Acum ca m-am calmat, am povestit, am ras aducandu-mi aminte si - most important - am facut dus, am apucat sa pun poze pe net, sa imi caut ce am scris de-a lungul celor 2025 km si sa imi aduc aminte ce s-a intamplat in rest (aka de la Severin incoace)... so, ca sa fie in ordine cronologica... prima data copy paste la ce am scris (cu poze cu tot :D) si pe urma restul si concluzii :)
7. august. 08 - Sebes
Ok, finally o promisiune tinuta. Urmatorul blog e scris while travelling :):):)
In timpul unei discutii mai mult sau mai putin existentiale la Thomas i s-a comunicat ca "trebuia sa fii la Sebes intre 2 si 4"... inutil de spus ca era 6, ca nimeni nu spusese nimic pana atunci de Sebes, ca... bun! Hai sa vedem. Casa 1, bagajul 1, taxi, casa 2, bagajul 2 si off we go. Focsani via Sebes.
Ce am invatat intr-o ora de mers cu tirul:
- ca nenea de la PLUS cu masina mare se injura (colectiv si la greu) ca merge cu 60 cu soseaua mai goala ca paris hilton intr-un pictorial playboy
- ca picioarele pe parbriz sunt comode
- ca e recomandat sa nu stai fara centura si cu laptopul in brate in caz de frane bruste aruncatoare prin parbriz
- ca patul din tir e mai moale si mai comod decat al meu asa ca atunci cand ma fac mare nu vreau garsoniera, vreau un tir. Mare.
Ce voi invata in urmatoarea perioada:
- cum se schimba un bec de pozitii (orice ar fi ala)
- geografia moldovei
- cum sa fiu un copilot simpatic si neenervant (aka o sa pricep de ce schimbatorul de viteze face fas, ce inseamna tot felul de inscripitii de pe fundurile oamenilor din fata si o sa termin cu intrebarile de copil de 3 ani care pe mine m-ar enerva la culme dar la care mie mi se raspunde cu rabdare si detalii)
So... wable. La Kronospan (locul unde exist in secunda asta) am stat vreo 2 saptamani si ceva maruntis acum vreo 3 ani... dar eu am vazut numai partea de birouri, costume, chestii. Partea cu motostivuitoare, tone de lemn si rumegus si wable am vazut-o numai acum. Si mi-e ciuda ca in loc sa cobor si eu ca omul si sa casc ochii in jurul meu sunt consemnata in patul cel confortabil, stand turceste si fiind micuta si invizibila. Nah, aveam de ales intre asta si a sta cuminte un timp nelimitat la poarta, deci nu e chiar asa rau.
Si my wish came true! Concediu. Si departe de casa. Si poate si mare:) Ca am vazut eu ca daca o ard aiurea pe o tema it happends. Asa ca mare, mare, mare, mare, mare :)
"vine, Liana, vine..." :)
7 pe 8. august. 08 - Pasul Caprioara
5 dimineata, undeva intre Fagaras si Brasov...mai aproape de Brasov dar pentru ca la un moment dat niste cetateni au simtit nevoia sa impuna reguli de condus chestii mari si lungi, se vor sta 9 ore aici, nu in orasul de sub Tampa :) Dar e bine si asa. Feels like something out of the movies... adica e foarte weierd and strange si incredibil de dimineata dupa o noapte alba. Neagra, ma rog. Cu multe injraturi la adresa cetatenilor care repara curbele periculoase dupa o logica mai mult decat depasitoare. Si la adresa imbecililor care cred ca si-au luat strada si culoarea rosie de la semafor e pusa acolo de forma. Maaa! Noi suntem mari, ma! Tu esti mic, ma! Stai in ma-ta acolo unde tre` sa stai ca pana vine politia in capatul asta uitat de lume sa te scoata de sub noi se face luni.
