Random

Soundtrack: StreetLight Manifesto - A Better Place, A Better Time



Scriam la un moment dat in august, pe 360-le meu ca din octombrie o sa povestesc aventura schimbarii unei singuratati cu alta.

Well... nu tare stiu cum le-am schimbat intre ele, nu tare imi aduc aminte singuratatea de atunci, dar asta de acum e... criminala.

A nu ma intelege gresit. Daca stau sa ma gandesc cati PRIETENI (nu cunostinte, amici si alte alea) am, as zice ca sunt paranoica si smiorcaita. DAR dupa cum am constatat zilele astea, daca am chef sa beau un suc, tre` sa agat oameni cvasinecunoscuti pe mess... pentru ca nu am cu cine. Si ma enerveaza ideea.

Si ma mai enerveaza idei... din care vom numi doar 2... anume aceea in care el zice ca intelege dar cu cat intelege mai mult cu atat se poarta tot invers... si ideea in care my best friend always takes his side ... si a 2-a nu ma enerveaza neaparat cat ma sperie... ca daca some day noi nu vom mai fi noi (iminent lately) nici NOI (aka my best friend and me) nu vom mai fi noi....

Oh well...

And when you wake up, everything's gonna be fine...

Step 1...

Soundtrack: The Fray - How to save a life



Step one you say we need to talk
He walks you say sit down it's just a talk
He smiles politely back at you
You stare politely right on through

Yes, well... totul incepe cu un pahar de cola, o poveste, o... si pe urma? Pe urma intervine orice si nu se mai bea cola, nu se mai sta la povesti, nu se mai...

Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night

Da... s-au pierdut si nopti in monitoare intregi de semne, s-au castigat zambete si idei, s-au nascut intrebari si s-au omorat vise...

He will do one of two things
He will admit to everything
Or he'll say he's just not the same
And you'll begin to wonder why you came

Si dupa ce termini de intrebat, iti mai aprinzi o tigara. Mai asculti 2 cuvinte din melodie si te ridici. Si te mai uiti o data. Ultima data. Si la usa te opresti. Si stii ca daca o deschizi si pleci, nu te mai intorci. Ti se spune sa ramai. Si totusi, apesi clanta.

Blogul nu are scop. Sau directie bine definita. O directie vaga cumva exista. Dar pentru linistea nervilor mei, va ramane vaga.

Dar azi, dupa ce am plecat de la lucru, am fost la o pizza cu Mihai si la o poveste in urma careia s-a ajuns la concluzia ca eu nu sunt / am fost umplutura, ca oamenii nu se pot schimba radical (oricat de mult ti-ai dori), ca oamenii de obicei vor exact ceea ce ii raneste mai tare, ca notiunea de "sos dulce" este total necunoscuta tantiilor din galena, ca... ca mi-e dor. Ultima este concluzia mea, trasa in gand, fara legatura cu Mihai. Mi-e dor si atat. Si tocmai de aia ma voi inchide in sistemele cu microprocesoare. Si pana la urma va trece.

Who says life is boring?

Soundtrack: StreetLight Manifesto - The Big Sleep

"I'm not leaving this place unless I'm leaving with you..."

Lucky Strike, ceva suc de portocale si retrospectiva mentala.

Ieri a fost o zi proasta, per ansamblu. Dar nu ma voi concentra pe partea proasta. Adevarul este undeva la mijloc.

"Me and Mr Dylan on our way home had a heart to heart about life..."

Oricum, consider ca sa fii amenintat cu pistolul (fie el si cu aer comprimat) nu este cea mai normala conversatie care se poate desfasura pe coridorul facultatii, in timp ce astepti sa intri la oral.

"How many more sacrifices must we make...?"

Daca mi s-au putut intampla parcuri la un moment dat, ieri mi s-a intamplat o tigara. Foarte ciudat si smile providing. Trebuie sa descopar omul responsabil cu tigara. Pentru ca s-ar putea ca maine sa am iar nevoie ca un necunoscut sa imi spuna ca sunt un copil rasfatat de clasa a IV-a si sa imi aprinda o tigara, ca injuraturile neafumate nu au farmec.

"And as you close your eyes for the big sleep I hope you think of me..."

