Stone Sour - Through Glass

I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has passed
Oh God it feels like forever
But no one ever tells you that forever feels like home
Sitting all alone inside your head

[Cause I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has passed
All I know is that it feels like forever
No one ever tells you that forever feels like home
Sitting all alone inside your head ]

How do you feel? That is the question
But I forget you don't expect an easy answer
When something like a soul becomes initialized
And folded up like paper dolls and little notes
You can't expect a bit of hope
So while you're outside looking in
Describing what you see
Remember what you're staring at is me

'Cause I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has passed
All I know is that it feels like forever
but No one ever tells you that forever feels like home
Sitting all alone inside your head

How much is real?
So much to question
An epidemic of the mannequins
contaminating everything
We thought came from the heart
But never did right from the start
Just listen to the noises
(Null and void instead of voices)
Before you tell yourself
It's just a different scene
Remember it's just different from what you've seen

I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has passed
And all I know is that it feels like forever

But no one ever tells you that forever feels like home
Sitting all alone inside your head

'Cause I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has passed
And all I know is that it feels like forever
But no one ever tells you that forever feels like home
Sitting all alone inside your head

And it's the stars
The stars that shine for you
And it's the stars
The stars that lie to you, yeah ah
And it's the stars
The stars that shine for you
And it's the stars
The stars that lie to you, yeah ah

I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has passed
Oh God it feels like forever
But no one ever tells you that forever feels like home
Sitting all alone inside your head

'Cause I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has passed
All I know is that it feels like forever
But no one ever tells you that forever feels like home
Sitting all alone inside your head

And it's the stars
The stars that shine for you, yeah ah
And it's the stars
The stars that lie to you, yeah ah
And it's the stars
The stars that shine for you, yeah ah
And its's the stars
The stars that lie to you, yeah yeah

Oh when the stars
Oh when the stars they lie.

Goooood morning...

Bun, este 12, deci nu chiar morning. Dar la 10 a sunat telefonul, la 10:10 (dupa mult bla bla parental) am decis ca plec, la 10:11 am pus mana pe telefon si am plecat. Coffee and talk. It's the small things in life :) Da, da, da, stiu. Dar nu conteaza. It was just a coffee and talk. Si canguri. Si eu nu scriu poezii. Eu scriu alintat si copilaros. Mailuri, that is. Deci nu poezii.

Diana se arunca in zapada, Limpi doarme (probabil chiar m-as enerva dar sunt in era in care I don't care), bla bla-ul parental s-a mutat 2 blocuri mai incolo.

Cafea. Mare. Si dulce. Si pistol cu capse. It will be a good day for science. Anyone feel like dancing in rock with me deseara? :)

Remember 1.12.2006

Din categoria "a mai trecut un an din noi" :)

One of those days

...dupa one of those evenings in care 50 ml de chestie incolora si cu cifre octanice pot provoca dureri de cap si realizatul ca stai pe o banca uda, fara sa ai idee cum ai ajuns acolo, fara sa ai chef sa mergi acasa, constient ca nu mai puteai sta de unde plecasesi. Fucking Grinch!

...in care nu ai avut chef sa te trezesti, nu ai avut chef sa ajungi la scoala, nu ai avut chef sa te duci la lucru, nu ai avut chef de nimic. Si totusi ai ajuns si la scoala sa afli ca s-ar putea sa pici anul, ai ajuns si la lucru, ai ajuns din nou la scoala. Totul asezonat cu o stare generala de rau. Dar rau rau. Cu pete gri in fata ochilor, cu tremurat si senzatii tampe. Fara a fi mahmur totusi (de la 50???).

...in care intr-un final ajungi intr-un loc familiar si in care ajungi in fiecare zi. Si bei un ceai. 2. Cu biscuiti. Si nu e asa frig ca de obicei.

...in care vezi tot ce ai vrea sa vezi, in care stii fara sa pui intrebari, in care zambesti ca totusi, asa fucked up, ESTE. Si fara sa vrei te gandesti la oameni falsi, happy ca in the end are cine sa te ia "de pe jos inainte sa te calce-n picioare".

...in care nu mai stai pana la 3 sa te uiti la grey, all depresive and shit.

...in care, la sfarsit, zambesti. Pentru o luni, 26.

Umbrella :)))

Hmmm... acuma nush daca oamenii astia se vad the new Blink 182, dar am ras ca inecata azi cand am vazut clipul ;)

Istorie :)

Daaa... oarecum related cu postul anterior... am gasit poza asta pe hdd din greseala... adica nici nu stiam ca exista pe hddul asta. Da, e buricul meu, pe vremea cand nu eram posesoare de burtica. Nu, desenele nu sunt in nici o limba incalcita... au rezultat din "vreau si eu tatuaj cu marker" si alexutza s-a gandit ca era prea ciudata pozitia desenatorului / modelului sa nu o imortalizeze :)

Au trecut ani... si viata s-a schimbaaaat :)

(hmmm... langa mine e piciorul lui cata? daca nu... cine revendica piciorul??)

