Mi-e urat sa dorm singura acasa in ultima vreme. Aseara am refuzat camera de langa sa dorm ca omul normal, in ditamai patul, pentru ca implica sa dorm singura. Asa ca am preferat sa ma inghesui in oameni, intr-un pat minuscul si sa "audiez" (pentru a 2-a oara) Kung Fu Panda.
In acest maret si memorabil moment sunt cat se poate de singura (Milo ma ignora asa ca nu se pune) asa ca evident imi este urat sa dorm. Asa ca dau din taste. Din lipsa de interactiune verbala, din lipsa de somn (acuta si cronica, dar mai sunt 10 zile... doar 10 zile), din lispa de orice.
Ziua memorabila de vineri... a inceput cu una bucata ceas enervant care a sunat isteric, dar a fost auzit prea tarziu. A urmat confuzia generala, impartitul de sarcini si plecatul in cele 4 zari spre enervantele locuri de munca. O cafea bauta in autogara in timp ce ma gandeam - iar - ca I hate my job. Si ... "auzi, il suni tu pe frate-meu sa vezi pe unde e? ca eu nu am baterie si asta nu a ajuns acasa azi-noapte". Bun! Adica nu e bun, dar nu conteaza. Asa ca ma apuc sa sun Dani. Si sun. Si sun. Si ma plictisesc de atata sunat si el se plictiseste de atata neraspuns la telefon. Incep sa ma panichez. Dar creierul meu panicat incepe sa faca conexiuni. "Ma, aseara cand am plecat din rock, asta a ramas cu ... cu cine naiba? Radu a plecat cu Bristena mai devreme. Deci Radu nu. Cu Steve, Seb, Rami si Ion. Bun, cu Seb si Rami nu are cum sa fie. Probabil a ajuns la frate-meu". Urmand aceasta logica demna de momente mai inaintate (muuuult mai inaintate si mai cofeinizate) ale zilei, il sun pe Steve (aka frate-meu). Doar ca astia probabil se intelesesera sa ma ignore sau ceva ca nici asta nu a gasit tasta de answer. Bun, asta nu raspunde. Asa ca pana la urma tot la Radu am ajuns, ca doar el stie tot ce se intampla cu fiecare in parte si ii mai si pasa. In felul lui acid :) Radu imi spune ceva de genul "Steve doarme la mine. Dar Dani nu a venit cu el. A ramas cu Ion. Dar cand afli ceva sa imi spui si mie ca m-ai ingrijorat si pe mine acum". Bun asa. Pun mana pe telefon si sun mandrul (respectiv fratele ingrijorat). Nu stiu exact de ce avand in vedere ca nu aveam noutati. Am omis sa spun ca toate conversatiile astea se desfasurau in timp ce eu ajunsesem deja in maxi si o gramada de cetateni se uitau aproape amuzati la mine. Ascult revolte de frate mai mare, uit ca sunt nervoasa pe Danutul care a reusit macar sa ingrijoreze 3 muritori preocupati sa isi injure joburile (asta ca sa nu mai pun la socoteala mama, matza si oricine s-a mai intrebat unde a fost toata noaptea) si ma apuc sa ii iau apararea. Bun asa. Intre timp mi se aprinde beculetul salvator deasupra capului. ION! Marele Ion care cica il vazuse ultimul. Deja ma simteam ca in CSI. Inchid mai mult sau mai putin simpatic telefonul cu un sec "hai ca te sun imediat" si il sun pe Ion. Ion, ca orice om normal in vacanta, la 9 jumate dimineata dormea. Pe ce parte nu am cercetat. Dar dormea, am simtit injuraturile de "de ce ma-sa m-ai trezit??" in primul "mda" spus fara chef. Ii explic problema mea cu Dani, disparitia lui Dani si cum reusisem sa alarmez inca un om cautandu-l. Sunandu-l pe Ion, lista a ajuns la 2, ca nici el nu stia nimic. Adica stia ca plecase cu ceva fost coleg la fostul coleg in Traian Vuia. Multumesc frumos, paranoia mea supradimensionata incepe sa se afirme si ma apuc iar sa sun in disperare de cauza la Dani. Si EVRIKA! La un moment dat chiar RASPUNDE. Foarte calm, foarte linistit, foarte ... "pai am ramas la un coleg!". Pai bine, gigel tata, dar un mesaj din cele 400 pe care ni le da cu generozitate cosmoteul de fiecare data cand ramanem fara si le dam 5 euro???? N-avea el nici o treaba dar pentru ca nu il puteam pocni prin telefon m-am multumit cu informatia ca e in viata, intreg si l-am trimis acasa. ACUM! Dupa care m-am apucat de calmat frate mai mare (al lui Dani, ca al meu isi savura mahmureala), Radu si nu in ultimul rand nervii mei.
