Reactii

Orice om are tot felul de reactii. Eu, posibil, mai mult ca media. Reactionez la orice, dar niciodata constant sau cum ar trebui. Ca reactie... astept reactii la mine.

Azi am primit una bucata veste. Nu neaparat proasta, in mod clar nu buna. Prima reactie, dupa ce m-am bosumflat si am sters un inceput de lacrima, a fost sa pun mana pe telefon si sa sun omul care ar trebui sa reactioneze la mine. In primul rand. Dar dupa 40 de secunde de revolta, reactia a fost seaca... un "bine" sec. Nu, nu era bine. Mai ales ca stie ce inseamna locul ala pentru mine, mai ales ca l-am cam construit eu. Ma rog, nu eu. Dar am asistat la toate fazele. Si sa mi se ia asa brusc... AU! Deci "bine" nu era reactia pe care o asteptam.

Pe de alta parte, tot la categoria "reactii"... acum cateva zile (duminica, daca tin eu minte bine) am primit 2 mesaje care nu tare aveau ce sa caute la mine in telefon. Rele si frustrate. Si - culmea - necauzate de mine. Adica acum, de data asta, EU chiar nu aveam nici o vina. Au venit. Le-am citit. Nici macar nu m-am enervat. Le-am sters impasibila. Nu, nu se gresise destinatarul. Doar ca m-au lasat rece. Probabil o reactie normala ar fi fost sa incerc sa ma disculp de toate tampeniile care mi se aruncau in fata. Am refuzat - si refuz in continuare - sa fac chestia asta. Pentru ca ar fi timp pierdut aiurea si degeaba. Pe niste oameni care ma lasa rece. Mai nou.

Deci ... lipsa mea de reactie pentru ca ceva ma lasa rece se poate generaliza si la lipsa de reactie a lui la ceva care pe mine ma doare fizic. Si care - surprinzator - m-a facut sa plang. Mult. Si fara Silva Neagra de data asta.

Oh well...

Friday I'm inlove

Asa. Azi am fost tanti doamna profesoara care habar nu are sa explice. Lucru care in esenta lui explica motivul pentru care nu am facut modulul de pedagogie. Sunt o profa naspa. Nu am rabdare si daca EU (adica... eu, nu oricine, da?) stiu ceva mi se pare ilogic ca muritorul din fata mea nu poate pricepe. Fundamental gresit... dar am scris eu la un moment dat un blog despre complexul de superioritate de care sufar.

Pe urma... got home. Nervi pe netul care mi se da cu lingurita si cu restarturi. Pus muzicuta in urechi si plecat in rock. Socat 2 oameni pe drum. Am descoperit magia muzicutei in urechi, a clipurilor propri (ca tot aveam o discutie cu Seb pe tema asta) si a dansatului pe strada, de nebuna, in timp ce merg.

In rock a aparut degetul lui Seb. Cu Seb atasat, dar azi e personaj secundar... cel putin pasajul asta. Degetul mare de la mana dreapta al lui Seb, acum cateva zile, a avut o ciocnire involuntara si neregulamentara cu dulapul. Dupa aceste cateva zile, degetul si-a adus aminte ca trebuie sa fie si dureros, daca tot e accidentat. Si sa se umfle. Si sa se invineteasca. Asa ca la ora 10 posesorul degetului o invita pe Diana intr-o plimbare romantica la doctor. Si asa degetul a ajuns la urgenta. De la Urgenta (where the finger skiped the line) in ceva cabinet de la cardiologie. To make a long story short ca sa nu ma pierd in detaliile pe care le-as putea incurca, degetul accidentat acum cateva zile, astazi invinetit si umflat a fost vazut de 3 doctori, i s-au facut raze si a fost invelit simpatic (impreuna cu o parte considerabila a mainii sa nu care cumva sa se simta singur) intr-o fasa elastica, dupa ce in prealabil i s-au aplicat multiple straturi de lidocaina.