Oamenii normali, dupa 1 noapte nedormita si 2 colocvii la ora 12 noaptea dorm. Oamenii care nu au nici un stres, la ora 12 noaptea, foarte beti fiind, pun mana pe telefon (nici macar al lor) si trezesc lumea cu texte rupte din telenovele. Dupa care posesorul telefonului il recupereaza si incepe sa debiteze chestii pe care el le considera sweet si geniale. De fapt, din perspectiva receptorului sunt seci si potential dureroase, daca receptorul chiar si-ar mai bate capul.

"Why do you cry when you know how the story ends?..."

Parcuri.

Parcurile sunt singurele locuri pe lumea asta unde nimic nu pare fals si contrafacut. Singurul loc in care o strangere de mana este o fix o strangere de mana, nimic mai mult, nimic mai putin. Singurul loc in care se poate reinventa vara la minus tzashti grade. Locul in care poti recunoaste ca inca iti cauti marea poveste. Locul unde... unde nu e frig, unde zambesti si unde "maine" si totul sunt mult prea departe sa iti pese.

Vreau sa ma dau cu patinele.

Sens - less

Ma chinui de cateva zile sa fac un soi de retrospectiva a lui 2007 si nu sunt in stare. Nu pentru ca nu as avea ce spune. Fata de ce se prefigura a fi, 2007 a fost ... surprinzator. Din multe puncte de vedere. Genial, din altele. In nici un caz plictisitor, cum il catalogasem la inceput. S-au intamplat o gramada de chestii, o gramada de oameni (daca lui Seb i se pot intampla scaune, mie de ce nu mi s-ar putea intampla oameni?), s-au...

Si ma ameteste sa ma gandesc la ce a fost 2007. Ma sperie sa ma gandesc la ce va fi 2008. Sau ce as vrea de la Mos Craciun. In mintea mea este o idee prefigurata. Dar ramane in coltul mintii, facandu-ma cateodata sa zambesc. De cele mai multe ori sa oftez si sa ma razbun pe cate o piatra care imi este in cale. Si... uhm... da.

Asa ca imi doresc de la mos craciun un munte care sa se poata muta pentru limpi, o metamorfoza in "internet person" pentru seb, puterea de a face oamenii cretini sa muteasca pentru di, o chitara rosie pt ramico, TIMP pentru radu si omul cu masina zambareata, un cangur prietenos pt grinch (chiar daca a furat craciunul), o licenta prietenoasa lui dan ... iar mie ... un loc in primul rand sa see all this happening.

Ce vremuri, domnle...

Eram super kinder cand am auzit melodia asta... cred ca stateam inca la Severin, deci clar mega kinder... Plus... mcm2??? Fraaaaate! Deci oftez si zic "pe vremea mea..." (asta legat de concluzia la care am ajuns azi cu Cristi... ca am imbatranit...)

Deviatii din Mihai

Din OM pana in rock e mult. Mai ales daca ocolesti pe la MOL. Sau OMV. Sau ce ma-sa de benzinarie e acolo. Deci e mult, am stabilit asta. Si pe strada trec oameni. Care se uita ciudat la tine. Partial pentru ca e decembrie si ai blugi taiati. De fapt, cred ca din cauza ca decibelii sfidau orice chestie a bunului simt. Si raneau timpane. Ale lor. Ale mele. Ale lui.

Deci din OM pana in rock e mult. Mult timp de certat. Din cauza lui Mihai. You would think ca te-ai certa cu prietenul pe atata distanta din cauza Mihaelei. Sau a oricarei Gigici. Sau a unui Mihai / Gigel care sa afecteze existenta TA. Nu. Mihai in cauza este all in my face afectand viata LUI, fara ca eu sa am idee cine e Mihai (dar l-am catalogat drept retardo si individ fara viata si scopuri). Din Mihai s-a deviat. S-au spus prea multe. S-au tipat, sa respectam adevarul adevarat. Ca in final sa inchid sec telefonul pentru ca ... ma saturasem. Ne calmasem. Dar orice incercare de a purta o conversatie normala era falsa si... si nu pusca.

Deci una peste alta, nu ne place de Mihai, uram Timisoara si tot ce implica ea. Si oamenii care just feel sorry.

Un mare whatever si ma duc totusi in rock. Fara cifre octanice totusi in seara asta. Pentru ca as putea pune pariu ca mahmureala va respecta legile lui Murphy si va aparea exact maine, cand tre` sa ma duc la lucru, cand imi vin sefi, cand... Oh well... Life's a bitch. And then you die. Dar nu, nu ala e singurul lucru bun al vietii. Fucking emos.

Stare de ebrietate

La modul cel mai serios. N-am mai sters de mult atat de mult intr-un rand.

