Who says life is boring?

Soundtrack: StreetLight Manifesto - The Big Sleep

"I'm not leaving this place unless I'm leaving with you..."

Lucky Strike, ceva suc de portocale si retrospectiva mentala.

Ieri a fost o zi proasta, per ansamblu. Dar nu ma voi concentra pe partea proasta. Adevarul este undeva la mijloc.

"Me and Mr Dylan on our way home had a heart to heart about life..."

Oricum, consider ca sa fii amenintat cu pistolul (fie el si cu aer comprimat) nu este cea mai normala conversatie care se poate desfasura pe coridorul facultatii, in timp ce astepti sa intri la oral.

"How many more sacrifices must we make...?"

Daca mi s-au putut intampla parcuri la un moment dat, ieri mi s-a intamplat o tigara. Foarte ciudat si smile providing. Trebuie sa descopar omul responsabil cu tigara. Pentru ca s-ar putea ca maine sa am iar nevoie ca un necunoscut sa imi spuna ca sunt un copil rasfatat de clasa a IV-a si sa imi aprinda o tigara, ca injuraturile neafumate nu au farmec.

"And as you close your eyes for the big sleep I hope you think of me..."

Oamenii normali, dupa 1 noapte nedormita si 2 colocvii la ora 12 noaptea dorm. Oamenii care nu au nici un stres, la ora 12 noaptea, foarte beti fiind, pun mana pe telefon (nici macar al lor) si trezesc lumea cu texte rupte din telenovele. Dupa care posesorul telefonului il recupereaza si incepe sa debiteze chestii pe care el le considera sweet si geniale. De fapt, din perspectiva receptorului sunt seci si potential dureroase, daca receptorul chiar si-ar mai bate capul.

"Why do you cry when you know how the story ends?..."

Exit

Buuun... dintr-o mare plictiseala, am ajuns la recenzia "Letopizdetului" lui Vakulovski. Despre el nu ma pot exprima, nu am lecturat decat fragmente. Daaar.. here is un fragment din Pizdet ...

Cum dupa primavara vine iarna cum iarba incepe sa inghete vrabiile sa cada din copaci ca merele rascoapte cum eu m-am saturat de toate astea si am hotarat sa fug sa fug pana cand transpiratia ma va slefui din nou pana cand rosiile se vor coace si viermisorii se vor satura. Mai incearca o data baiete mai incearca cine stie.

1. de cumparat bilet pentru Cluj - Bucuresti. De facut 1 litru de cafea sau de ceai negru. Cand nimeni nu-i acasa de strans lucrurile care vor trebui sigur, nimic in plus.
2. de iesit in coridor, luat liftul, coborat parter, trecut pe langa cinematograful Marasti, urcat in troleul nr.4.
3. coborat la gara, urcat in tren.
4. pa si pusi oras minunat si imputit.

Asa se fuge de undeva, asa am fugit eu din orasul de care nu credeam ca voi mai putea scapa. Un oras cu amintirile mele bolnave, cu multa mizerie si aer statut. Ca ultima dorinta, la plecare, as arunca o bomba atomica, asa, ca sa fie, la poalele rochitei tarfei acesteia care se incadreaza integral ca o papusa ruseasca in alta tarfa s.a.m.d.

Uite-asa. Afara e noapte, se vad ceva umbre, nu stiu daca sunt munti sau nori. Dimineata un soare ca un ochi rosu obosit ne va saluta cu scarba. E cel mai minunat moment al zilei. Dup'aia poti sa dormi, cu siguranta va fi mai interesant decat in realitate. Chiar daca nu vei visa nimic.

Ma asez pe locul meu desi nu am bilet cu loc, beau o gura de ceai si mi se face greata. E prea tare. Din coridor se aud baietii cantand: La Familia, Metadon, Mafia. Asculta, astea-s versuri adevarate - zice unu', poezia care exprima realitatea.


Si daca nu ati citit-o si v-am facut pofta... o gasiti in intregime (publicata de Vaku himself and him) aici

Enjoy