Seara... castel. Si dureri de masele. Si am aflat ca a 2-a zi (aka ieri) ma transbordez la Cincis. Acum pot sa recunosc ca as fi spus cu draga inima pas, ca interactiunea cu monitorul in casa si patul propriu mi se pareau mult mai atragatoare pentru acea sambata seara dar am presimtit un soi de lant al slabiciunilor. Si nu aveam nervi si rabdare sa ma mentin pe pozitii asa ca oricum as fi ajuns acolo. Dupa ce in prealabil oamenii ar fi consumat saliva sa ma convinga si eu as fi consumat nervi incercand (fara succes) sa le explic ca nu pot, nu vreau, nu... Imi pierd superputerile de gica contra :) Si printre ele povesti... inclusiv serenada de acum prea multi ani a lui Killa. :) Si OD de Ketonal. De la OD-ul de Ketonal am ajuns acasa de parca mi-as fi injectat votca. Ok, nu stiu cum e sa iti injectezi votca dar stiu cum e sa o arunci in sange via stomac. Si OD-ul de Ketonal a fost mai rau. Mult mai rau. Atat de rau ca nu am fost in stare sa urc trepetele ca lumea sau sa leg 2 cuvinte coerente. Si jur ca am baut o gura de bere si in rest numai apa plata. Asa ca evident am dormit pe Shark Tale. Lately dorm pe toate filmele care nu le vad la lucru. Damn it! Dar revin ca mai sunt doar 10 zile. Numai 10 zile. Cu 10 zile prea mult ce-i drept, dar numai 10. Si pentru ca mi-era rau, ieri dimineata a urmat aceeasi confuzie generala, acelasi sentiment de ciudat si totusi so fucking nice and good.
Like I said, gatheringul cu lichior de oua l-am dormit cu stil. Cu asa mare stil si cu atata pasiune ca azi dimineata am avut o problema cu trezitul. Daca era dupa mine mi-as fi continuat relatia speciala dezvoltata in cursul noptii cu patul undeva asa... la o saptamana. Oh well... 10 zile!!!!
Si azi... dupa ce am scapat de 6/49 insane people... am vegetat. Din nou, cu stil. Si cu Discovery si un film simpatic pe HBO, WILD HOGS, pentru ca deja eu una m-am saturat de filme vazute pe monitor. Still, maine urmeaza pe monitor The Chronicles of Narnia: Prince Caspian pentru ca ... joi am vazut The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe si am descoperit ca e fain. Din aceeasi gama, probabil urmeaza Harry Potter. Tot. Integral. Trebuie cercetat :)
Bun. Interactiunea mea cu tastele se pune pe stop. Pentru ca, oricat de mult mi-ar displace ideea de a dormi home alone, presimt ca maine pleoapele isi vor cere dureros de convingator dreptul la unire (in cuget, simtiri si alte alea). Plus ca cosmoteul radiaza creiere. Si urmeaza una sesiune de radiat creiere :)
In acest maret si memorabil moment sunt cat se poate de singura (Milo ma ignora asa ca nu se pune) asa ca evident imi este urat sa dorm. Asa ca dau din taste. Din lipsa de interactiune verbala, din lipsa de somn (acuta si cronica, dar mai sunt 10 zile... doar 10 zile), din lispa de orice.
Ziua memorabila de vineri... a inceput cu una bucata ceas enervant care a sunat isteric, dar a fost auzit prea tarziu. A urmat confuzia generala, impartitul de sarcini si plecatul in cele 4 zari spre enervantele locuri de munca. O cafea bauta in autogara in timp ce ma gandeam - iar - ca I hate my job. Si ... "auzi, il suni tu pe frate-meu sa vezi pe unde e? ca eu nu am baterie si asta nu a ajuns acasa azi-noapte". Bun! Adica nu e bun, dar nu conteaza. Asa ca ma apuc sa sun Dani. Si sun. Si sun. Si ma plictisesc de atata sunat si el se plictiseste de atata neraspuns la telefon. Incep sa ma panichez. Dar creierul meu panicat incepe sa faca conexiuni. "Ma, aseara cand am plecat din rock, asta a ramas cu ... cu cine naiba? Radu a plecat cu Bristena mai devreme. Deci Radu nu. Cu Steve, Seb, Rami si Ion. Bun, cu Seb si Rami nu are cum sa fie. Probabil a ajuns la frate-meu". Urmand aceasta logica demna de momente mai inaintate (muuuult mai inaintate si mai cofeinizate) ale zilei, il sun pe Steve (aka frate-meu). Doar ca astia probabil se intelesesera sa ma ignore sau ceva ca nici asta nu a gasit tasta de answer. Bun, asta nu raspunde. Asa ca pana la urma tot la Radu am ajuns, ca doar el stie tot ce se intampla cu fiecare in parte si ii mai si pasa. In felul lui acid :) Radu imi spune ceva de genul "Steve doarme la mine. Dar Dani nu a venit cu el. A ramas cu Ion. Dar cand afli ceva sa imi spui si mie ca m-ai ingrijorat si pe mine acum". Bun asa. Pun mana pe telefon si sun mandrul (respectiv fratele ingrijorat). Nu stiu