De ce pe jos nu poa' sa fie scrum?

Pentru ca - exceptand cazul in care "pe jos" e o bucata de ciment - covorul foloseste altor scopuri, nu pe post de scrumiera. Pentru scrum ai vreo 3 ustensile pe langa tine. Din care una home made.

Nu am chef de nimic, mi-e foame dar fostele masele se incapataneaza sa ma transforme intr-o anorexica, nu gasesc pe nicaieri o tema decenta pentru blog (a se citi "care sa imi placa mie") si mi-e lene sa ma apuc sa imi fac eu una, nu m-am dus la Radu pentru ca nu sunt in stare sa urmaresc 2 cuvinte coerente spuse de altii, l-am trimis azi pe unul direct la dracu (asta ca tot ar trebui sa fiu draguta cu oamenii 8 ore pe zi) pentru ca era iritant si urat, am tipat la El sa nu ma mai frece la cap cu chestii pe care ar trebui sa le fac fara sa fiu frecata la cap, ma calca pe nervi orice, am uitat sa imi cumpar tigari si la ora asta nu mai cobor nici platita, ceasul o sa sune dimineata la 7 si e DUMINICA, mai e 1 ora pana mi se schimba factura (si implicit limita de reincarcare) ca sa pot spune "sorry" ... si sunt mai mult decat incoerenta.

Mai e mult pana marti? :(

Pete care nu ies cu Domestos

Ma, mie cand mi se pune cate o pata nu mai iese nici cu ... nimic. La un moment dat avusesem (thanks to Di and Seb) pata cu wsa. Dupa multe razboaie intergalactice, mi-a trecut. Adica ma mai joc si acum, dar nu ma mai trezesc noaptea sa trimit armate la atac sau alte prune din alea.

Pe urma, am avut pata cu prizee-ul, de unde am si capatat cate ceva. Mai tragic este ca pata asta nu a disparut nici acum si, cu o rabdare demna de cauze mai bune, imi astept ceasul si broasca de plus. Majorat, da? :)

De Pasti am fost la Radu si am invatat sa joc "Colonistii din Catan". Bun, nimic tragic pana aici. Doar ca, long live my best friend google, am invatat ca se poate juca online. Big mistake. Pentru ca acum pierd nopti cu colonistii vietii.

Am in camera tone de doze de Cola. Si de cand El cutreiera Europa si imi stie piticii colectionari de cutii, se inmultesc. Cutiile. Si piticii. Doar ca in loc sa stea ordonate si ele ca orice doze colectionate, ale mele stau insirate cam peste tot. Asta din gama "ce fata ordonata are mama". Doar ca in propozitia anterioara e vorba de sor-mea.

La capitolul "pitici colectionari" intra caiete, agende, pixuri, creioane (colorate sau nu), foi de toate natiile, cd-uri stricate pe care "o sa le lipesc eu candva undeva sa reflecte lumina" (cred ca asta era motivul).

Si pete care mi se pun usor (si ies greu spre deloc) mai sunt. Cand or sa imi mai vina, revin cu continuarea :D

Coffee ...

Nu o sa stiu in viata mea sa fac o cafea ca lumea. Tin minte momentul exact in care – eu fiind foarte kinder pe atunci – tata a avut ceva musafir si mi-a rugat sa produc una bucata cafea. Si am produs. Doar ca – inepatoare in ale cafelei fiind eu in acel exact moment – a iesit o chestie… ciudata. Un soi de apa colorata, fara gust, fara miros, fara nimic. Am retinut critica de atunci (cu toate ca a fost facuta razand), ca era vara, culoarea aragazului (cu care nu stiu ce s-a intamplat de-a lungul istoriei), tricoul cu dinozaur in relief pe care il purta tata… deci s-a retinut. Nah, si de atunci de fiecare data cand fac cafea… pun, frate! Cafea, that is! Aceeasi cantitate de cafea, chiar daca variaza cantitatea de apa. Mama nu se mai risca de mult sa bea cafea by Liana, ca tine la inima ei. Si o inteleg. Baietii de la firma de paza s-au riscat o singura data sa stea treji cu licoare maronie by Liana. SI de atunci ma refuza politicos si beau ceai de fructe. Probabil cafeaua o beau in locuri unde oamenii au simtul masurii. El ma vrajeste frumos cu cafea pe bordura de fiecare data cand vine vorba de “bem o cafea?”. Se aceepta daca e ness si e facut in ditamai paharul Pepsi (da, Pepsi).

