care le provoaca. Asa, de vreo 400 si ceva de km. Si sa o mentin. Sounds easy enough.

Si cand o sa ma fac mare, o sa ma mut in Bucuresti si o sa stau undeva sus si dimineata o sa ma uit la oameni de la geam. Cu un ceai si o tigara. Si NU o sa imi iau mate agresive, ca sa si dorm noaptea :)

Si sambata vine Diana. Care are prieten si nu iese la suc pe chestia asta :)) (da, azi ii dau in gat pe toti). Si balaurul pe 8 biti nu a supravietuit. Si there is a catch in facerea cubului. Si 6 beri sunt mai usor de carat decat 2, plus ca 2 impartit la 4 da cu virgula. Si... si 594385485943853985 ganduri la mine in cap. Dar zambesc, asa ca e bine, cred. I got my share of hugs. I got my share of tears for no reasons. I got my share of everything. Si da, marti o sa beau iar frappe la Spring.

Fericire cu miros de iarna.

Wednesday, November 07, 2007

Bucuresti

(note to self and everyone else: dracii au fost lasati afara. si orice tine de work).

Deci Bucuresti. Ce mi-a placut:

  • Biblioteca. Si scaunele de acolo.
  • Cubul lui Cata.
  • Faptul ca cetateanul sus numit inca se pierde pe langa Basarab :)
  • Automatele de Cola din statiile de la metrou.
  • Mata cvasiagresiva a lui Vlad.
  • Nor.
  • Cafeneaua cu 1930 la coada.
  • Cum canta Alex la chitara.
  • paharul cu tweety.
  • Mansarda unde lucreaza Vlad.
  • De Maria.
  • Rasul blondei.
  • Bancurile ITistilor.
  • Vinul fiert din Pirahnia.

Ce nu mi-a placut:

  • Frappeul de la Spring.
  • Faptul ca nu se mai poate fuma la Spring.
  • Ingramadeala din autobuze / metroul / whatever (I mean... fuck, you either go with the flow, or you get ran over by it)
  • Nenea cel creepy care, dupa ce m-a invitat la "fetite" si l-am refuzat, mi-a oferit un "loc de munca".
  • Ca nu poti lua bere pe bonuri.
  • Ca soferii te calca si pe trecerea de pietoni daca nu ai viteza.
  • FRIGUL.
  • Ca people change.

Probabil mai sunt. Poze nu sunt, ca au iesit ca naiba. In fine, poate data viitoare. Si tocmai am realizat ca totusi universul ma iubeste. Marti e si concert OCS :)

Multumesc. Pentru tot.

Sunday, November 04, 2007

NU STIU

"Ahaaa! Iti plac Celalate Cuvinte!!!"


s-a exprimat Limpi intr-o seara, cand vorbeam la telefon si boxele mele urlau asa ceva. Plac. 3 melodii pe care azi se pare ca le ascult obsesiv. Nu stiu exact de ce. Nu stiu exact de ce "Celelalte Cuvinte", nu stiu exact de ce starea asta sad-depresiva, nu stiu exact de ce brusc si dintr-o data sistemul defensiv nu mai functioneaza, nu stiu de ce in anumite momente imi doresc sa ma urc in tren si - in imposibilitatea de a o face - pun mana pe telefon ca in the end sa ajungem sa ne certam...


Azi sunt un mare NU STIU. Probabil as vrea raspunsuri, dar nici de asta nu sunt sigura. La marile mele "nu stiu"-uri.


Stiu ca imi vine sa ... sa ce? Sa fumez, nu-mi mai trebuie. Cola... nope, nici macar dependenta mea nu ma mai convinge sa ridic sticla, sa torn in pahar, sa duc paharul la gura...


VREAU. Clar VREAU ceva. Dar NU STIU ce.


Castelul puilor mei! Depresiile astea ar trebui sa se intample pe la 17 ani, cand te simti - ca un demn "fucking teen" (in ghilimele, ca e citat) ce esti - neinteles, neiubit, ne... ne-orice. Nah, eu le traiesc de la 20 incoace. Periodic. O data la cateva luni.


Si cred ca totusi pana la urma I need a hug. A long hug, asezonata cu fum de tigara si ceva cuvinte. Care sa nu fie totusi "acuma ce te-a apucat?" ..............


Si cred ca mai vreau sa dorm........ Si peste 24 de ore se cheama ca voi fi in accelerat.... going to find never never land. My never never land. Si sa spal creieri. Si sa uit. Si va fi mai bine pe urma.

Saturday, November 03, 2007

Bucuresti, here I come :)

Da da da! Da da da!
(pe ritm de OCS, da?)


Zambesc ca tampa de 2 zile. Adica azi e sambata. De 37 de minute este sambata. Peste 48 de ore voi fi intr-un accelerat sufocat de caldura (ar fi bine sa fie asa, ca nu tare stiu unde gaseste Cata inghetata la Mc cu 8000 vechi:) ), jegos si mult prea incet pentru nevoile mele de a respira aer de sud. Si de a spala creierii. La 800 rpm (politehnistii intelege-vor).


Aer nou. Cu oameni de demult, dragi si la care le simt lipsa. Fara hipioti. Fara nimic. Eu. Eu fara masti, eu fara nimic. Doar eu. Care va dansa in metrou. Care va bea frappe la Spring Time. Pentru respectarea traditiei de acum prea mult timp.


Si cand ma voi intoarce... Voi baga in seama si scoala, voi stii sa ignor ignorarea, voi stii sa nu ma mai enervez pentru chestii care nu sunt acolo, voi stii sa vad ce e real si ce nu, voi... aaaa...


Si dupa Bucuresti, daca finantele vor tine cu si anume eu, 2 zile la Timisoara. Cu o bere in Alf. Si / sau Thare daca vor oamenii. Si orice. Nu conteaza. Oricum inca voi fi high de Bucuresti. Si... aaaa... atat :)


Zambesc. Si da, se poate spune ca fericirea-i un lucru mic. Un rucsac care a fost dat jos de pe dulap si care maine seara va fi umplut cu o gramada de chestii.