Si daca pana la urma o sa ne rezolvam si piticii incapatanaciosi, facem si nani. Daca nu... wable, me sleepy. So shut down si patul cel confortabil mine, so mine :)
8. august. 08 - Focsani
Drumul pana la Focsani de la Brasov, daca ai 8283728 metri si 928942 tone e o oarecare aventura. E mai intortocheat ca o spagheta pe o furculita... si plin de pante. Oricum... e genial, ca priveliste. Pare decupat din desktopuri si carti de geografie.
Satele au miros de copilarie (si inghesuiala, dupa cum a zis omul din stanga), au tanti care se dau pe bicicleta, copii care atarna la poarta si carute care cara fan. Chestii nu tocmai de apreciat cand esti mare, te grabesti si ceva iti da cu virgula.
Si ne-am grabit... ca sa terminam si cu ziua de azi. Dar din cauza de Brasov aglomerat (Intu, trotuarul nostru e tot acolo :) ), drum aglomerat si alte alea, am ajuns cu 15 minute mai tarziu decat trebuia, asa ca azi am ramas in Focsani. Si daca tot nu am apucat sa facem cumparaturi pana acum si am trait pe cornuri cu ciocolata si oricum aveam timp mult de pierdut si oricum nu mai vazuseram Focsaniul niciodata, am luat la picior o bucata (destul de mare) de el.
Cum e? Curat. Plin de umbra si de oameni, fara sa fie aglomerat sau inghesuit. Bulevardul Bucuresti (la care s-a rezumat interactiunea noastra cu Focsaniul) e un soi de univers al unitatilor militare. Din 3 in 3 metri e cate una. Si chestia care m-a distrat cel mai tare e ca exista o urma de cale ferata in mijlocul trotuarului in fata uneia din ele. Poate ma lamureste si pe mine cineva de logica respectiva.
Maine... Buzau. Pe urma Severin. Unde, daca stam mai mult, poate o sa reusesc sa ii arat pe unde imi juleam coatele si saream elastic, pe unde ma bateam cu restul plozilor cu cornete si noroi si de unde furam dude. Daca nu... macar o sa ii demonstrez ca Dunarea se vede mai fain la Severin decat in Germania sau Austria sau unde a ramas profund impresionat de ea, ca nici el nu stie exact in momentul asta. Ca ii promisesem.
Si in rest... mi-e bine. I am roadtriping la modul serios si accelerat si mi-am impus sa nu dorm nici o secunda de mers. Cand stam, da. Dar doar atunci. Pentru ca si noaptea e ceva de vazut, ceva de retinut, ceva. Am facut o gramada de poze cu aparatul pe care era sa il si scap at some point in prapastia cea mare (dar nu ii spunem, ca el mi-a zis sa imi pun bareta aia pe mana dar eu am zis ca sunt zmeu)... dar nu am avut cum sa prind pe pixeli tot. Si nici nu tineam neaparat. Unele chestii raman doar ale mele. Candva o sa le impart. :)
9. august. 08 - Aproape de Slatina
Unde am ramas aseara? A, da, la Focsani. Intre timp am ajuns aproape de Slatina, intr-un partener ROMPETROL extrem de gol. Si incepe sa imi placa the place to live... fiecare isi vede de treaba lui si reusim sa nu ne calcam pe picioare chiar si pe 4 metri patrati umpluti cu paturi (suprapuse, dar totusi patURI), ditamai bordul, 2 scaune si un frigider in miniatura (care tind sa cred ca are ca scop in viata pastrarea colei reci. Adica acum mai are grija si de ceva mancare dar cola este muuuuult mai vehiculata decat combustibilul intern).
