12:31 a.m.

Mi-e urat sa dorm singura acasa in ultima vreme. Aseara am refuzat camera de langa sa dorm ca omul normal, in ditamai patul, pentru ca implica sa dorm singura. Asa ca am preferat sa ma inghesui in oameni, intr-un pat minuscul si sa "audiez" (pentru a 2-a oara) Kung Fu Panda.

In acest maret si memorabil moment sunt cat se poate de singura (Milo ma ignora asa ca nu se pune) asa ca evident imi este urat sa dorm. Asa ca dau din taste. Din lipsa de interactiune verbala, din lipsa de somn (acuta si cronica, dar mai sunt 10 zile... doar 10 zile), din lispa de orice.

Ziua memorabila de vineri... a inceput cu una bucata ceas enervant care a sunat isteric, dar a fost auzit prea tarziu. A urmat confuzia generala, impartitul de sarcini si plecatul in cele 4 zari spre enervantele locuri de munca. O cafea bauta in autogara in timp ce ma gandeam - iar - ca I hate my job. Si ... "auzi, il suni tu pe frate-meu sa vezi pe unde e? ca eu nu am baterie si asta nu a ajuns acasa azi-noapte". Bun! Adica nu e bun, dar nu conteaza. Asa ca ma apuc sa sun Dani. Si sun. Si sun. Si ma plictisesc de atata sunat si el se plictiseste de atata neraspuns la telefon. Incep sa ma panichez. Dar creierul meu panicat incepe sa faca conexiuni. "Ma, aseara cand am plecat din rock, asta a ramas cu ... cu cine naiba? Radu a plecat cu Bristena mai devreme. Deci Radu nu. Cu Steve, Seb, Rami si Ion. Bun, cu Seb si Rami nu are cum sa fie. Probabil a ajuns la frate-meu". Urmand aceasta logica demna de momente mai inaintate (muuuult mai inaintate si mai cofeinizate) ale zilei, il sun pe Steve (aka frate-meu). Doar ca astia probabil se intelesesera sa ma ignore sau ceva ca nici asta nu a gasit tasta de answer. Bun, asta nu raspunde. Asa ca pana la urma tot la Radu am ajuns, ca doar el stie tot ce se intampla cu fiecare in parte si ii mai si pasa. In felul lui acid :) Radu imi spune ceva de genul "Steve doarme la mine. Dar Dani nu a venit cu el. A ramas cu Ion. Dar cand afli ceva sa imi spui si mie ca m-ai ingrijorat si pe mine acum". Bun asa. Pun mana pe telefon si sun mandrul (respectiv fratele ingrijorat). Nu stiu exact de ce avand in vedere ca nu aveam noutati. Am omis sa spun ca toate conversatiile astea se desfasurau in timp ce eu ajunsesem deja in maxi si o gramada de cetateni se uitau aproape amuzati la mine. Ascult revolte de frate mai mare, uit ca sunt nervoasa pe Danutul care a reusit macar sa ingrijoreze 3 muritori preocupati sa isi injure joburile (asta ca sa nu mai pun la socoteala mama, matza si oricine s-a mai intrebat unde a fost toata noaptea) si ma apuc sa ii iau apararea. Bun asa. Intre timp mi se aprinde beculetul salvator deasupra capului. ION! Marele Ion care cica il vazuse ultimul. Deja ma simteam ca in CSI. Inchid mai mult sau mai putin simpatic telefonul cu un sec "hai ca te sun imediat" si il sun pe Ion. Ion, ca orice om normal in vacanta, la 9 jumate dimineata dormea. Pe ce parte nu am cercetat. Dar dormea, am simtit injuraturile de "de ce ma-sa m-ai trezit??" in primul "mda" spus fara chef. Ii explic problema mea cu Dani, disparitia lui Dani si cum reusisem sa alarmez inca un om cautandu-l. Sunandu-l pe Ion, lista a ajuns la 2, ca nici el nu stia nimic. Adica stia ca plecase cu ceva fost coleg la fostul coleg in Traian Vuia. Multumesc frumos, paranoia mea supradimensionata incepe sa se afirme si ma apuc iar sa sun in disperare de cauza la Dani. Si EVRIKA! La un moment dat chiar RASPUNDE. Foarte calm, foarte linistit, foarte ... "pai am ramas la un coleg!". Pai bine, gigel tata, dar un mesaj din cele 400 pe care ni le da cu generozitate cosmoteul de fiecare data cand ramanem fara si le dam 5 euro???? N-avea el nici o treaba dar pentru ca nu il puteam pocni prin telefon m-am multumit cu informatia ca e in viata, intreg si l-am trimis acasa. ACUM! Dupa care m-am apucat de calmat frate mai mare (al lui Dani, ca al meu isi savura mahmureala), Radu si nu in ultimul rand nervii mei.