Totul a inceput cu un ceai. A continuat cu o cearta si un taxi si multa votca. Si apoi cu multe lucruri care nu ar fi trebuit spuse.

E trist ca dupa 3 ani prietenul meu nu stie ce sa-mi spuna cand eu stau cu lama pe vene. E trist ca exista ora de ajuns acasa. Si totusi... "vrei soare, soare iti dau"... DA-MI!

Iarna?

Already? Where did summer go? And when? And why?

Da... iarna. Ninge. Pe mine ma obsedeaza o melodie, ma doare capul, am chef sa ma plimb prin zapada, dar nu de nebuna. Da, aceasta melodie.

In rock e frig, dar clar voi ajunge in rock pentru ca e vineri seara si pentru ca sunt singura acasa.

Si pentru ca Limpi a plecat o sa imi beau ceaiul singura, o sa studiez lumea, o sa-l citez pe Vlad in gand sau nu si life goes on.

Si totusi... there are 9 million bicycles in Beijing dar nimeni nu are chef de o cafea / ceai la ora asta... trist.

Povestea merge mai departe

... cat de departe ramane de vazut. Dar nu conteaza si nu te intrebi. O iei usor, one day at a time. Incerci sa nu treci pe acolo, incerci sa nu te gandesti, incerci sa... Realizezi pe la 1 noaptea ca ti-e dor de vara si incerci sa vezi frumusetea iernii si al unui ceai cu 10 mii intr-o seara in care altcineva a dat ctrl F4. Pana la urma asta ai vrut tot timpul si ai mers o noapte intreaga cu trenul intr-o vara, demult, pentru ASTA.

Da, people change. Si implicit povestile. Si castelele se darama. Si people are evil. Dar people can change cu si langa tine. Si castelele se pot face mai mari si mai frumoase. Si people are evil doar daca ii lasi sa intre, asa ca e o idee sa ii lasi la usa si sa joci teatru cu ei.

Si pana la urma, azi dimineata a nins, pana la anul o sa ai masina, pana la anul vor mai fi multe seri cu ceai cu 10 mii. Si poate si evil people care vor incerca (ne)intentionat sa darame castele.

But you know better. Si povestea va merge mai departe. One way or another. 'Cause it always does.

One of those days

...dupa one of those evenings in care 50 ml de chestie incolora si cu cifre octanice pot provoca dureri de cap si realizatul ca stai pe o banca uda, fara sa ai idee cum ai ajuns acolo, fara sa ai chef sa mergi acasa, constient ca nu mai puteai sta de unde plecasesi. Fucking Grinch!

...in care nu ai avut chef sa te trezesti, nu ai avut chef sa ajungi la scoala, nu ai avut chef sa te duci la lucru, nu ai avut chef de nimic. Si totusi ai ajuns si la scoala sa afli ca s-ar putea sa pici anul, ai ajuns si la lucru, ai ajuns din nou la scoala. Totul asezonat cu o stare generala de rau. Dar rau rau. Cu pete gri in fata ochilor, cu tremurat si senzatii tampe. Fara a fi mahmur totusi (de la 50???).

...in care intr-un final ajungi intr-un loc familiar si in care ajungi in fiecare zi. Si bei un ceai. 2. Cu biscuiti. Si nu e asa frig ca de obicei.

...in care vezi tot ce ai vrea sa vezi, in care stii fara sa pui intrebari, in care zambesti ca totusi, asa fucked up, ESTE. Si fara sa vrei te gandesti la oameni falsi, happy ca in the end are cine sa te ia "de pe jos inainte sa te calce-n picioare".

...in care nu mai stai pana la 3 sa te uiti la grey, all depresive and shit.

...in care, la sfarsit, zambesti. Pentru o luni, 26.

Febra listelor

Intre 2 cursuri de actionari astazi, la lucru (evident, doar n-o sa stau sa invat acasa, ce naiba!) m-a apucat mania listelor.

Lista cu materii, prezente, examene, ce vrea fiecare de la mine (cred ca e primul moment in care ma bucur ca nu am materii pe 7 saptamani si / sau partiale).

Pe urma mi-am dat seama ca inainte de Maria Sa Sesiunea vine ceva si mai important... Craciunul. Asa ca am luat o foaie noua si am facut o alta lista. Cu oamenii la care vreau (nu trebuie, vreau) sa fac pe the old fat Santa (desi nu sunt nici fat nici old)... Buuun, lista facuta. Blocaj. La categoria CE.