Revenind la Focsani cu povestea. In afara de faptul ca tantarii moldoveni sunt mai nesimtiti decat cei de acasa (aia de acasa macar bazaie ca naiba si te avertizeaza ca sunt in zona, astia ataca miseleste, fara zgomot si numai te trezesti cu ditamai muscatura pe cate o bucata de piele pe care ai facut inconstienta sa o lasi dezvelita), nu tare mai stiu ce s-a intamplat pentru ca m-am trezit cand trebuia sa plecam. Dar pana la urma rolul de copilot presupune sa fiu treaza cand MAC merge, nu cand sade si diversi cetateni scot diverse chestii din el. Si ca si copilot am dat un singur rateu... cel mai mare si cu sapca alba si radar atasat, ce-i drept, dar unul singur. Am invatat sa citesc harta, sa apreciez distante si timpi si sa vad indicatoare de la o distanta mult prea mare pentru miopia mea.
Buzau... ditamai fabrica de URSUS... 20 de tone de Timisoreana care trebuie sa ajunga la Severin. Si cam atat. Habar nu am cum arata Buzaul dar tind sa cred ca nu am pierdut mare lucru.
Si asa am ajuns in sud. Oltenia. Si, desi "Liana, I am the trucker here", imi permit sa imi folosesc toata artileria de injuraturi in directia drumurilor lor. Fraaaaaaaate! Cred ca mai prost e numai drumul spre Timisoara, de la Deva.
Si inca nu am invatat sa rezolv taceri generate de factori exteriori. Dar le-oi rezolva si pe astea candva...
So, avand in vedere ca jumatate de baterie inseamna inca 4 zile povestite... urmeaza maine. Cand maine vom fi trecut de Craiova (repede si degraba sper eu) si vom fi ajuns la Severin suficient de devreme sa putem emite pretentii de un dus normal si de o plimbare :)
Acum... ordine, movies, food, us. Ordine aleatoare :)
11. august. 08 - Severin
Am zacut aproape de Slatina pana aseara ca doar a fost duminica, a fost o lipsa crunta de chef de orice, a fost... a fost si gata. Aseara, cu roata umflata si dupa interactiunea cu nenea cel foarte alcoolizat care vroia sa ne puna la plecare sa platim o parcare in praf si fara o toaleta decenta (am o problema cu toaletele, in rest sunt cel mai fericit matz care a dat vreodata din urechi), am plecat spre Craiova.
"Bai, oltenii astia nu fac ei multe lucruri bune, dar macar au drumuri ca lumea", zise matzul cel datator din urechi aproape de Slatina, pe o portiune dreapta, fara gropi sau hartoape de drum. Asta dupa ce pana la Slatina am injurat primari, ministrii de transport si cam orice s-a putut injura. Mai ales nenea cu cascheta alba. DAR mi-am inghitit cuvintele la propriu si la figurat in Craiova. Sa-mi bag toate picioarele disponibile si la nevoie imprumutate in el oras tampit. Fraaaate!!! Drmuri proaste, indicatoare puse aiurea sau deloc, oameni care habar nu au pe ce lume traiesc... deci nu mai vreau sa vad Craiova in viata mea. Si tot o sa fie prea curand.
Dupa ce ne-am dezratacit cu iesirea spre Calafat si am gasit si PECOUL care avea Diesel One am nimerit si iesirea spre Severin. Greu. Si foarte tampit. Si baga-mi-as ceva in ele drumuri oltenesti. Adica alea prin sate si intre localitati sunt ok. In schimb in momentul in care intri in ceva oras... May the force be with you, rabdare si stocul de injuraturi dupa cum spuneam.
"Si mama ma-sii, ca vazusem statia aia de PECO cand am trecut incolo", zic eu.
"Statie de PECO, Liana? Un kilogram de PECO va rog", zice el.
"Doua mai mici numai", zic eu si incep sa rad cu toate gropile oltenesti.
Si, pentru a 3-a oara in this roadtrip, ne-am oprit sa intrebam de SC GOGU SRL exact la ei in poarta. Si de azi noapte zacem aici. Si pentru ca am facut ieri ordine si curatenie in spatiu locativ azi chiar zacem. Si asteptam sa ne ia cineva cele 20 de tone de Timisoreana din remorca (foarte scuturate si plimbate de la Buzau pana aici) si ordine cu what happends next. Si eu imi astept turismul in Severin.