Seara... castel. Si dureri de masele. Si am aflat ca a 2-a zi (aka ieri) ma transbordez la Cincis. Acum pot sa recunosc ca as fi spus cu draga inima pas, ca interactiunea cu monitorul in casa si patul propriu mi se pareau mult mai atragatoare pentru acea sambata seara dar am presimtit un soi de lant al slabiciunilor. Si nu aveam nervi si rabdare sa ma mentin pe pozitii asa ca oricum as fi ajuns acolo. Dupa ce in prealabil oamenii ar fi consumat saliva sa ma convinga si eu as fi consumat nervi incercand (fara succes) sa le explic ca nu pot, nu vreau, nu... Imi pierd superputerile de gica contra :) Si printre ele povesti... inclusiv serenada de acum prea multi ani a lui Killa. :) Si OD de Ketonal. De la OD-ul de Ketonal am ajuns acasa de parca mi-as fi injectat votca. Ok, nu stiu cum e sa iti injectezi votca dar stiu cum e sa o arunci in sange via stomac. Si OD-ul de Ketonal a fost mai rau. Mult mai rau. Atat de rau ca nu am fost in stare sa urc trepetele ca lumea sau sa leg 2 cuvinte coerente. Si jur ca am baut o gura de bere si in rest numai apa plata. Asa ca evident am dormit pe Shark Tale. Lately dorm pe toate filmele care nu le vad la lucru. Damn it! Dar revin ca mai sunt doar 10 zile. Numai 10 zile. Cu 10 zile prea mult ce-i drept, dar numai 10. Si pentru ca mi-era rau, ieri dimineata a urmat aceeasi confuzie generala, acelasi sentiment de ciudat si totusi so fucking nice and good.

Like I said, gatheringul cu lichior de oua l-am dormit cu stil. Cu asa mare stil si cu atata pasiune ca azi dimineata am avut o problema cu trezitul. Daca era dupa mine mi-as fi continuat relatia speciala dezvoltata in cursul noptii cu patul undeva asa... la o saptamana. Oh well... 10 zile!!!!

Si azi... dupa ce am scapat de 6/49 insane people... am vegetat. Din nou, cu stil. Si cu Discovery si un film simpatic pe HBO, WILD HOGS, pentru ca deja eu una m-am saturat de filme vazute pe monitor. Still, maine urmeaza pe monitor The Chronicles of Narnia: Prince Caspian pentru ca ... joi am vazut The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe si am descoperit ca e fain. Din aceeasi gama, probabil urmeaza Harry Potter. Tot. Integral. Trebuie cercetat :)

Bun. Interactiunea mea cu tastele se pune pe stop. Pentru ca, oricat de mult mi-ar displace ideea de a dormi home alone, presimt ca maine pleoapele isi vor cere dureros de convingator dreptul la unire (in cuget, simtiri si alte alea). Plus ca cosmoteul radiaza creiere. Si urmeaza una sesiune de radiat creiere :)

Who says life is boring?

Soundtrack: StreetLight Manifesto - The Big Sleep

"I'm not leaving this place unless I'm leaving with you..."

Lucky Strike, ceva suc de portocale si retrospectiva mentala.

Ieri a fost o zi proasta, per ansamblu. Dar nu ma voi concentra pe partea proasta. Adevarul este undeva la mijloc.

"Me and Mr Dylan on our way home had a heart to heart about life..."