Unde vroiam sa ajung? Well, azi noapte pe la 4 eu inca nu eram acasa din motive de job nu al meu si la 8 a sunat ceasul. SI ceasul care s-a afirmat a si fost bagat in seama pentru ca m-a lovit constiinta. Sau ceva de genul asta. Trebuia sa ajung sa fac raze la dinti si apres sa imi misc monumentul pana la Deva. Toate pana la ora 11, chestie care s-a si intamplat. DAR… cu 4 ore dormite azi noapte (irelevant ca ieri am dormit ca dupa schimb de noapte… desi schimbul de noapte tot cu genele lipite a avut loc), riscam sa adorm cu capul pe tastatura pe care tocmai o chinui. Asa ca mi-am ignorat lenea si am facut cafea. Care, cu cantitati industriale de zahar si lapte tot gust de esenta de cafea are. Sunt curioasa peste cate saptamani mai dorm eu dupa ea. Si toate astea pentru ca pe la 8 ani, vara, am facut un ibric de apa colorata. :)

Oricum, in sesiune e de apreciat stilul meu de a face esenta de cafea. Plus ca, lumea care stie ce chestie produc eu, ma scuteste de actiune :D So I guess in tot raul e si un bine…

Deci MASH. Pana la 7. Si vreau campania “pro apa si sapun si folosirea lor” inapoi in microbuze. Hipiotii naibii! Dar despre asta in alt episod. MASH. :)

In loc de Marlboro si Cola

Soundtrack: Johnny Cash - One

Da, ma, da! Sunt egoista si egocentrista si mai childish decat media (ca de aia a zis big bro azi ca facem chef de ... majoratul meu peste 1 luna), sunt moody si cu fite de copil tampit care vrea inghetata albastra in mijlocul drumului (prietenii stiu de ce), sunt irascibila de ma scot pe mine din minti, ma infurii la minut si rad peste 3, imi vine sa ma iau si sa ma duc pana la cluj pentru 4 ore in plus dar nu mi-as misca un deget sa imi iau ceva de mancare cand mi-e foame daca trec printr-o lene profunda, cica sunt rece si uit repede, am in minte mai multe detalii (ne)semnificative decat orice altceva, fac misto de oamenii care ma cer de nevasta (desi ei, saracii, vorbesc serios pe jumatate), fug de mine, de El cateodata, de oameni intotdeauna... and yet cica as fi nice and loveble and ... jeeeez! People actually like me! Asta da revelatie pentru azi. Asa ca ar trebui sa ma duc la Cluj dimineata?

Do you remember?

E ceva in aer (sau in bere, cum tocmai mi-a spus Mircea pe mess) dar lately pe toata lumea a apucat-o nostalgia, dorul de demult, dorul de el / ea / ei de demult... Pe mine toata treaba asta m-a aruncat in melodii uitate in foldere pe cd-uri, in "saved by the bell" varianta originala, povesti cu oameni care odata erau colorati si vii si frumosi si care nu mai stiu cum sunt acum. Si mi-e dor de mine de acum 4-5 ani, cand iesitul la bere era complicat din cauza de buzunar, cand mersul cu locomotiva nu parea inspaimantator, cand pasajul din Unirii era ideal, cand cea mai mare grija era un el sau niste ei sau playlistul din JukeBox.

Si bag picioarele in ea astenie de toamna sau cum se numeste. Si fac revolutie si spun - cu mana pe inima si fara sa mint - ca mi-e incredibil de bine acum. In anumite momente dar perfectiunea e plictisitoare. Asa ca ... saved by the bell, pentru revenire. "Vara asta" pentru atunci si pentru acum, pentru ca a fost un fel de promisiune indeplinita. Si somn pentru refacerea fortelor dupa o zi mult prea plina.

AMR 1

Pana la un examen de a carui existenta stiam, dar am ignorat-o cu gratie si nesimtire. Urasc politehnica in momente din astea. In care imi aduc aminte ca am idei grandioase de proiecte de practica, putin timp la dispozitie si nici un chef de ele... ca sa nu mai spun idei de unde sa le apuc. Ca sa nu imi aduc aminte de licenta... care e peste gard si mie mi se rupe gratios de ea. De fapt, nu chiar asa gratios, ca mai am cate un proces de constiinta din cand in cand.