Si in rest... sunt cel mai fericit matz care a dat din urechi in Severin.
Si aici se opresc insemnarile de pe drum. Dar sa vedem ce imi mai aduc aminte... In Severin nu am apucat sa imi fac turismul dar Universul a zambit o tura in directia mea acum si am trecut foarte foarte aproape de my x bloc (l-am vazut, i-am facut cu mana, m-am agitat ca un copil mic) so a fost ok si asa.
Dupa Severin... Timisoara. Unde am ajuns seara, la service, ca o roata se incapatana sa nu tina aer. Aventura roata a generat interactiuni multiple (nu ale mele) cu niste oameni pe care eu i-as fi batut. Dar care, daca aplicau regulamentul si nu spaga cu chitanta (mai mult sau mai putin contabiliceasca) ar fi dat peste cap bugete pentru mult timp de acum inainte. Asa ca am zis fiuf si am mers mai departe. Am reusit sa fac chiar si ceva turism (fortat ce-i drept) cu celebrul si eternul 4 in care acum 1000 de ani am pierdut multa vreme. Dar cum eu mai mica si nestiutoare de felul meu, turismul a trebuit repetat. In 2, tura urmatoare. Si pe langa scopul turismului a mai fost suc cu gheata in Libertatii si hamburgerul cu pui pe care imi dadeam eu acum aceeasi 1000 de ani si ultimii bani. Si am reusit sa stau chiar si la o poveste cu Di, pentru ca Universul a fost de treaba inca o data :)
Din Timisoara... ioi! Si tulai. La modul propriu. In Baia Mare. Care Baia Mare e ... da, mare. Si intortocheata. Dar mi-a placut. Adica mi se pare genial sa te trezesti dimineata, sa te intinzi somnoros, sa aprinzi o tigara si cand dai draperiile deoparte sa ai ditamai muntele in fata. Plus oamenii... frate! Sunt super amabili. Adica nenea politistul cand a vazut manevrele de dacie facute cu MAC in intersectie, in loc sa se infurie, ne-a dus pana la "locul faptei". Pentru ca la 3 noaptea pe cine naiba sa intrebi unde e ... firma vietii (iar nu imi aduc aminte cum o cheama)? Bafta stomacului meu (care deja protesta ca ii trebuie mancare, multa si calda) a fost una bucata cvasiautoservire... foarte fain aranjata, foarte fancy si mai ales... foarte ieftina. Si mancarea... nu am fost in stare sa o depozitez pe toata, dar stomacul meu a fost mai mult decat incantat.
La firma 2 din Baia Mare... nu m-as angaja in ruptul capului. Mi-a dat senzatia de plantatie de negri... Si a trebuit sa intrebam vreo 3 cetateni cum naiba ajungem la o baie. But we managed pana la urma sa gasim si baia pentru ca ne-a dus aproape de manuta pana in usa ei unul din neni. Acuma, stau si ma intreb daca oamenii din Baia Mare sunt excesivi de amabili sau pur si simplu le e lene sa explice asa ca prefere sa arate. Mister adanc pe care nu simt nevoia sa il elucidez.
Plimbat o tura ... placut curatenia si cubul cu reclame... invatat ca NU cumperi sandale de la LEONARDO pentru ca se rup dupa 2 saptamani (preferabil in mijlocul orasului ca sa mergi ca o rata pana la prima banca in asteptare de super glue ca sa poti continua plimbarea) si ca ... well, nu stiu ce am mai invatat.
Concluziile le trag si pozele le atasez maine, dupa nunta lui tata, ca acum mi-e somn si pozele trebuie resize-ate. Concluzia principala ar fi ca mi-a placut. Ca I freaked out si am fost isterica. Ca mi-a trecut si am zambit. Ca... ca mai vreau :)
Posts
