Step 1...

Soundtrack: The Fray - How to save a life



Step one you say we need to talk
He walks you say sit down it's just a talk
He smiles politely back at you
You stare politely right on through

Yes, well... totul incepe cu un pahar de cola, o poveste, o... si pe urma? Pe urma intervine orice si nu se mai bea cola, nu se mai sta la povesti, nu se mai...

Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night

Da... s-au pierdut si nopti in monitoare intregi de semne, s-au castigat zambete si idei, s-au nascut intrebari si s-au omorat vise...

He will do one of two things
He will admit to everything
Or he'll say he's just not the same
And you'll begin to wonder why you came

Si dupa ce termini de intrebat, iti mai aprinzi o tigara. Mai asculti 2 cuvinte din melodie si te ridici. Si te mai uiti o data. Ultima data. Si la usa te opresti. Si stii ca daca o deschizi si pleci, nu te mai intorci. Ti se spune sa ramai. Si totusi, apesi clanta.

Blogul nu are scop. Sau directie bine definita. O directie vaga cumva exista. Dar pentru linistea nervilor mei, va ramane vaga.

Dar azi, dupa ce am plecat de la lucru, am fost la o pizza cu Mihai si la o poveste in urma careia s-a ajuns la concluzia ca eu nu sunt / am fost umplutura, ca oamenii nu se pot schimba radical (oricat de mult ti-ai dori), ca oamenii de obicei vor exact ceea ce ii raneste mai tare, ca notiunea de "sos dulce" este total necunoscuta tantiilor din galena, ca... ca mi-e dor. Ultima este concluzia mea, trasa in gand, fara legatura cu Mihai. Mi-e dor si atat. Si tocmai de aia ma voi inchide in sistemele cu microprocesoare. Si pana la urma va trece.

Grey's Anatomy - S4x11

Sec. Si atat. Adica mult prea sec pt ce ma asteptam. Cah!

...

Sound track: Snow Patrol - Chasing Cars



Habar nu am de unde a aparut starea asta. Poate e ceva obisnuit la mine periodic, dar fuck it! Nu poti sa miss someone care nici macar nu este your friend, care nici macar nu face parte din viata ta, care... you just can't do that. Este fizic imposibil ca un lucru care nu a existat / nu exista sa lase un gol atat de mare si o stare atat de cretina!

Astept cu interes sa apara pe torente ultimul episod din grey's anatomy si pe torente. Pana atunci ma chinui sa imi edific starea cretina.

Funny stuff

Pam pam... intre 2 meniuri in java, blog.

Deci aici exista 4 elfi care danseaza. Am ras cu lacrimi. Cand i-am facut (da, sunt home made), cand am vazut rezultatul.

In continuare, Grey's Anatomy, varianta =))



And last but not least... the great president al marii USA...



Enjoy!

Probabil sezonul e de vina

Ce face un om normal sambata dimineata la 6 jumate? Se uita la Grey, evident. Ca peste cateva ore nu tre` sa mearga la munca.... :

Anyways, ultimul episod perceput de a mea retina a fost despre cheating, breaking ups and all that "normal" shit in relatii stabile, de durata, bla bla. Si mi-am adus aminte de ceva, asta apropo si de my deamon.

Odata demult mi s-a pus mie pata rau de tot pe registrul de la starea civila. Dar rau rau, nu oricum. Eram foarte hotarata ca a mea semnatura sa nu ajunga veci pururi in el sub nici o forma. Si a tinut. O perioada. Pana cand un muritor s-a gandit el ca simte nevoia sa isi faca de lucru (ca ce se face cu mana proprie...) si sa faca nunta. Buuuun, nimic de comentat in fata argumentelor geniale si foarte hotarate despre iubirea eterna a vietii muritorului in cauza. Trecem elegant peste cat timp a trecut dintre momentul 0 (al intalnirii) si momentul n (al nuntii). Deci, dupa cum spuneam, nu aveam nimic cu asta. Pana la momentul in care ... tam tam! "Lianaaa, be my martor! PLeeeeeaaaseee!" ... Nici un argument, nici o amenintare, nimic nu a tinut. So there I was, all dressed up, rochita scurta, fara spate (treaca de la mine ca era fucking noiembrie aka fucking cold), semnand in registrul starii civile, braking the one principiu la care tineam cu dintii (exagerez, dar e 6 jumate si nu am dormit, asa ca am voie). E drept, ca martor. Dar semnatura MEA este acolo so I might just as well get married ca oricum raul a fost facut. Ca si cum nu ar fi fost suficient, am mai prins si buchetul hipiot (tot din vina muritorului sus numit).

La un an dupa lantul de tragedii personale si fericiri terte, ma intalnesc cu omul la o poveste pe mess si intreb de a lui eterna, vesnica, netarmuita iubire materializata intr-o fiinta perfecta, still nu suficient de perfecta pentru perfectiunea iubirii eterne, vesnice si netarmuite. Ca sa aflu cu nervi / stupoare / nici cea mai mica urma de mirare (all in one, eu sunt ca sampoanele alea geniale care te scutesc de multe cutii in baie) ca vesnica poveste... a tinut un vesnic an. Si s-a pus punct. Nah, imi pare rau de om. Si rasuflu usurata ca a expirat anul buchetului, pe mine tot ca acum 23 de ani ma cheama (family name included), degetele tot goale sunt etc etc etc.

Si totusi... SEMNATURA MEA????

Oki, plecand de la premisa ca am aberat destul si suficient, ma retrag cu una bucata carcel la neuronul stang in pat. Still wondering de ce simt oamenii nevoia sa isi complice existenta (si daca si-am complica-o numai pe a lor tot ar fi ceva) cu o hartie colorata cretin... As fucking if it's some kind of promisiune / asigurare / bla...

God damn hippies X(

Din profunzimea grey

"What is that saying? Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels soooo good when I stop."

Se aplica... se aplica :)