Oricum, consider ca sa fii amenintat cu pistolul (fie el si cu aer comprimat) nu este cea mai normala conversatie care se poate desfasura pe coridorul facultatii, in timp ce astepti sa intri la oral.

"How many more sacrifices must we make...?"

Daca mi s-au putut intampla parcuri la un moment dat, ieri mi s-a intamplat o tigara. Foarte ciudat si smile providing. Trebuie sa descopar omul responsabil cu tigara. Pentru ca s-ar putea ca maine sa am iar nevoie ca un necunoscut sa imi spuna ca sunt un copil rasfatat de clasa a IV-a si sa imi aprinda o tigara, ca injuraturile neafumate nu au farmec.

"And as you close your eyes for the big sleep I hope you think of me..."

Oamenii normali, dupa 1 noapte nedormita si 2 colocvii la ora 12 noaptea dorm. Oamenii care nu au nici un stres, la ora 12 noaptea, foarte beti fiind, pun mana pe telefon (nici macar al lor) si trezesc lumea cu texte rupte din telenovele. Dupa care posesorul telefonului il recupereaza si incepe sa debiteze chestii pe care el le considera sweet si geniale. De fapt, din perspectiva receptorului sunt seci si potential dureroase, daca receptorul chiar si-ar mai bate capul.

"Why do you cry when you know how the story ends?..."

Friday I'm inlove

Asa. Azi am fost tanti doamna profesoara care habar nu are sa explice. Lucru care in esenta lui explica motivul pentru care nu am facut modulul de pedagogie. Sunt o profa naspa. Nu am rabdare si daca EU (adica... eu, nu oricine, da?) stiu ceva mi se pare ilogic ca muritorul din fata mea nu poate pricepe. Fundamental gresit... dar am scris eu la un moment dat un blog despre complexul de superioritate de care sufar.

Pe urma... got home. Nervi pe netul care mi se da cu lingurita si cu restarturi. Pus muzicuta in urechi si plecat in rock. Socat 2 oameni pe drum. Am descoperit magia muzicutei in urechi, a clipurilor propri (ca tot aveam o discutie cu Seb pe tema asta) si a dansatului pe strada, de nebuna, in timp ce merg.

In rock a aparut degetul lui Seb. Cu Seb atasat, dar azi e personaj secundar... cel putin pasajul asta. Degetul mare de la mana dreapta al lui Seb, acum cateva zile, a avut o ciocnire involuntara si neregulamentara cu dulapul. Dupa aceste cateva zile, degetul si-a adus aminte ca trebuie sa fie si dureros, daca tot e accidentat. Si sa se umfle. Si sa se invineteasca. Asa ca la ora 10 posesorul degetului o invita pe Diana intr-o plimbare romantica la doctor. Si asa degetul a ajuns la urgenta. De la Urgenta (where the finger skiped the line) in ceva cabinet de la cardiologie. To make a long story short ca sa nu ma pierd in detaliile pe care le-as putea incurca, degetul accidentat acum cateva zile, astazi invinetit si umflat a fost vazut de 3 doctori, i s-au facut raze si a fost invelit simpatic (impreuna cu o parte considerabila a mainii sa nu care cumva sa se simta singur) intr-o fasa elastica, dupa ce in prealabil i s-au aplicat multiple straturi de lidocaina.

Buuuun. Si asa ajungem la partea in care, dupa ce eu (evil me) am facut misto impreuna mai mult sau mai putin cu Diana de Seb si nevoile lui de a ajunge la Urgenta, apare Dex cu intrebarea "Ce p*** mea ai patit, ba?" ... Eh, si de aici vine partea pe care eu o cenzurez, facand doar ceva comentarii. La modul... Nu tin neaparat sa side with Seb, dar in faze similare Diana is siding with Limpi so, de dragul simetriei, I'm siding with the finger si posesorul lui. Si they looked kindda funny from the outside fighting about... about what am pierdut. Dar pe de alta parte I know how it feels to be on the inside si sa vrei sa pui in cap o masa din rock (si e grea, pentru cine nu stie) muritorului din fata ta care, dupa ce ca NU intelege de ce te agiti, mai si pune fete si face comentarii acide.

