Parcuri.

Parcurile sunt singurele locuri pe lumea asta unde nimic nu pare fals si contrafacut. Singurul loc in care o strangere de mana este o fix o strangere de mana, nimic mai mult, nimic mai putin. Singurul loc in care se poate reinventa vara la minus tzashti grade. Locul in care poti recunoaste ca inca iti cauti marea poveste. Locul unde... unde nu e frig, unde zambesti si unde "maine" si totul sunt mult prea departe sa iti pese.

Vreau sa ma dau cu patinele.

Limpi 23

Din categoria "La multi ani, Limpi"... Cu 3 zile mai tarziu. Dar mi-a fost lene. Si am jucat rent in disperare de cauza. Adica eu am de facut proiect in java, imi pic gratios anul si eu joc rent. Whatever.

Timisoara... well, am dormit. :) Da, trebuie subliniat. In Timisoara am dormit si am mancat. Am ajuns inapoi acasa, s-a dus naibii si somn, si mancare, si tot. Si nu stiu exact de ce. Timisoara a fost kindda fun. Kindda cold. Kindda ... a fost bine...

Putine (foarte putine) poze de la ziua punkerului cu o mai noua creasta... aici

Sens - less

Ma chinui de cateva zile sa fac un soi de retrospectiva a lui 2007 si nu sunt in stare. Nu pentru ca nu as avea ce spune. Fata de ce se prefigura a fi, 2007 a fost ... surprinzator. Din multe puncte de vedere. Genial, din altele. In nici un caz plictisitor, cum il catalogasem la inceput. S-au intamplat o gramada de chestii, o gramada de oameni (daca lui Seb i se pot intampla scaune, mie de ce nu mi s-ar putea intampla oameni?), s-au...

Si ma ameteste sa ma gandesc la ce a fost 2007. Ma sperie sa ma gandesc la ce va fi 2008. Sau ce as vrea de la Mos Craciun. In mintea mea este o idee prefigurata. Dar ramane in coltul mintii, facandu-ma cateodata sa zambesc. De cele mai multe ori sa oftez si sa ma razbun pe cate o piatra care imi este in cale. Si... uhm... da.

Asa ca imi doresc de la mos craciun un munte care sa se poata muta pentru limpi, o metamorfoza in "internet person" pentru seb, puterea de a face oamenii cretini sa muteasca pentru di, o chitara rosie pt ramico, TIMP pentru radu si omul cu masina zambareata, un cangur prietenos pt grinch (chiar daca a furat craciunul), o licenta prietenoasa lui dan ... iar mie ... un loc in primul rand sa see all this happening.

Remember 1.12.2006

Din categoria "a mai trecut un an din noi" :)

Deci da

And then she smiled.

Nu mai e nici un secret, pentru nimeni, ca trec prin major depresie toamna - iarna 07-08. Dupa o analiza completa a evenimentelor care au dus la inecatul meu in deprimare si ceva cifre octanice acum cateva zile am ajuns la concluzia ca nu ne place de mine asa. Si am ajuns la concluzia ca toate depresiile mele postvaratice au inceput in ziua in care mi-am afisat rosul podoabei capilare in public. Buuun!

Deci ce e de facut? Intai, se va reveni la aproape naturalul saten. Asta asa, de o prima urgenta, maine. Si inainte de Craciun / Revel si alte dezmaturi, podoaba mea capilara va capata una bucata culoare albastra. Asta asa, ca sa sar in ochi, ca ma simt cam invizibila.

Dar cum maine a inceput de 1 ora, eu sufar de insomnii si am terminat Cradle of Rome (finally!!!) am luat camera de podea, am scuturat-o bine si acum totul e in mijlocul ei. Asa ca in urmatoarea ora totul se va pune frumos intr-un sac. Sacul in dulap. Dulapul ramane pe pozitie.

And so on and so forth. Dar chiar tre` sa fac ceva. In functie de mine. Si atat.

Deviatii din Mihai

Din OM pana in rock e mult. Mai ales daca ocolesti pe la MOL. Sau OMV. Sau ce ma-sa de benzinarie e acolo. Deci e mult, am stabilit asta. Si pe strada trec oameni. Care se uita ciudat la tine. Partial pentru ca e decembrie si ai blugi taiati. De fapt, cred ca din cauza ca decibelii sfidau orice chestie a bunului simt. Si raneau timpane. Ale lor. Ale mele. Ale lui.