Cine m-a trimis la poli? Si cine m-a trimis nu imi putea suplimenta si stocul de chef??? Damn hippies!

Donez rinichi...

... cariera de bolovani existenta in el e bonus. Ok, hai sa nu exagerez. Cica e muuult nisip si EVENTUAL o pietricica (ar trebui sa ma duc la ecograf pentru stabilirea exacta dar neah) care isi fac de cap. Migreaza. Sau sunt in deplasari. Ceva fac ele naspa pe acolo de mi-e mie rau de luni dimineata. Da' rau din ala tampit cu dormit aproape non stop si dureri de cap care nu ma lasau sa deschid ochii.

Dar ieri am cedat. In fata starii de rau generala si acuta, in fata baterii la cap si m-am dus la doctor. De la tanti doctor am plecat cu un cearceaf pe post de reteta si acum... acum umblu cu plasa de medicamente in rucsac. A, da... si cu sticla de ceai la 2. Ceai facut in oala de supa a mamei (care eu n-as mai folosi-o la supa acum, dar shhht! Vedem ce zice cand se intoarce), cumparat de la farmacie, bla. Si fara chestii cu bule, fara aia, fara aia, fara aia... Brotheer! Dar cum de maine no work (da, ma, da, peste 10 ore sunt in concediu) sunt cel mai ascultator copil, ca nu simt nevoia sa imi strice rinichii concediul. Daca chiar simt nevoia, sa se afirme in septembrie :D

Si - de fericire ca e ultima zi, cred - m-am trezit la 8 fara 3 minute. Super disperata ca sunt in intarziere, ca e 9 si 3 minute. De aia acum stau si aberez pe monitorul nu al meu... wable.

So....

Una bucata durere de stomac cauzata de... nu stiu exact ce, dar se afirma cu muuult tupeu. Una bucata ultima tigara pe azi (sau prima, avand in vedere ca e trecut de 12) si pe urma gene unite 7 ore...

Multe bucati de ganduri. Mai mult sau mai putin imprastiate, mai mult sau mai putin logice, mai mult sau mai putin cu un punct comun.

Pe 15 august o sa fiu pe tocuri. Nu punct ro. Punct Petrosani. Daca (citez) "suntem aici, mergem. Daca nu... dam un telefon de felicitari". Citatul in cauza apartine omului responsabil cu ascultat crize de isterie care trec de la sine, cu supradoze de Grey's Anatomy (in reluare) si gandire cinica, realista si matura. Dar daca nu ar avea cine sa imi asculte crizele de isterie nu ar mai trece de la sine atat de repede.

Peste exact o saptamana fara 4 ore imi incepe concediul. Si o saptamana fara 4 ore trece repede. Si eu sunt seaca si adormita...

12:31 a.m.

Mi-e urat sa dorm singura acasa in ultima vreme. Aseara am refuzat camera de langa sa dorm ca omul normal, in ditamai patul, pentru ca implica sa dorm singura. Asa ca am preferat sa ma inghesui in oameni, intr-un pat minuscul si sa "audiez" (pentru a 2-a oara) Kung Fu Panda.

In acest maret si memorabil moment sunt cat se poate de singura (Milo ma ignora asa ca nu se pune) asa ca evident imi este urat sa dorm. Asa ca dau din taste. Din lipsa de interactiune verbala, din lipsa de somn (acuta si cronica, dar mai sunt 10 zile... doar 10 zile), din lispa de orice.

