Orice om are tot felul de reactii. Eu, posibil, mai mult ca media. Reactionez la orice, dar niciodata constant sau cum ar trebui. Ca reactie... astept reactii la mine.
Azi am primit una bucata veste. Nu neaparat proasta, in mod clar nu buna. Prima reactie, dupa ce m-am bosumflat si am sters un inceput de lacrima, a fost sa pun mana pe telefon si sa sun omul care ar trebui sa reactioneze la mine. In primul rand. Dar dupa 40 de secunde de revolta, reactia a fost seaca... un "bine" sec. Nu, nu era bine. Mai ales ca stie ce inseamna locul ala pentru mine, mai ales ca l-am cam construit eu. Ma rog, nu eu. Dar am asistat la toate fazele. Si sa mi se ia asa brusc... AU! Deci "bine" nu era reactia pe care o asteptam.
Pe de alta parte, tot la categoria "reactii"... acum cateva zile (duminica, daca tin eu minte bine) am primit 2 mesaje care nu tare aveau ce sa caute la mine in telefon. Rele si frustrate. Si - culmea - necauzate de mine. Adica acum, de data asta, EU chiar nu aveam nici o vina. Au venit. Le-am citit. Nici macar nu m-am enervat. Le-am sters impasibila. Nu, nu se gresise destinatarul. Doar ca m-au lasat rece. Probabil o reactie normala ar fi fost sa incerc sa ma disculp de toate tampeniile care mi se aruncau in fata. Am refuzat - si refuz in continuare - sa fac chestia asta. Pentru ca ar fi timp pierdut aiurea si degeaba. Pe niste oameni care ma lasa rece. Mai nou.
Deci ... lipsa mea de reactie pentru ca ceva ma lasa rece se poate generaliza si la lipsa de reactie a lui la ceva care pe mine ma doare fizic. Si care - surprinzator - m-a facut sa plang. Mult. Si fara Silva Neagra de data asta.
Oh well...
Azi am primit una bucata veste. Nu neaparat proasta, in mod clar nu buna. Prima reactie, dupa ce m-am bosumflat si am sters un inceput de lacrima, a fost sa pun mana pe telefon si sa sun omul care ar trebui sa reactioneze la mine. In primul rand. Dar dupa 40 de secunde de revolta, reactia a fost seaca... un "bine" sec. Nu, nu era bine. Mai ales ca stie ce inseamna locul ala pentru mine, mai ales ca l-am cam construit eu. Ma rog, nu eu. Dar am asistat la toate fazele. Si sa mi se ia asa brusc... AU! Deci "bine" nu era reactia pe care o asteptam.
Pe de alta parte, tot la categoria "reactii"... acum cateva zile (duminica, daca tin eu minte bine) am primit 2 mesaje care nu tare aveau ce sa caute la mine in telefon. Rele si frustrate. Si - culmea - necauzate de mine. Adica acum, de data asta, EU chiar nu aveam nici o vina. Au venit. Le-am citit. Nici macar nu m-am enervat. Le-am sters impasibila. Nu, nu se gresise destinatarul. Doar ca m-au lasat rece. Probabil o reactie normala ar fi fost sa incerc sa ma disculp de toate tampeniile care mi se aruncau in fata. Am refuzat - si refuz in continuare - sa fac chestia asta. Pentru ca ar fi timp pierdut aiurea si degeaba. Pe niste oameni care ma lasa rece. Mai nou.
Deci ... lipsa mea de reactie pentru ca ceva ma lasa rece se poate generaliza si la lipsa de reactie a lui la ceva care pe mine ma doare fizic. Si care - surprinzator - m-a facut sa plang. Mult. Si fara Silva Neagra de data asta.
Oh well...
Posts
No comments:
Post a Comment