exact de ce avand in vedere ca nu aveam noutati. Am omis sa spun ca toate conversatiile astea se desfasurau in timp ce eu ajunsesem deja in maxi si o gramada de cetateni se uitau aproape amuzati la mine. Ascult revolte de frate mai mare, uit ca sunt nervoasa pe Danutul care a reusit macar sa ingrijoreze 3 muritori preocupati sa isi injure joburile (asta ca sa nu mai pun la socoteala mama, matza si oricine s-a mai intrebat unde a fost toata noaptea) si ma apuc sa ii iau apararea. Bun asa. Intre timp mi se aprinde beculetul salvator deasupra capului. ION! Marele Ion care cica il vazuse ultimul. Deja ma simteam ca in CSI. Inchid mai mult sau mai putin simpatic telefonul cu un sec "hai ca te sun imediat" si il sun pe Ion. Ion, ca orice om normal in vacanta, la 9 jumate dimineata dormea. Pe ce parte nu am cercetat. Dar dormea, am simtit injuraturile de "de ce ma-sa m-ai trezit??" in primul "mda" spus fara chef. Ii explic problema mea cu Dani, disparitia lui Dani si cum reusisem sa alarmez inca un om cautandu-l. Sunandu-l pe Ion, lista a ajuns la 2, ca nici el nu stia nimic. Adica stia ca plecase cu ceva fost coleg la fostul coleg in Traian Vuia. Multumesc frumos, paranoia mea supradimensionata incepe sa se afirme si ma apuc iar sa sun in disperare de cauza la Dani. Si EVRIKA! La un moment dat chiar RASPUNDE. Foarte calm, foarte linistit, foarte ... "pai am ramas la un coleg!". Pai bine, gigel tata, dar un mesaj din cele 400 pe care ni le da cu generozitate cosmoteul de fiecare data cand ramanem fara si le dam 5 euro???? N-avea el nici o treaba dar pentru ca nu il puteam pocni prin telefon m-am multumit cu informatia ca e in viata, intreg si l-am trimis acasa. ACUM! Dupa care m-am apucat de calmat frate mai mare (al lui Dani, ca al meu isi savura mahmureala), Radu si nu in ultimul rand nervii mei.
Seara... castel. Si dureri de masele. Si am aflat ca a 2-a zi (aka ieri) ma transbordez la Cincis. Acum pot sa recunosc ca as fi spus cu draga inima pas, ca interactiunea cu monitorul in casa si patul propriu mi se pareau mult mai atragatoare pentru acea sambata seara dar am presimtit un soi de lant al slabiciunilor. Si nu aveam nervi si rabdare sa ma mentin pe pozitii asa ca oricum as fi ajuns acolo. Dupa ce in prealabil oamenii ar fi consumat saliva sa ma convinga si eu as fi consumat nervi incercand (fara succes) sa le explic ca nu pot, nu vreau, nu... Imi pierd superputerile de gica contra :) Si printre ele povesti... inclusiv serenada de acum prea multi ani a lui Killa. :) Si OD de Ketonal. De la OD-ul de Ketonal am ajuns acasa de parca mi-as fi injectat votca. Ok, nu stiu cum e sa iti injectezi votca dar stiu cum e sa o arunci in sange via stomac. Si OD-ul de Ketonal a fost mai rau. Mult mai rau. Atat de rau ca nu am fost in stare sa urc trepetele ca lumea sau sa leg 2 cuvinte coerente. Si jur ca am baut o gura de bere si in rest numai apa plata. Asa ca evident am dormit pe Shark Tale. Lately dorm pe toate filmele care nu le vad la lucru. Damn it! Dar revin ca mai sunt doar 10 zile. Numai 10 zile. Cu 10 zile prea mult ce-i drept, dar numai 10. Si pentru ca mi-era rau, ieri dimineata a urmat aceeasi confuzie generala, acelasi sentiment de ciudat si totusi so fucking nice and good.
Like I said, gatheringul cu lichior de oua l-am dormit cu stil. Cu asa mare stil si cu atata pasiune ca azi dimineata am avut o problema cu trezitul. Daca era dupa mine mi-as fi continuat relatia speciala dezvoltata in cursul noptii cu patul undeva asa... la o saptamana. Oh well... 10 zile!!!!
Si azi... dupa ce am scapat de 6/49 insane people... am vegetat. Din nou, cu stil. Si cu Discovery si un film simpatic pe HBO, WILD HOGS, pentru ca deja eu una m-am saturat de filme vazute pe monitor. Still, maine urmeaza pe monitor The Chronicles of Narnia: Prince Caspian pentru ca ... joi am vazut The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe si am descoperit ca e fain. Din aceeasi gama, probabil urmeaza Harry Potter. Tot. Integral. Trebuie cercetat :)
Bun. Interactiunea mea cu tastele se pune pe stop. Pentru ca, oricat de mult mi-ar displace ideea de a dormi home alone, presimt ca maine pleoapele isi vor cere dureros de convingator dreptul la unire (in cuget, simtiri si alte alea). Plus ca cosmoteul radiaza creiere. Si urmeaza una sesiune de radiat creiere :)
Posts