Ziua memorabila de vineri... a inceput cu una bucata ceas enervant care a sunat isteric, dar a fost auzit prea tarziu. A urmat confuzia generala, impartitul de sarcini si plecatul in cele 4 zari spre enervantele locuri de munca. O cafea bauta in autogara in timp ce ma gandeam - iar - ca I hate my job. Si ... "auzi, il suni tu pe frate-meu sa vezi pe unde e? ca eu nu am baterie si asta nu a ajuns acasa azi-noapte". Bun! Adica nu e bun, dar nu conteaza. Asa ca ma apuc sa sun Dani. Si sun. Si sun. Si ma plictisesc de atata sunat si el se plictiseste de atata neraspuns la telefon. Incep sa ma panichez. Dar creierul meu panicat incepe sa faca conexiuni. "Ma, aseara cand am plecat din rock, asta a ramas cu ... cu cine naiba? Radu a plecat cu Bristena mai devreme. Deci Radu nu. Cu Steve, Seb, Rami si Ion. Bun, cu Seb si Rami nu are cum sa fie. Probabil a ajuns la frate-meu". Urmand aceasta logica demna de momente mai inaintate (muuuult mai inaintate si mai cofeinizate) ale zilei, il sun pe Steve (aka frate-meu). Doar ca astia probabil se intelesesera sa ma ignore sau ceva ca nici asta nu a gasit tasta de answer. Bun, asta nu raspunde. Asa ca pana la urma tot la Radu am ajuns, ca doar el stie tot ce se intampla cu fiecare in parte si ii mai si pasa. In felul lui acid :) Radu imi spune ceva de genul "Steve doarme la mine. Dar Dani nu a venit cu el. A ramas cu Ion. Dar cand afli ceva sa imi spui si mie ca m-ai ingrijorat si pe mine acum". Bun asa. Pun mana pe telefon si sun mandrul (respectiv fratele ingrijorat). Nu stiu exact de ce avand in vedere ca nu aveam noutati. Am omis sa spun ca toate conversatiile astea se desfasurau in timp ce eu ajunsesem deja in maxi si o gramada de cetateni se uitau aproape amuzati la mine. Ascult revolte de frate mai mare, uit ca sunt nervoasa pe Danutul care a reusit macar sa ingrijoreze 3 muritori preocupati sa isi injure joburile (asta ca sa nu mai pun la socoteala mama, matza si oricine s-a mai intrebat unde a fost toata noaptea) si ma apuc sa ii iau apararea. Bun asa. Intre timp mi se aprinde beculetul salvator deasupra capului. ION! Marele Ion care cica il vazuse ultimul. Deja ma simteam ca in CSI. Inchid mai mult sau mai putin simpatic telefonul cu un sec "hai ca te sun imediat" si il sun pe Ion. Ion, ca orice om normal in vacanta, la 9 jumate dimineata dormea. Pe ce parte nu am cercetat. Dar dormea, am simtit injuraturile de "de ce ma-sa m-ai trezit??" in primul "mda" spus fara chef. Ii explic problema mea cu Dani, disparitia lui Dani si cum reusisem sa alarmez inca un om cautandu-l. Sunandu-l pe Ion, lista a ajuns la 2, ca nici el nu stia nimic. Adica stia ca plecase cu ceva fost coleg la fostul coleg in Traian Vuia. Multumesc frumos, paranoia mea supradimensionata incepe sa se afirme si ma apuc iar sa sun in disperare de cauza la Dani. Si EVRIKA! La un moment dat chiar RASPUNDE. Foarte calm, foarte linistit, foarte ... "pai am ramas la un coleg!". Pai bine, gigel tata, dar un mesaj din cele 400 pe care ni le da cu generozitate cosmoteul de fiecare data cand ramanem fara si le dam 5 euro???? N-avea el nici o treaba dar pentru ca nu il puteam pocni prin telefon m-am multumit cu informatia ca e in viata, intreg si l-am trimis acasa. ACUM! Dupa care m-am apucat de calmat frate mai mare (al lui Dani, ca al meu isi savura mahmureala), Radu si nu in ultimul rand nervii mei.

Seara... castel. Si dureri de masele. Si am aflat ca a 2-a zi (aka ieri) ma transbordez la Cincis. Acum pot sa recunosc ca as fi spus cu draga inima pas, ca interactiunea cu monitorul in casa si patul propriu mi se pareau mult mai atragatoare pentru acea sambata seara dar am presimtit un soi de lant al slabiciunilor. Si nu aveam nervi si rabdare sa ma mentin pe pozitii asa ca oricum as fi ajuns acolo. Dupa ce in prealabil oamenii ar fi consumat saliva sa ma convinga si eu as fi consumat nervi incercand (fara succes) sa le explic ca nu pot, nu vreau, nu... Imi pierd superputerile de gica contra :) Si printre ele povesti... inclusiv serenada de acum prea multi ani a lui Killa. :) Si OD de Ketonal. De la OD-ul de Ketonal am ajuns acasa de parca mi-as fi injectat votca. Ok, nu stiu cum e sa iti injectezi votca dar stiu cum e sa o arunci in sange via stomac. Si OD-ul de Ketonal a fost mai rau. Mult mai rau. Atat de rau ca nu am fost in stare sa urc trepetele ca lumea sau sa leg 2 cuvinte coerente. Si jur ca am baut o gura de bere si in rest numai apa plata. Asa ca evident am dormit pe Shark Tale. Lately dorm pe toate filmele care nu le vad la lucru. Damn it! Dar revin ca mai sunt doar 10 zile. Numai 10 zile. Cu 10 zile prea mult ce-i drept, dar numai 10. Si pentru ca mi-era rau, ieri dimineata a urmat aceeasi confuzie generala, acelasi sentiment de ciudat si totusi so fucking nice and good.