Trecem gratios peste dracii cauzati de noua generatie si in special sor-mea (iar complex de superioritate, mi se sopteste in casca), trecem peste Diana care a inlemnit la semafor desi era FRIG si nu venea nici o masina si ne intoarcem la dansatul pe strada, la realizarea ca chiar mi-e dor de Limpi si in final acasa.

Unde acasa tot net cu lingurita am.

Ho ho ho

Anul asta am spart monopolul lui "domn domn sa-naltam". Asa ca am trecut pe Mos Craciun (varianta extinsa... habar nu aveam ca "Mos Craciun" are 4 strofe... oh well), 3 pastori si afonia de "deschide usa crestine". Da, suntem afoni. Da, we suck at singing. Dar de atatia ani oamenii s-au obisnuit. Si noua ni se pare ca sunam din ce in ce mai bine. Not true. Bine, sunt si oamenii care ne-au vazut prima data... gen parintii lui Binus (da, Binus, nu Ionut, nah!) sau parintii lui Dex si sunt curioasa daca la anul vom mai avea acces in respectivele case :D

Dar a fost fun. Trecand peste momentele in care era sa vad modelul treptelor Laurei si al trotuarelor din OM mai in detaliu decat mi-as fi dorit, it was sooo fun.

Din categoria faze memorabile sau "dati-ne o balta si 2 bate sa dam cu ele in ea":

- Bai, unde e Demeny?
- S-a implantat la buna-sa! (asta eram eu, normal)
- Eh, se implanta si el unde poate! (asta era Di)

Si dupa colindat parinti si strazi am ajuns la Radu. Care Radu avea Metaxa. Si Irina stie sa faca cocktail-uri bune. Si Cola. Si Uzo (god damn hippie Uzo). Si muzica. Si s-a lasat cu dansat (ergo eu am o cvasifebra musculara acum) pana cand statia lui Radu a zis ca ajunge. Asa ca am jucat mima. Si un bistabil nu poate fi mimat. Sau oricum, poate fi mimat greu si oricum nu ghiceste nimeni. In aceeasi categorie bagam "amoniacul". Dar se poate ghici "contrast" :) si "cimbru". si "latex" ... si... si a fost fun.

Si I matter. Si again a fost fun. Si eu imi savurez starea de mahmureala rezultata din cola si aterizez in pat ca cica peste 2 ore urmeaza tura de colinde. Si poze... cand o sa le reunesc de la cetateni.

Limpi 23

Din categoria "La multi ani, Limpi"... Cu 3 zile mai tarziu. Dar mi-a fost lene. Si am jucat rent in disperare de cauza. Adica eu am de facut proiect in java, imi pic gratios anul si eu joc rent. Whatever.

Timisoara... well, am dormit. :) Da, trebuie subliniat. In Timisoara am dormit si am mancat. Am ajuns inapoi acasa, s-a dus naibii si somn, si mancare, si tot. Si nu stiu exact de ce. Timisoara a fost kindda fun. Kindda cold. Kindda ... a fost bine...

Putine (foarte putine) poze de la ziua punkerului cu o mai noua creasta... aici

Sens - less

Ma chinui de cateva zile sa fac un soi de retrospectiva a lui 2007 si nu sunt in stare. Nu pentru ca nu as avea ce spune. Fata de ce se prefigura a fi, 2007 a fost ... surprinzator. Din multe puncte de vedere. Genial, din altele. In nici un caz plictisitor, cum il catalogasem la inceput. S-au intamplat o gramada de chestii, o gramada de oameni (daca lui Seb i se pot intampla scaune, mie de ce nu mi s-ar putea intampla oameni?), s-au...

Si ma ameteste sa ma gandesc la ce a fost 2007. Ma sperie sa ma gandesc la ce va fi 2008. Sau ce as vrea de la Mos Craciun. In mintea mea este o idee prefigurata. Dar ramane in coltul mintii, facandu-ma cateodata sa zambesc. De cele mai multe ori sa oftez si sa ma razbun pe cate o piatra care imi este in cale. Si... uhm... da.