Asa ca daca aveti idei / dorinte / bla feel free to share. Sunt open minded.

(Si ca o paranteza fara legatura cu listele... la 1 noaptea killa avea chef sa ma deplasez la el sa ne jucam fifa... si melodia e kindda ok)

Probabil sezonul e de vina

Ce face un om normal sambata dimineata la 6 jumate? Se uita la Grey, evident. Ca peste cateva ore nu tre` sa mearga la munca.... :

Anyways, ultimul episod perceput de a mea retina a fost despre cheating, breaking ups and all that "normal" shit in relatii stabile, de durata, bla bla. Si mi-am adus aminte de ceva, asta apropo si de my deamon.

Odata demult mi s-a pus mie pata rau de tot pe registrul de la starea civila. Dar rau rau, nu oricum. Eram foarte hotarata ca a mea semnatura sa nu ajunga veci pururi in el sub nici o forma. Si a tinut. O perioada. Pana cand un muritor s-a gandit el ca simte nevoia sa isi faca de lucru (ca ce se face cu mana proprie...) si sa faca nunta. Buuuun, nimic de comentat in fata argumentelor geniale si foarte hotarate despre iubirea eterna a vietii muritorului in cauza. Trecem elegant peste cat timp a trecut dintre momentul 0 (al intalnirii) si momentul n (al nuntii). Deci, dupa cum spuneam, nu aveam nimic cu asta. Pana la momentul in care ... tam tam! "Lianaaa, be my martor! PLeeeeeaaaseee!" ... Nici un argument, nici o amenintare, nimic nu a tinut. So there I was, all dressed up, rochita scurta, fara spate (treaca de la mine ca era fucking noiembrie aka fucking cold), semnand in registrul starii civile, braking the one principiu la care tineam cu dintii (exagerez, dar e 6 jumate si nu am dormit, asa ca am voie). E drept, ca martor. Dar semnatura MEA este acolo so I might just as well get married ca oricum raul a fost facut. Ca si cum nu ar fi fost suficient, am mai prins si buchetul hipiot (tot din vina muritorului sus numit).

La un an dupa lantul de tragedii personale si fericiri terte, ma intalnesc cu omul la o poveste pe mess si intreb de a lui eterna, vesnica, netarmuita iubire materializata intr-o fiinta perfecta, still nu suficient de perfecta pentru perfectiunea iubirii eterne, vesnice si netarmuite. Ca sa aflu cu nervi / stupoare / nici cea mai mica urma de mirare (all in one, eu sunt ca sampoanele alea geniale care te scutesc de multe cutii in baie) ca vesnica poveste... a tinut un vesnic an. Si s-a pus punct. Nah, imi pare rau de om. Si rasuflu usurata ca a expirat anul buchetului, pe mine tot ca acum 23 de ani ma cheama (family name included), degetele tot goale sunt etc etc etc.

Si totusi... SEMNATURA MEA????

Oki, plecand de la premisa ca am aberat destul si suficient, ma retrag cu una bucata carcel la neuronul stang in pat. Still wondering de ce simt oamenii nevoia sa isi complice existenta (si daca si-am complica-o numai pe a lor tot ar fi ceva) cu o hartie colorata cretin... As fucking if it's some kind of promisiune / asigurare / bla...

God damn hippies X(

Antisociala

De vreo 2 zile singurul loc unde ma simt bine este la scoala. Pentru ca acolo oamenii nu interactioneaza cu mine decat un minim strict necesar si inutil. Adica eu de cateva zile "trec" prin oameni. Habar n-am ce imi spun. Si pe unii chiar ma straduiesc, imi dau toata silinta sa ii ascult. Nu imi iese. Ma pierd undeva si tot filmul exterior devine asa... ceva de fond. Asa ca daca va treziti ignorati, n-o luati personal si nici nu va simtiti speciali.

Doar ca la scoala stau cel mai putin... La lucru cel mai mult. Dar la lucru am descoperit alternativa cursurilor de actionari, macar sa nu se mai chinuie oamenii sa incerce sa vorbeasca cu mine daca nu vor sa bage la loto.

Si acasa... acasa a devenit o notiune bizara, enervanta, iritanta, cu miros de spital (e doar psihologic, de fapt, e inecata in betisoare fenf shui... smiley care ridica sprancene urat si enervat) si ... si cam atat. Si evadarea in rock nu este o optiune din varii motive. Odata ca este ca naiba de frig acolo... pe urma... s-a umplut cu tot felul de oameni noi si ciudati. Si cum nu-i pot da afara pentru ca ei "este" multi si eu nu detin rock-ul cu certificat de proprietate... ma joc de 2 zile un joc mega cretin... Cradle of Rome. Fraaaate!