Like I said, gatheringul cu lichior de oua l-am dormit cu stil. Cu asa mare stil si cu atata pasiune ca azi dimineata am avut o problema cu trezitul. Daca era dupa mine mi-as fi continuat relatia speciala dezvoltata in cursul noptii cu patul undeva asa... la o saptamana. Oh well... 10 zile!!!!

Si azi... dupa ce am scapat de 6/49 insane people... am vegetat. Din nou, cu stil. Si cu Discovery si un film simpatic pe HBO, WILD HOGS, pentru ca deja eu una m-am saturat de filme vazute pe monitor. Still, maine urmeaza pe monitor The Chronicles of Narnia: Prince Caspian pentru ca ... joi am vazut The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe si am descoperit ca e fain. Din aceeasi gama, probabil urmeaza Harry Potter. Tot. Integral. Trebuie cercetat :)

Bun. Interactiunea mea cu tastele se pune pe stop. Pentru ca, oricat de mult mi-ar displace ideea de a dormi home alone, presimt ca maine pleoapele isi vor cere dureros de convingator dreptul la unire (in cuget, simtiri si alte alea). Plus ca cosmoteul radiaza creiere. Si urmeaza una sesiune de radiat creiere :)

AMR 16

Pana la ziua in care o sa imi scot orice alarma de la telefon, o sa savurez ideea de concediu si o sa plec. Departe. Acuma, mai ramane de vazut daca spre est sau spre vest. Dar s-a decis ca plecam.

S-a mai decis ca sunt dezastru in bucatarie. Adica in cel mai serios mod dezastru. Am venit eu hotarata acasa sa fac ceva de papa. Ca deh, foamea asta! Si ok, macaroane cu branza. Iumi. Doar ca... macaroanele s-au prins. Oala este compromisa. Bucataria arata de zici ca au trecut turcii in ceva campanie de cucerire prin ea. Dar, exceptand aspectul comercial, macaroanele au fost bune. Milo a mancat chiar 2 portii.

Si cred ca ar fi mai rentabil sa quit my job si sa go backpacking prin Europa. I mean... nu mai am nici un fel de minut pe nici o cartela, costuri suplimentare cauzatoare de infart cand o veni factura, nu mai am credit, nu mai am limita de incarcare... si abia mi s-a schimbat factura. Si culmea este ca nevoia de comunicare, in loc sa se micsoreze, se mareste. Wable.

Ok... dus si pe urma interactiune cu Tzumpi. Care trebuie sa aduca Cronicile din Narnia si sezonul 9 din MASH ca pe Doi nu mai e loc... si gata pe azi. S-a mai dus o zi, mai sunt 16 care se anunta a trece repede. Macar parte din ele.

Vara, here I come :)

Duminica...

Bored. Bored. Bored. Work. Work. Bored. Interactiune cu patul. Ca sa ies din starea de bored, m-au scos astia afara. Rock. Pentru prima data dupa mult timp, a fost fun. Partea interesanta a fost cand m-am intors acasa si imi era puscata o siguranta. Noroc ca mama a pus piciorul in prag si a schimbat panoul vechi cu din ala smecher la care nu trebuie schimbate sigurantele... ca altfel stateam fara curent o saptamana sau pana i se facea cuiva mila de mine sa imi schimbe siguranta. Pentru ca 4 ani la POLI m-au invatat ca virgula curentul are o viata a lui. Si ca you don't mess cu viata proprie a curentului. Asa ca nah...

Si maine seara, dupa ce poate imi fac si eu ceva de mancare totusi, o sa pun si ceva poze din miniconcediul de la Cincis. Si o sa ma ocup si de Tzumpi. Tzumpi este... O sa vedeti maine cine este Tzumpo. Nu imi apartine, dar I feel so proud of it de zici ca it's mine, so mine and just mine. Well... pentru cateva zile, pana se repatriaza proprietarul (care nu l-a vazut inca pe Tzumpi) it is :D. Si acum, daca tot am curent, MASH si somn.

