3:43

Asta acum, la inceput. Am de gand sa scriu maxim o tigara. Adica pana cand se termina. Peste maxim 5 ore s-ar putea sa fie nevoie sa ma trezesc...

Productivitatea maxima a unei zile se obtine daca intr-o ora rezolvi toate (dar absolut TOATE) chestiile pe care le-ai amanat de cand a inceput saptamana.

Ziua faina se defineste cu un pachet de tigari fumat in multi, cafea bauta (la 7 seara, dar treaca de la mine) din pahare de carton, ca in filmele americane, zacand pe trepte (in lipsa... sau imposibilitatea, ma rog, zacerii unei borduri), mistouri amicale si rasete multe, un hanorac cu Coca Cola luat mai mult decat ieftin si o matza ciudata.

Zambetul fals se afiseaza in momentul in care apare un cetatean cu care nu ai cum sa nu interactionezi (desi merita apelative naspa) pentru ca, daca te obosesti sa citesti mai jos de serie, o sa ii gasesti numele pe CI-ul personal. Si pe urma ti se face rau si oamenii sunt nedumeriti pentru ca 10 minute cat a durat tigara ai zambit mai mult decat frumos si convingator.

Woof - woof-ul a fost un "ceau" din varful buzelor (aruncat din inertia "mama m-a crescut civilizat si m-a invatat sa ii salut pe oamenii pe care stiu cum ii cheama") si nici macar un sunet in plus. Fuck off, die, get the hell off my planet.

Foamea se calmeaza la 12 noaptea cu 1 pittburger jumate, mancat pe capota unei masini care acum 2 zile era curata. Fast foodul o sa ma omoare dar pana la urma si respiratul asa ca imi pasa la fel de mult ca de summit.

Nedumerirea incepe intre 2 replici din 3 ore de ele.

Maine ... azi... poate Alba si un poate si mai mare Cluj.

Si vine Limpi.

Si mai am 2 fumuri de tigara. Si absolut nici o logica in ce am scris aici. Dar e ok.

A, da! Danul... foarte faine pozele :D

Sat vs Hunedoara

Sunt megaplictisita. Ergo citesc statusurile oamenilor din lista mea de mess. Si citind statusuri am ajuns la unul... "plecat in sat bla bla bla". Bun, stiind for a fact ca omul e hunedorean singura concluzie la care se poate ajunge este ca se refera la Hd.

Daaar Hunedoara nu este sat. In toate hartogaraiele despre maria sa, este perceputa ca (ditamai) municipiu. Deci nu sat, municipiu.

Facand abstractie de chestiile scriptice, azi mi-a venit sa zambesc. Ca tampa. Ok, la lucru it's a must so aia nu se pune. Dar cand am plecat de acolo spre casa, functie de melodia la care dadea muzicuta play zambeam. Fara directie. Oricarui om care imi iesea in cale. Eh, intr-un sat veritabil la zambete mele tampe si nedirectionate as fi primit alte zambete si eventual si o conversatie cu tanti maria despre nea grigore, chiar daca nu as avea habar cine este tanti maria sau nenea grigore. Ce am obtinut in MUNICIPIUL Hunedoara? O tanti care m-a ocolit gratios vrand sa para ca nu o face (si tocmai asta a dat-o de gol). 2 "jmecheri" de cartier care s-au uitat la mine ca la ultima nebuna. Un mos care avea aerul de "toti tinerii din zilele noastre sunt drogati". Un zambet fortat de la tanti de la abc-ul de unde am cumparat monte carlo ca si la ea la job it's a must.

Deeeci... Hunedoara e ce vreti voi, dar nu sat. I mean, intr-un sat 2 parinti normali nu s-ar uita la poze porno full screen intr-un club de net cu copiii langa ei... cu care au ajuns sa se certe la un moment dat pe 50 de bani, sa mai stea la net (pentru detalii ask Radu ca de la el stiu povestea).

Si nu stiu daca e mai bine sau mai rau... dar stiu clar ca pe azi mi s-a taiat cheful de a mai zambi. Tamp si fara directie.

Maniacs

Hmmm... un gand pentru toti maniacii 6/49. Pentru toti care ne omoara duminicile si sambetele si nervii. Si care au impresia ca noi, muritorii care le luam banii pe bilete, avem inside tips. Sunt tare curioasa cand or sa isi dea seama ca daca am avea asa ceva, duminica am dormi pana la 12.