Deci din OM pana in rock e mult. Mult timp de certat. Din cauza lui Mihai. You would think ca te-ai certa cu prietenul pe atata distanta din cauza Mihaelei. Sau a oricarei Gigici. Sau a unui Mihai / Gigel care sa afecteze existenta TA. Nu. Mihai in cauza este all in my face afectand viata LUI, fara ca eu sa am idee cine e Mihai (dar l-am catalogat drept retardo si individ fara viata si scopuri). Din Mihai s-a deviat. S-au spus prea multe. S-au tipat, sa respectam adevarul adevarat. Ca in final sa inchid sec telefonul pentru ca ... ma saturasem. Ne calmasem. Dar orice incercare de a purta o conversatie normala era falsa si... si nu pusca.

Deci una peste alta, nu ne place de Mihai, uram Timisoara si tot ce implica ea. Si oamenii care just feel sorry.

Un mare whatever si ma duc totusi in rock. Fara cifre octanice totusi in seara asta. Pentru ca as putea pune pariu ca mahmureala va respecta legile lui Murphy si va aparea exact maine, cand tre` sa ma duc la lucru, cand imi vin sefi, cand... Oh well... Life's a bitch. And then you die. Dar nu, nu ala e singurul lucru bun al vietii. Fucking emos.

Stare de ebrietate

La modul cel mai serios. N-am mai sters de mult atat de mult intr-un rand.

Totul a inceput cu un ceai. A continuat cu o cearta si un taxi si multa votca. Si apoi cu multe lucruri care nu ar fi trebuit spuse.

E trist ca dupa 3 ani prietenul meu nu stie ce sa-mi spuna cand eu stau cu lama pe vene. E trist ca exista ora de ajuns acasa. Si totusi... "vrei soare, soare iti dau"... DA-MI!

Iarna?

Already? Where did summer go? And when? And why?

Da... iarna. Ninge. Pe mine ma obsedeaza o melodie, ma doare capul, am chef sa ma plimb prin zapada, dar nu de nebuna. Da, aceasta melodie.

In rock e frig, dar clar voi ajunge in rock pentru ca e vineri seara si pentru ca sunt singura acasa.

Si pentru ca Limpi a plecat o sa imi beau ceaiul singura, o sa studiez lumea, o sa-l citez pe Vlad in gand sau nu si life goes on.

Si totusi... there are 9 million bicycles in Beijing dar nimeni nu are chef de o cafea / ceai la ora asta... trist.

O tigara si un pahar de fanta

Cand se va termina tigara, am pretentia sa fii terminat de scris. Calmat. Whatever.
Deci... unii oameni sunt de-a dreptul... cah! Yeah, cah! I mean, dupa parerea mea in momentul in care ti se pune pe tava, aproape cu fundita, un job nu stralucit dar oricum way better decat orice ai facut inainte (si implicit mai bine platit) te agiti mai tare decat daca te-ai fi zbatut pentru el. Nu? Adica... frate, unii oameni chiar au avut incredere in tine, chiar s-au bazat pe tine. Si mi se pare de cacat atitudinea de "daca mi s-a oferit sunt prea bun pt universul asta oricum, de ce sa ma mai agit?".

Yeap, people are evil.

In alta ordine de idei, am descoperit cum sa-l hranesc pe Trei. Si cum sa-l mangai. I got bored really repede, dar am descoperit, da?

Si mai e aproape jumatate de tigara. Si ploua, si e frig si chiar am chef de o cola deseara in rock. Asa ca probabil iar voi studia lumea. Daaar va fi cola in rock. Si gata..

Si nu, inca nu m-am calmat :-<

New one

nu am pretentia ca stiu sa scriu, orice ar spune limpi. nu am pretentia sa fiu citita... apropo de ce imi place, imi place sa dau din taste. si sa traiesc cu impresia ca cineva mai citeste din cand in cand ce iese din ele. nu am pretentia sa mi se si spuna "vezi ca eu citesc"... dar am nevoie sa traiesc cu impresia ca cineva, undeva, POATE ma citeste.
am blog pe 360... asta va fi un blog fara pretentii, fara 15 mii de friends linked si fara... fara tot. fara reclama. eu. punct.
maine e ziua mea... si da, am ajuns sa o spun. si ma enerveaza mama ca se incapataneaza sa faca tort, sa lumanari, sa bullshit. femeia asta nu pricepe ca anul asta vreau ca ziua mea sa treaca pe langa mine ca o zi obisnuita? imbatranesc, cred. sau am simptomele. de fapt, la 19-20 de ani being a failure e mai suportabil. cand faci 22 de ani incepi sa te intrebi ce faci de aici inainte... ce ai facut pana acum. la prima intrebare am o mare ridicare din umeri. la a doua... hmmm... un raspuns care nu imi convine. pe care nu stiu cum sa-l schimb. desi nu depinde de nenea gigi de la coltul strazii...
si da, azi sunt deprimata... si taaare as vrea sa uite toata lumea ca maine fac 22 de ani... poate asa reusesc sa uit si eu...