Grrrr!!!

Mi-a trebuit mie sa ma joc cu sabloanele vietii... si acum nu mai am linkuri, nu mai am nimic. Asa-mi trebuie... da' ma fac eu mare si le pun la loc.

Asa ca va roaga eu frumos ... daca nu va regasiti in lista din dreapta (pe care am refacut-o din memorie - sorry Di, dar linkul tau de blogspot nu-l stiu), dati-mi 2 palme si pe urma un link de pus acolo :D

...sa ajung in vama :)

Da, ma, gata! Treaca de la mine ca ala de azi se numeste restanta, treaca de la mine ca pana in vama mai e 1 luna (dar fix o luna fara 4 ore pana degetelele mele se vor juca in nisip si vor scrie "fericire" sub masa la underworld), treaca de la mine ca pana marti mai e sambata si duminica si luni... si marti for that matter, ca ziua de marti incepe sa conteze dupa 9, cand ajung si eu de la ale mele munci.

Azi nici macar nu mai simt nevoia sa declar razboi aerelor conditionate, nici oamenilor tampiti si frustrati, nici...

Azi e soare si va fi ceai cu Di si povesti cu bro si radu si cine o mai fi dupa ceaiul cu Di si ajuns tarziu (foarte tarziu, ca maine DORM) acasa, azi... azi zambesc nemotivat. Pentru ca, asa cum mi se tot repeta ... "it's gonna be ok, you'll see".

Si atat :)

Am.

Am exact 5 valuri din marea cea mare (sau asa mi s-a spus, asa ca - neavand cum sa verific - cred sursa pe cuvant).

Am un trandafir aproape roz care se ofileste si pe care nu imi vine sa il arunc pentru ca nu i-a cazut nici o petala.

Am 72 de pagini de chineza avansata imprastiate pe pat.

Am si o mare lispa de chef de cele 72 de pagini.

Am biroul dezordonat si de catava vreme ma calca pe nervi dezordinea (dar nu fac nimic in legatura cu asta).

Am un virus, se pare.

Am revolte nenumarate fata de tampitii care ma fac sa tremur 8 ore pe zi la 16 grade celsius si sa mi se faca rau cand ies in cele 33 de afara.

Am ... vise si visuri si motivatii mai mult sau mai putin logice, mai mult sau mai putin ale mele, mai mult sau mai putin urlate.

Am tantari pentru ca

Am memoria scurta si tot uit sa imi cumpar plasa de tantari.

In the end... am cu ce, ba, am cu ce :)

Nu, nu ma marit

Plecand de la premisa ca toata lumea a dedus ca mi-am facut rost de una bucata roz (si eventual ceva mini me varianta mai urlatoare) si datorita acestei calamitati eu am disparut din peisaj, precizez ca NU. Degetelele mele se simt foarte bine asa nude cum sunt (dar la urmatoarea incursiune in REAL va ateriza pe unul din ele un inel mare si colorat ca mi s-a pus mie pata pe ele si am uitat luni cand am fost).

Revolta mea vizavi de maritis ... well, era ea pre-existenta dintr-o era ceva mai de demult. Dar luni seara, stand frumos la un suc si o poveste la City m-am intalnit cu una bucata fost coleg din liceu a carui a 2-a intrebare a fost "nu te-ai maritat?". Asta dupa multi alti oameni care deja ma vad maritata, dupa ce Dani ma freaca la cap macar 1 data pe saptamana ca el vrea sa vada "mini Liana running around". Si ma enerveaza ideea ca toata lumea se asteapta la asta.

Frate, eu zic la toata lumea ca am 17 ani jumate. Si exceptand cartea de munca, al naibii sa fie daca simt ca mint pe careva. Si mi-e al naibii de bine.

Si din TO DO LIST-ul meu s-a bifat primul punct. Marea peste o luna. Restul... soon :) Rili soon.

In caz ca intereseaza pe cineva, in limita stocului disponibil, mi-e bine. Si o sa fiu si mai bine in momentul in care chiar o sa invat sa coexist cu lumea, nu sa fiu dependenta de ea.