Buuuun. Si asa ajungem la partea in care, dupa ce eu (evil me) am facut misto impreuna mai mult sau mai putin cu Diana de Seb si nevoile lui de a ajunge la Urgenta, apare Dex cu intrebarea "Ce p*** mea ai patit, ba?" ... Eh, si de aici vine partea pe care eu o cenzurez, facand doar ceva comentarii. La modul... Nu tin neaparat sa side with Seb, dar in faze similare Diana is siding with Limpi so, de dragul simetriei, I'm siding with the finger si posesorul lui. Si they looked kindda funny from the outside fighting about... about what am pierdut. Dar pe de alta parte I know how it feels to be on the inside si sa vrei sa pui in cap o masa din rock (si e grea, pentru cine nu stie) muritorului din fata ta care, dupa ce ca NU intelege de ce te agiti, mai si pune fete si face comentarii acide.

Trecem gratios peste dracii cauzati de noua generatie si in special sor-mea (iar complex de superioritate, mi se sopteste in casca), trecem peste Diana care a inlemnit la semafor desi era FRIG si nu venea nici o masina si ne intoarcem la dansatul pe strada, la realizarea ca chiar mi-e dor de Limpi si in final acasa.

Unde acasa tot net cu lingurita am.

Febra listelor

Intre 2 cursuri de actionari astazi, la lucru (evident, doar n-o sa stau sa invat acasa, ce naiba!) m-a apucat mania listelor.

Lista cu materii, prezente, examene, ce vrea fiecare de la mine (cred ca e primul moment in care ma bucur ca nu am materii pe 7 saptamani si / sau partiale).

Pe urma mi-am dat seama ca inainte de Maria Sa Sesiunea vine ceva si mai important... Craciunul. Asa ca am luat o foaie noua si am facut o alta lista. Cu oamenii la care vreau (nu trebuie, vreau) sa fac pe the old fat Santa (desi nu sunt nici fat nici old)... Buuun, lista facuta. Blocaj. La categoria CE.

Asa ca daca aveti idei / dorinte / bla feel free to share. Sunt open minded.

(Si ca o paranteza fara legatura cu listele... la 1 noaptea killa avea chef sa ma deplasez la el sa ne jucam fifa... si melodia e kindda ok)

Deci Bucuresti

ooook, hai sa vedem. Am ajuns in gara de nord, am fost sunata de ai mei colegi / sefi (depinde de perceptie - eu le zic sefi, ei zic ca sunt colegi) sa recuperez cetatenii din diverse colturi ale lumii si sa ii depun in marea cladire verde. bun, facut si asta. partea in care m-am pierdut cu marea cladire verde in fata se cenzureaza. jur ca oamenii aia ne-au adunat acolo sa faca putin misto de noi. eh, pana la urma, cu tot cu denumirile tampite de echipe (vezi "varza flescaita", "gogoneaua degerata", "morcovul jucaus" sau "dovleacul atomic"), cu tot antitalentul la karaoke, cu tot cu ... a iesit super misto. sa tot mergi la "timbildinguri" de genul asta... asa, in prima zi, ca in a 2-a deja au inceput analizele despre targeturi, vanzari, situatii tampite si alte alea. pumni in cap, picioare in gura. verbale. eh, a trecut si asta. am cunoscut oameni misto, oameni pe care nu simt nevoia sa ii revad curand, oameni si oameni. per ansamblu, media aritmetica este ca mi-a placut de ei.

partea a 2-a a bucurestiului. well, pe vremea cand nu stiam de planul criminal de karaoke ma laudasem ca ajung la OCS... asa ca oamenii au mutat munti, si-au luat liber de la lucru sa ajunga in expirat ca vine Liana... si berea pe bordura trebuia bauta. avand in vedere ca afara era kindda frig, berea s-a baut pe niste scaune inalte in expirat. da, am ajuns... la ultimele 2 melodii... dar fuck that... magda, bifri, skunk (this dude really knows how to hug someone), coco, ela, vladul, ruxy... lots of people. really lots of people... m-am simtit ... uhm, nush exact cum. stiu ca in expirat m-as intoarce oricand. :)

acestea fiind spuse... daca ploua ma-mbrac in pelerina mea cea albastra de ploaie :) i was fun! let's do it again!