So... concluzia ar fi mai multe. Ca sa continui cu agramarea. Odata ca people are evil. A doua, cata a avut dreptate. A treia... people are fake. Si last but not least... dupa un o perioada destul de mare de interactiune cu un om ar trebui sa stii ce sa-i spui, nu?

Deci NU

Mi-a spus cineva astazi ca sufar de "complex de superioritate". Evident, am protestat. Evident, am integrat si am ajuns la concluzia ca poate... poate are dreptate. Ma calca pe nervi cand ma critica cineva, chiar daca e constructiv. Ma calca pe nervi daca nu e my way. Ma calca pe nervi orice. (Azi chiar orice). Nu stiu daca se traduce exact prin "complex de superioritate" dar clar ceva trebuie imbunatatit. Chiar daca I lack people skills.

In alta ordine de idei... am vrut sa o pleznesc pe o tipa care face remarci cretine vizavi de "prezenta" mea la scoala... Ca tot spuneam eu de complexul ala. Nu stiu daca asta intra la complexe de orice fel, dar viata MEA e a MEA si prea putini oameni (alea 2 clar nu) stiu de fapt cum e, ce mi s-a intamplat in ultima vreme... Si nu, daca chiar o sa imi iau examenele si laboratoarele nu inseamna ca am dat spaga... Inseamna ca am dat 300 de mii pe saptamana pe cafea. Si ca dupa sesiune o sa fiu cu perfuzia de calciu in vena. Dar da, complex de superioritate sau nu, chiar ma enerveaza eticheta asta. Nu am dat spaga, nu voi da spaga pentru un laborator sau examen. De aia am dat in anul 3 examene din anul 1... si daca anul asta chiar sunt un 0 absolut pe contract (vorba Dianei) nu inseamna ca in anul 3 am facut plicuri si pachetele. Se poate trece o sesiune si cu cafea si insomnii, nu numai pe modelul nou.

Trecand peste asta... mi-am pierdut ideea. I need a hug. A real hug. Si 2 zile departe de tot. Iar. Adica... acuma stiu ca trebuie sa zambesc frumos, sa fiu suportive and shit dar... nu pot. Nu vreau. Nu pot. Stiu sa mint, recunosc. Dar acum nu ma simt in stare...

Padadabuuum

Mmmm... insomnie. Adica e numai 10, dar mie mi se pare extrem de devreme, nu am nici o intentie sa adorm curand... Incep sa ma obisnuiesc. Adica de cateva nopti adorm tot la ore mici, ma trezesc la 7, nu sunt in stare sa vorbesc coerent pana la 10 (cand minunea se intampla dupa 2 cani de cafea si eventual ceva cola).

Azi am reusit performanta sa ajung la scoala. Si am constatat ca mi-e dor de ea... Asa ca am venit acasa cu avant razboinic de a pricepe java si eventual de a ma apuca de proiect. Am proiectul lui Dan (multumiri eterne si o bere cu prima ocazie), am cursuri... mda... ce nu am luat eu in calcul a fost prinderea de urechi mult mai repede decat ma asteptam. Asa ca maine se ia frumos teancul de cursuri listate la lucru si se citeste cu atentie maxima... Oricum ma omoara semestrul asta. 4 examene, 3 colocvii si 2 proiecte. I mean... fuck off!! Mi-e mila de oamenii care mai au si restante pe langa (yeah, I'm showing off).

Si mi-e frig. Mult prea frig. Si am nevoie de interactiune. Cu OAMENI. Cu fum si cola si fara taste. Ar trebui sa ma duc mai des la scoala... Uhm...

So... Grey... si pe urma... Somn? :) Candva...

We can live like Jack and Sally if we want

Tu ai incerca sa ma trezesti, ca e tarziu.

Eu as mormai si m-as intoarce pe partea cealalta.

Tu ai rade de mine si ai veni cu cana de cafea sa ma faci sa ma dau jos din pat.

Eu as deschide o jumatate de ochi si ti-as lua cafeaua ta, chiar daca e dulce.

Tu ai protesta, dar te-ai duce si ti-ai lua alta cana.

Eu as insista sa te imbraci mai bine, ca e frig afara.