Probabil sezonul e de vina

Ce face un om normal sambata dimineata la 6 jumate? Se uita la Grey, evident. Ca peste cateva ore nu tre` sa mearga la munca.... :

Anyways, ultimul episod perceput de a mea retina a fost despre cheating, breaking ups and all that "normal" shit in relatii stabile, de durata, bla bla. Si mi-am adus aminte de ceva, asta apropo si de my deamon.

Odata demult mi s-a pus mie pata rau de tot pe registrul de la starea civila. Dar rau rau, nu oricum. Eram foarte hotarata ca a mea semnatura sa nu ajunga veci pururi in el sub nici o forma. Si a tinut. O perioada. Pana cand un muritor s-a gandit el ca simte nevoia sa isi faca de lucru (ca ce se face cu mana proprie...) si sa faca nunta. Buuuun, nimic de comentat in fata argumentelor geniale si foarte hotarate despre iubirea eterna a vietii muritorului in cauza. Trecem elegant peste cat timp a trecut dintre momentul 0 (al intalnirii) si momentul n (al nuntii). Deci, dupa cum spuneam, nu aveam nimic cu asta. Pana la momentul in care ... tam tam! "Lianaaa, be my martor! PLeeeeeaaaseee!" ... Nici un argument, nici o amenintare, nimic nu a tinut. So there I was, all dressed up, rochita scurta, fara spate (treaca de la mine ca era fucking noiembrie aka fucking cold), semnand in registrul starii civile, braking the one principiu la care tineam cu dintii (exagerez, dar e 6 jumate si nu am dormit, asa ca am voie). E drept, ca martor. Dar semnatura MEA este acolo so I might just as well get married ca oricum raul a fost facut. Ca si cum nu ar fi fost suficient, am mai prins si buchetul hipiot (tot din vina muritorului sus numit).

La un an dupa lantul de tragedii personale si fericiri terte, ma intalnesc cu omul la o poveste pe mess si intreb de a lui eterna, vesnica, netarmuita iubire materializata intr-o fiinta perfecta, still nu suficient de perfecta pentru perfectiunea iubirii eterne, vesnice si netarmuite. Ca sa aflu cu nervi / stupoare / nici cea mai mica urma de mirare (all in one, eu sunt ca sampoanele alea geniale care te scutesc de multe cutii in baie) ca vesnica poveste... a tinut un vesnic an. Si s-a pus punct. Nah, imi pare rau de om. Si rasuflu usurata ca a expirat anul buchetului, pe mine tot ca acum 23 de ani ma cheama (family name included), degetele tot goale sunt etc etc etc.

Si totusi... SEMNATURA MEA????

Oki, plecand de la premisa ca am aberat destul si suficient, ma retrag cu una bucata carcel la neuronul stang in pat. Still wondering de ce simt oamenii nevoia sa isi complice existenta (si daca si-am complica-o numai pe a lor tot ar fi ceva) cu o hartie colorata cretin... As fucking if it's some kind of promisiune / asigurare / bla...

God damn hippies X(

Zi extrema

Cred ca am terminat cu obsesia pe 9 crimes. Adica daca da winampul play e ok, dar nu mai sufera de izolare acolo.

So... zi extrema. Inceputa aseara, candva, cand mi-a sarit in ochi o licitatie pe RAC... hmmm... oki, hai s-o facem. Ce n-am luat eu in calcul a fost ca o sa-mi ia toata noaptea. So, azi dimineata la 7 si ceva, cand in sfarsit am terminat, am descoperit ca nu poate fi facut zip. Fara sa fie zip nu poate fi trimis pe rent a coder. Grrr!!! Norocul meu cu oameni fara somn duminica dimineata la ora aia care - daca nu ma duc la lucru - pentru mine nu exista in weekend. Deci s-a facut zip, s-a trimis, am adormit. Pe la 8. La 10 au inceput ai mei operatiunea "monstrul". Monstrul in cauza fiind camera mea.