(pozele si filmuletele de la "timbuilding" cand o sa imi trimita the funny nice radu cd-ul :) )

Zi extrema

Cred ca am terminat cu obsesia pe 9 crimes. Adica daca da winampul play e ok, dar nu mai sufera de izolare acolo.

So... zi extrema. Inceputa aseara, candva, cand mi-a sarit in ochi o licitatie pe RAC... hmmm... oki, hai s-o facem. Ce n-am luat eu in calcul a fost ca o sa-mi ia toata noaptea. So, azi dimineata la 7 si ceva, cand in sfarsit am terminat, am descoperit ca nu poate fi facut zip. Fara sa fie zip nu poate fi trimis pe rent a coder. Grrr!!! Norocul meu cu oameni fara somn duminica dimineata la ora aia care - daca nu ma duc la lucru - pentru mine nu exista in weekend. Deci s-a facut zip, s-a trimis, am adormit. Pe la 8. La 10 au inceput ai mei operatiunea "monstrul". Monstrul in cauza fiind camera mea.

Inutil de spus ca a durat secole pana cand absolut toata mobila (unele bucati nemutate de pe pozitie de vreo 8 ani) si-a schimbat pozitia. Inutil de spus ca eu picam de somn. Inutil de spus ca nu aveam chef. Inutil orice. Ai mei au vrut revolutie. Ok, hai s-o facem. Pana la urma a fost chiar funny, toata lumea a facut misto de toata lumea, s-a ras, au fost accidente, bla bla :) Funny. Si s-a terminat pe secolul asta cu mutarile. Culmea este ca imi place rezultanta. Chiar imi place.

Cand intr-un final am apucat sa adorm... suna Limpi. Nu m-am putut revolta ca m-a trezit. O data ca el n-avea de unde sa stie ca azi noapte eu desfasuram alte activitati decat experimentarea verbului "a dormi". Pe urma... pana acum ma revoltam ca NU suna... asa ca am vorbit cu Limpi (habar nu am ce, dar daca nu se face misto de mine, inseamna ca nu multe tampenii). Pe urma a sunat Diana. Cu ea a vorbit sor-mea... ca eu desi ma trezisem nu ma puteam misca. Adica brainul refuza sa dea comanda de "intinde mana, apasa pe buton, speak". Oh well...

Pe urma... cumparaturi in Kaufland cu Di si Larisa. Si I defenetly do not like Larisa. Defenetly. Nu stiu exact de ce. Dar I don't. Si ningandu-ne pe noi (eu si Diana that is) frumos (da, ninge), am ajuns in rock si ne-am asezat la masa cea inalta. Bine ascunsa in colt. Buna alegere. Prietenii stiu de ce... E foarte usor sa te ascunzi acolo cand apar in zona cetateni pe care ai vrea sa ii vezi in alte circumstante (sau deloc)... Eh, dar cum nu puteam sa ramanem lipite de masa aia, trebuia sa si plecam. Trecand chiar pe langa cetatenii sus numiti. Si aici intervine iar Limpi. Care s-a gasit sa sune exact cand eu ma gandeam cum trec pe langa si daca sa fluier sau nu in timp ce ignor lume. N-a fost nevoie de fluierat avand in vedere ca - trecand pe langa - eram mai mult decat preocupata sa ii explic omului o chestie legata de subtilitate, elefant, magazin de portelanuri, scopul unei sticle de vin si ore de vizita.

Soooo... acum o sa dorm. Mult. Ma rog, pana maine la 7... si maine seara off to never never land again.

And my hair looks like crap :(