Tu m-ai spune ca nu esti copil mic, dar ai raci oricum.

Eu ti-as da tie pelerina putin mov, ca iti place sa fumezi pe strada si nu iti plac umbrelele.

Tu ai uita pelerina undeva.

Eu m-as revolta.

Tu ai ajunge dupa mine acasa si ai gasi calorifelele calde, cafea facuta si miros de mare in camera.

Eu ti-as spune sa plecam in Grecia, ca e cald acolo.

Tu mi-ai explica lucruri incalcite despre inundatii si frig.

Eu ti-as scoate limba, m-as stramba si as emite pretentii de mutat pe luna.

Tu ai propune in schimb un vin fiert. Cu mere si portocale.

Eu ti-as spune ca mi-e lene sa ies din casa, e frig si ploua.

Tu ai protesta mut, dar ai ramane cu mine.

Istorie :)

Daaa... oarecum related cu postul anterior... am gasit poza asta pe hdd din greseala... adica nici nu stiam ca exista pe hddul asta. Da, e buricul meu, pe vremea cand nu eram posesoare de burtica. Nu, desenele nu sunt in nici o limba incalcita... au rezultat din "vreau si eu tatuaj cu marker" si alexutza s-a gandit ca era prea ciudata pozitia desenatorului / modelului sa nu o imortalizeze :)

Au trecut ani... si viata s-a schimbaaaat :)

(hmmm... langa mine e piciorul lui cata? daca nu... cine revendica piciorul??)

Cat de mare e vacanta mare?

Asta din categoria "cum vi s-a parut vacanta, copii?" cu raspunsul invariabil "miiiicaaaa"...

Cum am ajuns aici... Uitandu-ma eu la fetele gilmore, am adormit. Asta pentru ca azi noapte la 2 aveam probleme existentiale, un inceput simpatic de o stare mahmura si la 4 ma uitam la tavan... si la 7 m-am trezit, am mormait, dar m-am dus la lucru. Deci, ca un demn om al muncii... am adormit. Si culmea, dupa muuult timp, am visat ceva genial. Ceva ce nu are legatura cu oameni, "jucarii", minciuni si alte alea. Am visat vacanta. Si o plaja. Si cred ca eram fericita in vara mea, pe plaja mea, in vacanta mea...

La imbecila realitate m-a trezit, ca de obicei, Limpi. Pe care il sunasem eu inainte sa adorm si nu binevoise sa raspunda pentru ca da, dormea. Facand o analogie tampa si adormita am ajuns la concluzia ca ... nu mai stiu exact cum suna, dar pe mine m-a facut sa rad si pe el sa afirme ca ii trebuie lamai :)

Si dupa toata faza liana - mare - vacanta - vis - trezire - realitate, m-am apucat sa caut blogul lui di pe blogspot. Nu mai tin minte nici macar partial cum il cheama dar din cate imi aduc eu aminte trebuia sa fie pe undeva printr-un text pe 360. Well... guess what! Nu e. Sau daca e am nevoie serioasa de ochelari... Trecand peste sapaturile esuate, am citit toate cele 70 de bloguri ale lui di... si m-a apucat o stare si mai tampa decat aia de ieri... Asa, un soi de nostalgie, dor de floris, dor de killa, dor de seri cu dureri de maxilare...

Cat de mare e vacanta mare? Asa... cam pana cand te apuca crize adolescentine de melancolie...

Si pozele... sunt de demult. De pe vremea cand inca mai existau vacante...

Ca si o concluzie pe azi...

Azi am ajuns la concluzia ca nu am prieteni... ok, e cam dur spus si imi cer scuze. De fapt, nu prieteni. O viata sociala constanta. Adica, fuck! Sunt cateva orase in care daca aterizez clar am cu cine sa beau o bere (doua, multe) cam oricand. Si culmea impertinentei, in Hunedoara nu. Adica chiar nu. Si ma calca pe nervi chestia asta....

Exista oameni care apar asa... pentru o perioada, dispar cand au ei chef si fara a avea bunul simt sa anunte disparitia in cauza, exista oameni care sunt legati de alte orase, exista oameni cu alte preocupari... si exista Liana... care ar bea o fanta vineri seara cu ceva interactiune pe langa, nu citind catavencu (care e funny, dar e un ziar for fuck's sake!!!)

Nu, nu vreau sa imi plang de mila. Sunt doar putin uimita si putin contrariata... cum am ajuns aici???