Inutil de spus ca a durat secole pana cand absolut toata mobila (unele bucati nemutate de pe pozitie de vreo 8 ani) si-a schimbat pozitia. Inutil de spus ca eu picam de somn. Inutil de spus ca nu aveam chef. Inutil orice. Ai mei au vrut revolutie. Ok, hai s-o facem. Pana la urma a fost chiar funny, toata lumea a facut misto de toata lumea, s-a ras, au fost accidente, bla bla :) Funny. Si s-a terminat pe secolul asta cu mutarile. Culmea este ca imi place rezultanta. Chiar imi place.

Cand intr-un final am apucat sa adorm... suna Limpi. Nu m-am putut revolta ca m-a trezit. O data ca el n-avea de unde sa stie ca azi noapte eu desfasuram alte activitati decat experimentarea verbului "a dormi". Pe urma... pana acum ma revoltam ca NU suna... asa ca am vorbit cu Limpi (habar nu am ce, dar daca nu se face misto de mine, inseamna ca nu multe tampenii). Pe urma a sunat Diana. Cu ea a vorbit sor-mea... ca eu desi ma trezisem nu ma puteam misca. Adica brainul refuza sa dea comanda de "intinde mana, apasa pe buton, speak". Oh well...

Pe urma... cumparaturi in Kaufland cu Di si Larisa. Si I defenetly do not like Larisa. Defenetly. Nu stiu exact de ce. Dar I don't. Si ningandu-ne pe noi (eu si Diana that is) frumos (da, ninge), am ajuns in rock si ne-am asezat la masa cea inalta. Bine ascunsa in colt. Buna alegere. Prietenii stiu de ce... E foarte usor sa te ascunzi acolo cand apar in zona cetateni pe care ai vrea sa ii vezi in alte circumstante (sau deloc)... Eh, dar cum nu puteam sa ramanem lipite de masa aia, trebuia sa si plecam. Trecand chiar pe langa cetatenii sus numiti. Si aici intervine iar Limpi. Care s-a gasit sa sune exact cand eu ma gandeam cum trec pe langa si daca sa fluier sau nu in timp ce ignor lume. N-a fost nevoie de fluierat avand in vedere ca - trecand pe langa - eram mai mult decat preocupata sa ii explic omului o chestie legata de subtilitate, elefant, magazin de portelanuri, scopul unei sticle de vin si ore de vizita.

Soooo... acum o sa dorm. Mult. Ma rog, pana maine la 7... si maine seara off to never never land again.

And my hair looks like crap :(

TV will kill you

Deeeci... am facut marea tampenie sa inchid calculatorul inainte sa mi se faca somn si sa deschid televizor. Ce mi-a provocat dureri de cap decat cele existente:

- reclama de la ALTEX ... aia cu mosii si televizorul si ceasurile de sah. Ma rog, in afara de "catehalatu" si "batman - batman", cam toate reclamele la altex sunt cel putin cretine.

- reclama aia la nush ce... cu finala cupei de cartier la ping pong, in care tipa se isterizeaza si apare un nenea in costum pe post de inger pazitor cu ursuletul, florile, cadoul bla bla. Acuma... da, femeile sunt isterice cand e vorba de "gigel, iubire, iar ai uitat de aniversare / bday / ceva". Dar de aici si pana la a generaliza in halul asta (de exemplu, stiu tipe carora li se profund rupe de chestia asta - nu, i'm not the case) sau a insulta in asemenea hal inteligenta feminina... fuck off!

- campania electorala. Adica, neoficiala inca. Dar fiecare muritor colorat politic apare cu absolut orice ocazie la orice post de teveu. Spre nenorocul meu, detin parinte care lucreaza in presa. Din nou spre nenorocul meu, materia mea cenusie inregistreaza involuntar informatii... asa ca "liana stie" cine, ce gigel isi face de fapt campanie electorala inca de acum... trist.

- stefan banica jr. Nu stiu de ce. Ma dispera fata lui. Am stat 5 secunde pe protv si a reusit sa imi ridice tensiunea (dar durerea de cap tot nu a trecut, deci nu e de la tensiune).

- si tocmai am adaugat pe lista reclama la millenium. Chhhh!!!