Asa ca imi doresc de la mos craciun un munte care sa se poata muta pentru limpi, o metamorfoza in "internet person" pentru seb, puterea de a face oamenii cretini sa muteasca pentru di, o chitara rosie pt ramico, TIMP pentru radu si omul cu masina zambareata, un cangur prietenos pt grinch (chiar daca a furat craciunul), o licenta prietenoasa lui dan ... iar mie ... un loc in primul rand sa see all this happening.

Oameni

Deci exista mai multe tipuri de oameni.

Oameni care stiu sa intre cu picioarele in viata ta, sa faca ravagii si sa iasa pur si simplu, fara nici macar un bilet. Oameni care se uita la tine din afara si intr-un final, cand reusesc sa isi faca curaj sa iti spuna "ceau", constata ca mai bine ramaneau la stadiul de privit, ca esti prea uragan. Oameni care se uita la tine uimiti, amuzati si intrigati, te duc cu masina acasa si iti promit o cola (pe care nu o mai dau ever dar nu conteaza). Oameni care te cred too smart pentru binele tau si pe care ii dezamagesti periodic pentru ca realitatea este alta. Oameni care te folosesc pe post de minge de ping pong. Oameni care te tin de mana si iti zambesc cand ai nevoie. Oameni care se lauda ca esti o parte importanta a vietii lor si totusi periodic te trezesti left out... sau behind. Oameni care...

Concluzia ar fi ca people are evil, oricum ar fi ei. Si ca mi-am facut un obicei (prost... bun... who cares?) sa fug de ei, desi I need people. Sau asa ma laud.

Later edit: si in mod evident mai exista oameni care isi "vor spune mai tarziu" si care au in lista de friends exact singurul muritor (de gen feminin) de pe lumea asta care provoaca... dureri de cap si isterii la 2 noaptea. Si nu doar la 2 noaptea.

Febra listelor

Intre 2 cursuri de actionari astazi, la lucru (evident, doar n-o sa stau sa invat acasa, ce naiba!) m-a apucat mania listelor.

Lista cu materii, prezente, examene, ce vrea fiecare de la mine (cred ca e primul moment in care ma bucur ca nu am materii pe 7 saptamani si / sau partiale).

Pe urma mi-am dat seama ca inainte de Maria Sa Sesiunea vine ceva si mai important... Craciunul. Asa ca am luat o foaie noua si am facut o alta lista. Cu oamenii la care vreau (nu trebuie, vreau) sa fac pe the old fat Santa (desi nu sunt nici fat nici old)... Buuun, lista facuta. Blocaj. La categoria CE.

Asa ca daca aveti idei / dorinte / bla feel free to share. Sunt open minded.

(Si ca o paranteza fara legatura cu listele... la 1 noaptea killa avea chef sa ma deplasez la el sa ne jucam fifa... si melodia e kindda ok)

And some more pictures

de la stanga la dreapta, in ordinea numerelor de pe tricou: magda, ruxy, ela si cu voia dvs, subsemnata.

the dude that really knows how to hug, skunk :D

bifrii :)

vladul :)

Deci Bucuresti

ooook, hai sa vedem. Am ajuns in gara de nord, am fost sunata de ai mei colegi / sefi (depinde de perceptie - eu le zic sefi, ei zic ca sunt colegi) sa recuperez cetatenii din diverse colturi ale lumii si sa ii depun in marea cladire verde. bun, facut si asta. partea in care m-am pierdut cu marea cladire verde in fata se cenzureaza. jur ca oamenii aia ne-au adunat acolo sa faca putin misto de noi. eh, pana la urma, cu tot cu denumirile tampite de echipe (vezi "varza flescaita", "gogoneaua degerata", "morcovul jucaus" sau "dovleacul atomic"), cu tot antitalentul la karaoke, cu tot cu ... a iesit super misto. sa tot mergi la "timbildinguri" de genul asta... asa, in prima zi, ca in a 2-a deja au inceput analizele despre targeturi, vanzari, situatii tampite si alte alea. pumni in cap, picioare in gura. verbale. eh, a trecut si asta. am cunoscut oameni misto, oameni pe care nu simt nevoia sa ii revad curand, oameni si oameni. per ansamblu, media aritmetica este ca mi-a placut de ei.

