Remember 1.12.2006

Din categoria "a mai trecut un an din noi" :)

Nevoi de a tipa

- Asta e loc genial sa tipi pana nu mai poti.
- Pai tipa, ce mai stai?
- Nu-mi vine...


- Imi vine sa tip...
- Tipa.
- Nu e locul si nici momentul.

Nea Victoreeeeee!!!!

- Nea Victoreee! Nea Victoreeee!

Dupa un timp, nenea Victor gafaind.

- Ce-ati facut, copii???

- Dus!

- PE HOL???

Radicalitate

Daaaaa... ce face orice om normal cand simte ca are nevoie de o schimbare? Cum adica ce? Baga foarfeca in par. Sau se abtine, aducandu-si aminte de ultima asemenea tentativa si rezultatul ei. Asa ca, abtinandu-se, isi face programare la tuns.

Se trezeste la 9 dimineata (on a free day), bea o cafea in picioare la un chiosc cu cafea ieftina si buna, cu un cetatean care provoaca zambete din cand in cand si debusolari din ce in ce mai des... Se ajunge frumos la tanti cu foarfeca...

"Stiti... vreau ALTCEVA... dar stiti... nu foarte radical..."

Daaa... cine m-a vazut de curand stie fosta lungime a parului. Eh, acum parul meu acum 12 ore lung are tepi. Da, tepi. La spate. Si toata chestia asta... e kindda emo like si da, ati ghicit, radicala. Hmmm... Asa ca azi m-am admirat foarte mult, in 2 oglinzi. Sa ma obisnuiesc eu cu mine.

Sunt foarte curioasa cam cum va reactiona Limpi la freza mea. Dar avand in vedere ca pana o sa vada el parul meu rosu probabil va creste la loc... Uhm, that is another story si nu simt nevoia sa ma enervez la loc.

Soooo... eu radicala. Si inca nedumerita daca imi place sau nu.

Dan zice ca e altceva, in the good way. Di se va exprima duminica, la o cola, in rock. And the rest is history :)

New one

nu am pretentia ca stiu sa scriu, orice ar spune limpi. nu am pretentia sa fiu citita... apropo de ce imi place, imi place sa dau din taste. si sa traiesc cu impresia ca cineva mai citeste din cand in cand ce iese din ele. nu am pretentia sa mi se si spuna "vezi ca eu citesc"... dar am nevoie sa traiesc cu impresia ca cineva, undeva, POATE ma citeste.
am blog pe 360... asta va fi un blog fara pretentii, fara 15 mii de friends linked si fara... fara tot. fara reclama. eu. punct.
maine e ziua mea... si da, am ajuns sa o spun. si ma enerveaza mama ca se incapataneaza sa faca tort, sa lumanari, sa bullshit. femeia asta nu pricepe ca anul asta vreau ca ziua mea sa treaca pe langa mine ca o zi obisnuita? imbatranesc, cred. sau am simptomele. de fapt, la 19-20 de ani being a failure e mai suportabil. cand faci 22 de ani incepi sa te intrebi ce faci de aici inainte... ce ai facut pana acum. la prima intrebare am o mare ridicare din umeri. la a doua... hmmm... un raspuns care nu imi convine. pe care nu stiu cum sa-l schimb. desi nu depinde de nenea gigi de la coltul strazii...
si da, azi sunt deprimata... si taaare as vrea sa uite toata lumea ca maine fac 22 de ani... poate asa reusesc sa uit si eu...