Si pescarusul e de undeva dintre Franta si Anglia. Care Anglia e seaca si urata. In poze. Dar o sa ma conving eu daca nu e doar o impresie :)

Asteptari

... imi plezneste capul, nu pricep un gram de (de)codari, imi lipseste ceva (mintile, probabil)...

... ce astept de fapt? VARA! care va veni... soon ... foooarte soon. si sa dorm si eu ca omul, una bucata noapte intreaga, in care sa nu visez tampenii, in care sa nu... si cam atat.

... si cola din bremen :D

Update

Still alive, still fara net, still nu ma deranjeaza (atat de tare) pentru ca oricum am 1 milion de chestii de facut pentru scoala.

A venit vara, au ajuns tenesii si blugii 3/4 la putere, tricourile micute si camasa in patratele carata in rucsacul incredibil de incapator.

Se fac planuri de mare, se fac planuri de "ce facem sambata viitoare" cand reusim sa ne adunam din colturile lumii intr-un loc la o bere (doua, trei), o sticla de cola si un film (doua, trei). Tre` sa invat sa joc fifa :)

Habar n-am cum o sa imi inchei vreo 4 laboratoare, habar n-am cum o sa fac multe dar am descoperit ca atacurile de panica nu aduc nimic bun asa ca I'm taking everything one day at a time, zambesc simpatic si mai fac cate o bratara colorata.

Patrice cu miros de fum de foc. Nu stiu exact de ce si de unde imi miroase a fum de foc.

Nevoie de plecat undeva. Departe. Curand. Acum. Ieri. Rili need to get out, sa zac, sa zambesc, sa nu imi pese, sa nu aud, sa nu sune telefoane, sa nu se auda zgomot de taste si de masini, sa fie apa simpla (nici macar cola), sa fie si atat. Vacanta mare cica e pe vine dar nu mai exista de mult vacante. Decat din bucatele mici si simpatice de puzzle asa ca de ce ar fi asta diferita.

Still... cortul vrea sa fie scos, Liana vrea sa il scoata, Liana vrea...

Da, ma, da. Liana vrea. Liana e egoista si pentru Liana tot universul graviteaza in jurul a ce vrea Liana. And why is this a bad thing?

End.

Raceala, vaicareli si atat

Cola din Bulgaria si decizia capitala ca INVAT. Deci gata! Asa ca s-a luat frumos caietul si s-a inceput. Si cand m-am uitat la ceas am constatat ca era 5. 5!!! Dar eu nimicisem jumatate de materie. Deci azi si maine mai am jumatate + probleme. Rezonabil.

DAAAAR... eu sunt racita. Pentru ca mi-a trebuit sa ies foarte transpirata afara (unde era frig) ca sa nu deranjez oamenii care se uitau la film sa vorbesc la telefon. Oh well... trece.

Ma seaca lipsa de raspuns de la Sibiu. Dar in absenta raspunsului se fac planuri de mare si de alte locuri via buletin. Sau ceva de genul. Probabil din toate va ramane marea (long live matusile care detin motel in vama) dar e bine si atat.

Si imi curge nasul. Si tre` sa ajung la scoala. Si mi-e lene. Si... si atat.

Urasc actionarile electrice. Si ele pe mine se pare.

It was a good day

Probabil pentru ca am dormit 12 ore azi-noapte. Adica am adormit la 6 la ultimul din cele 4 episoade care merg din Weeds (sezonul 1) si m-am mai trezit azi dimineata la 6. De bunavoie, relativ bine dispusa... am facut si ceva cvasiaerobic pe greenday while getting dressed.

Copiat ceva laboratoare la lucru, frecat putin menta cu talent... mancat una bucata pittburger pe drum (long live intalnirea cu Milu ca altfel puteam sa ma laud si la ora asta ca sunt nemancata de 2 zile)... But the 2nd best news pe ziua de azi (the 1rst best news ar fi ca poate, totusi, cu putin talent nu-mi pic anul) a fost ca s-a deschis Thomas-ul. Cu umbrele noi si rosii, dar same old Thomas. Bun de baut cafeaua / cola / berea cu 12 mii si de atarnat seara. Bun de evitat rockul (care a devenit una bucata crashma fara pretentii). Bun de orice pana la urma. Thomas




Si acestea fiind spuse, ma intorc in laboratoarele / cursurile mele... asta dupa ce am facut si o fapta buna cu licenta lui Dan azi.