New one

nu am pretentia ca stiu sa scriu, orice ar spune limpi. nu am pretentia sa fiu citita... apropo de ce imi place, imi place sa dau din taste. si sa traiesc cu impresia ca cineva mai citeste din cand in cand ce iese din ele. nu am pretentia sa mi se si spuna "vezi ca eu citesc"... dar am nevoie sa traiesc cu impresia ca cineva, undeva, POATE ma citeste.
am blog pe 360... asta va fi un blog fara pretentii, fara 15 mii de friends linked si fara... fara tot. fara reclama. eu. punct.
maine e ziua mea... si da, am ajuns sa o spun. si ma enerveaza mama ca se incapataneaza sa faca tort, sa lumanari, sa bullshit. femeia asta nu pricepe ca anul asta vreau ca ziua mea sa treaca pe langa mine ca o zi obisnuita? imbatranesc, cred. sau am simptomele. de fapt, la 19-20 de ani being a failure e mai suportabil. cand faci 22 de ani incepi sa te intrebi ce faci de aici inainte... ce ai facut pana acum. la prima intrebare am o mare ridicare din umeri. la a doua... hmmm... un raspuns care nu imi convine. pe care nu stiu cum sa-l schimb. desi nu depinde de nenea gigi de la coltul strazii...
si da, azi sunt deprimata... si taaare as vrea sa uite toata lumea ca maine fac 22 de ani... poate asa reusesc sa uit si eu...