Concluzie: maine, dupa marea revolutie anuntata la mine in camera (evident, eu nu am avut nimic de spus pentru ca eu ma vait ca ma trage curentul bla bla bla), voi pune mana pe telefon si voi suna la alpitur sa imi mute ip-ul de pe calculator pe Doi. Mare tampenie ip-urile astea la alpitur. Si maria sa Grey se va descarca, ca sa nu mai fiu eu nevoita sa ma uit la teveu... ca sa oarecum parafrazez OCS...

Ce bine mimezi fericirea... by a hippie

Esti insensibila. Incapabila sa visezi, oricat te-ai lauda ca o faci. Incapabila sa vezi fericirea si daca te-ar lovi cu un par in fata. Nu dai 2 bani pe sentimentele oamenilor, iti place sa te joci si atat. Esti prea puerila pentru lumea asta!

Probabil ca asa si sunt. But guess what... Cateodata chiar SUNT fericita.

As casca...

Dar nu pot. Am reusit totusi performanta de a bea Cola ... fara pai, that is. Si sa pot interactiona cu Rami si Limpi la telefon, mai mult de "mhm" si "mmm". E totusi un progres. Tind sa cred ca maseaua mea e impresionata / speriata de Doc. Sau de perspectiva injectiilor, descrisa zambaret de acelasi Doc. Deci nu, nu, nu, nu, NU. NU injectii! Got that hippie masea? NU injectii!

In alta ordine de idei... aici trebuia sa existe un clip de pe youtube. Dar nu stiu exact cu ce. Asa ca nu stiu ce sa caut, asa ca nu exista. Poate mai incolo.

Maseaua sfintilor x(

Ok, so this is me looking like a fucking Macy's Day Parade baloon. Sau orice baloon for that matter. O sa ma omoare maseaua asta. Dar gata. Dupa ce se desumfla, zboara. No more masea. N-o sa ma duc la Bucuresti cu plasa de antibiotice dupa mine...

Si ce e mai dureros... well, maine cica granny organizeaza the "bullshit bullshit happy bday liana" family luch. Si a facut THE CAKE. Adica the most perfect cake ever. Si plm, eu nici Cola nu pot bea fara pai. I'm soooo pissed x(



Si calitatea pozei... inexistenta. E print screen de pe web. Altceva?

Fara titlu

no name: o viata ai si aia
no name: simpla
eu: ooooo, ba devine din ce in ce mai complicata
eu: si la viata ta ce e asa de nesimplu?
no name: adica?
eu: adica ai aratat cu degetul ca viata mea e simpla
eu: a ta cu ce e mai speciala ca a mea?
eu: ca faci cam acelasi lucru ca mine
eu: cafea -> job -> casa -> net
eu: cu alternante prin rock
no name: da a mai intrat si cars races

Mda, cam la asta s-a rezumat highlightul serii mele. Ca am o viata simpla. A se citi "de cacat", daca macar putin am ajuns sa il cunosc pe autor. Plecand de la premisa asta (desi exista sanse considerabile sa ma insel), imi permit sa spun "UP YOURS SI MORI!". Mda, recunosc ca viata mea are nevoie de imbunatatiri care in mare masura depind de mine si doar de mine. Dar pe de alta parte... dude, hai sa lamurim ceva. Oricat de mare zmeu te-ai da, habar nu ai ce inseamna Liana. Sau ce makes Liana happy. Sau ce vrea Liana for that matter. Asa ca nu imi judeca TU mie viata. Mai bine revizuieste-o frumos pe a ta din care clar lipseste un CEVA mai mare decat CEVA-ul care ai tu impresia ca mi-ar face mie viata mai... nesimpla, ca sa satisfaca gusturile tale.

Asa, acum ca am reusit sa imi vars toti nervii zilei pe un cetatean vinovat doar partial... cum 360-le moare, probabil o sa-mi mut casuta mea aici.

Si fericirea e un lucru mic. O carte galbena citita fara sa poti sa o lasi din mana, la lucru. Vise despre un accelerat care va merge multe ore spre un "loc fara nume, catre orasul iubire" :) Asta ca sunt printre putinii muritori care chiar iubesc Bucurestiul. Mult. Dar care, ciudat, nu s-ar muta in el. Sau da? Probabil ca da. Dar nu acum, mi-ar complica prea tare viata (smiley care scoate limba urat).

Tarziu. Maine alta zi. Simpla. Ca viata mea, impartita intre oameni reali, ganduri inalte si... un pahar de cola.