Reactii

Orice om are tot felul de reactii. Eu, posibil, mai mult ca media. Reactionez la orice, dar niciodata constant sau cum ar trebui. Ca reactie... astept reactii la mine.

Azi am primit una bucata veste. Nu neaparat proasta, in mod clar nu buna. Prima reactie, dupa ce m-am bosumflat si am sters un inceput de lacrima, a fost sa pun mana pe telefon si sa sun omul care ar trebui sa reactioneze la mine. In primul rand. Dar dupa 40 de secunde de revolta, reactia a fost seaca... un "bine" sec. Nu, nu era bine. Mai ales ca stie ce inseamna locul ala pentru mine, mai ales ca l-am cam construit eu. Ma rog, nu eu. Dar am asistat la toate fazele. Si sa mi se ia asa brusc... AU! Deci "bine" nu era reactia pe care o asteptam.

Pe de alta parte, tot la categoria "reactii"... acum cateva zile (duminica, daca tin eu minte bine) am primit 2 mesaje care nu tare aveau ce sa caute la mine in telefon. Rele si frustrate. Si - culmea - necauzate de mine. Adica acum, de data asta, EU chiar nu aveam nici o vina. Au venit. Le-am citit. Nici macar nu m-am enervat. Le-am sters impasibila. Nu, nu se gresise destinatarul. Doar ca m-au lasat rece. Probabil o reactie normala ar fi fost sa incerc sa ma disculp de toate tampeniile care mi se aruncau in fata. Am refuzat - si refuz in continuare - sa fac chestia asta. Pentru ca ar fi timp pierdut aiurea si degeaba. Pe niste oameni care ma lasa rece. Mai nou.

Deci ... lipsa mea de reactie pentru ca ceva ma lasa rece se poate generaliza si la lipsa de reactie a lui la ceva care pe mine ma doare fizic. Si care - surprinzator - m-a facut sa plang. Mult. Si fara Silva Neagra de data asta.

Oh well...

Ce faci de summit? Ma duc la bazin :D

Asa, cica ieri a aterizat Bush in Romania. Informatia mi-a ajuns pe la ureche dar, sa imi fie scuzata ignoranta, nu ma intereseaza. Bush este unul din oamenii care nu imi provoaca decat reactii adverse (rar, atunci cand am nevoie sa imi vars nervii pe cineva si imi "iese" in cale).

Dar nah... am vazut masinutele pentru summit aliniate frumos in fata urateniei aleia mari (Casa Poporului) asa ca trebuia sa aduc vorba si despre summit in blogul asta.

Partea interesanta (pentru mine) vine abia acum. Cand comunic populatiei, mapamondului, galaxiei (etc etc etc) ca am fost la bazin. Si nu, nu m-am inecat. Si cred ca maine o sa am o febra musculara de o sa ma misc in reluare... daca tot nu doare in reluare.

Si mi-am primit prajitura geniala. Pe care nu stiu cum o cheama dar numele ei va ramane "prajitura geniala". Impartita frumos cu inca 3 muritori. Carata de undeva de la limita olteneasca a judetului.

Si am scapat si de examen azi... asta din categoria "careful cat de tare injuri un muritor de-a lungul timpului ca s-ar putea sa ajuga in spital".

Si fara categorie... ma duc sa dorm.

Pentru ca asa vor ei

Acum vreo 2 saptamani (daca m-as uita in arhiva de mess as putea spune cu precizie, dar nu prezinta relevanta) am pus punct unei interactiuni care ajunsese sa imi faca rau. Sec, rece, dureros de ironica si rea. Am reactionat exact cum muritorul de la capatul monitorului (so to speak) s-ar fi asteptat cel mai putin sa reactionez. Dar, repet, interactiunea respectiva imi facea rau.

Azi m-am ridicat frumos de la o masa unde stiam oamenii de mult timp si m-am asezat la masa copiilor, pentru ca oamenii pe care ii stiam de mult timp ma enervau.

Nu mai fac ce se asteapta de la mine. Nu mai reactionez cum cred altii ca ar trebui sa reactionez just to make them feel good.

Si daca ma uit nu mai departe de camera cealalta... nu cred ca e prea rau.

Apropo, plec la mare :)