partea a 2-a a bucurestiului. well, pe vremea cand nu stiam de planul criminal de karaoke ma laudasem ca ajung la OCS... asa ca oamenii au mutat munti, si-au luat liber de la lucru sa ajunga in expirat ca vine Liana... si berea pe bordura trebuia bauta. avand in vedere ca afara era kindda frig, berea s-a baut pe niste scaune inalte in expirat. da, am ajuns... la ultimele 2 melodii... dar fuck that... magda, bifri, skunk (this dude really knows how to hug someone), coco, ela, vladul, ruxy... lots of people. really lots of people... m-am simtit ... uhm, nush exact cum. stiu ca in expirat m-as intoarce oricand. :)

acestea fiind spuse... daca ploua ma-mbrac in pelerina mea cea albastra de ploaie :) i was fun! let's do it again!

(pozele si filmuletele de la "timbuilding" cand o sa imi trimita the funny nice radu cd-ul :) )

9 crimes

Nu stiu de ce, parca tot mai mult imi place in varianta Alexutza. Dar merge si asta :) Come on! Glumesc, e geniala melodia. :)

Bucuresti

(note to self and everyone else: dracii au fost lasati afara. si orice tine de work).

Deci Bucuresti. Ce mi-a placut:

• Biblioteca. Si scaunele de acolo.
• Cubul lui Cata.
• Faptul ca cetateanul sus numit inca se pierde pe langa Basarab :)
• Automatele de Cola din statiile de la metrou.
• Mata cvasiagresiva a lui Vlad.
• Nor.
• Cafeneaua cu 1930 la coada.
• Cum canta Alex la chitara.
• paharul cu tweety.
• Mansarda unde lucreaza Vlad.
• De Maria.
• Rasul blondei.
• Bancurile ITistilor.
• Vinul fiert din Pirahnia.

Ce nu mi-a placut:

• Frappeul de la Spring.
• Faptul ca nu se mai poate fuma la Spring.
• Ingramadeala din autobuze / metroul / whatever (I mean... fuck, you either go with the flow, or you get ran over by it)
• Nenea cel creepy care, dupa ce m-a invitat la "fetite" si l-am refuzat, mi-a oferit un "loc de munca".
• Ca nu poti lua bere pe bonuri.
• Ca soferii te calca si pe trecerea de pietoni daca nu ai viteza.
• FRIGUL.
• Ca people change.

Probabil mai sunt. Poze nu sunt, ca au iesit ca naiba. In fine, poate data viitoare. Si tocmai am realizat ca totusi universul ma iubeste. Marti e si concert OCS :)

Multumesc. Pentru tot.

Bucuresti, here I come :)

Da da da! Da da da!

(pe ritm de OCS, da?)

Zambesc ca tampa de 2 zile. Adica azi e sambata. De 37 de minute este sambata. Peste 48 de ore voi fi intr-un accelerat sufocat de caldura (ar fi bine sa fie asa, ca nu tare stiu unde gaseste Cata inghetata la Mc cu 8000 vechi:) ), jegos si mult prea incet pentru nevoile mele de a respira aer de sud. Si de a spala creierii. La 800 rpm (politehnistii intelege-vor).

Aer nou. Cu oameni de demult, dragi si la care le simt lipsa. Fara hipioti. Fara nimic. Eu. Eu fara masti, eu fara nimic. Doar eu. Care va dansa in metrou. Care va bea frappe la Spring Time. Pentru respectarea traditiei de acum prea mult timp.

Si cand ma voi intoarce... Voi baga in seama si scoala, voi stii sa ignor ignorarea, voi stii sa nu ma mai enervez pentru chestii care nu sunt acolo, voi stii sa vad ce e real si ce nu, voi... aaaa...

Si dupa Bucuresti, daca finantele vor tine cu si anume eu, 2 zile la Timisoara. Cu o bere in Alf. Si / sau Thare daca vor oamenii. Si orice. Nu conteaza. Oricum inca voi fi high de Bucuresti. Si... aaaa... atat :)

Zambesc. Si da, se poate spune ca fericirea-i un lucru mic. Un rucsac care a fost dat jos de pe dulap si care maine seara va fi umplut cu o gramada de chestii.