And some more pictures

de la stanga la dreapta, in ordinea numerelor de pe tricou: magda, ruxy, ela si cu voia dvs, subsemnata.

the dude that really knows how to hug, skunk :D

bifrii :)

vladul :)

Deci Bucuresti

ooook, hai sa vedem. Am ajuns in gara de nord, am fost sunata de ai mei colegi / sefi (depinde de perceptie - eu le zic sefi, ei zic ca sunt colegi) sa recuperez cetatenii din diverse colturi ale lumii si sa ii depun in marea cladire verde. bun, facut si asta. partea in care m-am pierdut cu marea cladire verde in fata se cenzureaza. jur ca oamenii aia ne-au adunat acolo sa faca putin misto de noi. eh, pana la urma, cu tot cu denumirile tampite de echipe (vezi "varza flescaita", "gogoneaua degerata", "morcovul jucaus" sau "dovleacul atomic"), cu tot antitalentul la karaoke, cu tot cu ... a iesit super misto. sa tot mergi la "timbildinguri" de genul asta... asa, in prima zi, ca in a 2-a deja au inceput analizele despre targeturi, vanzari, situatii tampite si alte alea. pumni in cap, picioare in gura. verbale. eh, a trecut si asta. am cunoscut oameni misto, oameni pe care nu simt nevoia sa ii revad curand, oameni si oameni. per ansamblu, media aritmetica este ca mi-a placut de ei.

partea a 2-a a bucurestiului. well, pe vremea cand nu stiam de planul criminal de karaoke ma laudasem ca ajung la OCS... asa ca oamenii au mutat munti, si-au luat liber de la lucru sa ajunga in expirat ca vine Liana... si berea pe bordura trebuia bauta. avand in vedere ca afara era kindda frig, berea s-a baut pe niste scaune inalte in expirat. da, am ajuns... la ultimele 2 melodii... dar fuck that... magda, bifri, skunk (this dude really knows how to hug someone), coco, ela, vladul, ruxy... lots of people. really lots of people... m-am simtit ... uhm, nush exact cum. stiu ca in expirat m-as intoarce oricand. :)

acestea fiind spuse... daca ploua ma-mbrac in pelerina mea cea albastra de ploaie :) i was fun! let's do it again!

(pozele si filmuletele de la "timbuilding" cand o sa imi trimita the funny nice radu cd-ul :) )

Zi extrema

Cred ca am terminat cu obsesia pe 9 crimes. Adica daca da winampul play e ok, dar nu mai sufera de izolare acolo.

So... zi extrema. Inceputa aseara, candva, cand mi-a sarit in ochi o licitatie pe RAC... hmmm... oki, hai s-o facem. Ce n-am luat eu in calcul a fost ca o sa-mi ia toata noaptea. So, azi dimineata la 7 si ceva, cand in sfarsit am terminat, am descoperit ca nu poate fi facut zip. Fara sa fie zip nu poate fi trimis pe rent a coder. Grrr!!! Norocul meu cu oameni fara somn duminica dimineata la ora aia care - daca nu ma duc la lucru - pentru mine nu exista in weekend. Deci s-a facut zip, s-a trimis, am adormit. Pe la 8. La 10 au inceput ai mei operatiunea "monstrul". Monstrul in cauza fiind camera mea.

Inutil de spus ca a durat secole pana cand absolut toata mobila (unele bucati nemutate de pe pozitie de vreo 8 ani) si-a schimbat pozitia. Inutil de spus ca eu picam de somn. Inutil de spus ca nu aveam chef. Inutil orice. Ai mei au vrut revolutie. Ok, hai s-o facem. Pana la urma a fost chiar funny, toata lumea a facut misto de toata lumea, s-a ras, au fost accidente, bla bla :) Funny. Si s-a terminat pe secolul asta cu mutarile. Culmea este ca imi place rezultanta. Chiar imi place.

Cand intr-un final am apucat sa adorm... suna Limpi. Nu m-am putut revolta ca m-a trezit. O data ca el n-avea de unde sa stie ca azi noapte eu desfasuram alte activitati decat experimentarea verbului "a dormi". Pe urma... pana acum ma revoltam ca NU suna... asa ca am vorbit cu Limpi (habar nu am ce, dar daca nu se face misto de mine, inseamna ca nu multe tampenii). Pe urma a sunat Diana. Cu ea a vorbit sor-mea... ca eu desi ma trezisem nu ma puteam misca. Adica brainul refuza sa dea comanda de "intinde mana, apasa pe buton, speak". Oh well...

Pe urma... cumparaturi in Kaufland cu Di si Larisa. Si I defenetly do not like Larisa. Defenetly. Nu stiu exact de ce. Dar I don't. Si ningandu-ne pe noi (eu si Diana that is) frumos (da, ninge), am ajuns in rock si ne-am asezat la masa cea inalta. Bine ascunsa in colt. Buna alegere. Prietenii stiu de ce... E foarte usor sa te ascunzi acolo cand apar in zona cetateni pe care ai vrea sa ii vezi in alte circumstante (sau deloc)... Eh, dar cum nu puteam sa ramanem lipite de masa aia, trebuia sa si plecam. Trecand chiar pe langa cetatenii sus numiti. Si aici intervine iar Limpi. Care s-a gasit sa sune exact cand eu ma gandeam cum trec pe langa si daca sa fluier sau nu in timp ce ignor lume. N-a fost nevoie de fluierat avand in vedere ca - trecand pe langa - eram mai mult decat preocupata sa ii explic omului o chestie legata de subtilitate, elefant, magazin de portelanuri, scopul unei sticle de vin si ore de vizita.

Soooo... acum o sa dorm. Mult. Ma rog, pana maine la 7... si maine seara off to never never land again.

And my hair looks like crap :(

Si ca o poveste

Deeeci... Bucurestiul punctual l-am facut. Bucurestiul ca o poveste exista in mintea mea, sub o forma nedefinita inca exact.

Stiu ca mi-a prins bine. Sa vad oameni noi, oameni vechi, oameni acum pentru prima data, probabil oameni acum pentru ultima data. Am realizat ca depresiile toamna - iarna sunt all in my head si ar trebui sa iau distanta de oamenii care le provoaca. Asa, de vreo 400 si ceva de km. Si sa o mentin. Sounds easy enough.

Si cand o sa ma fac mare, o sa ma mut in Bucuresti si o sa stau undeva sus si dimineata o sa ma uit la oameni de la geam. Cu un ceai si o tigara. Si NU o sa imi iau mate agresive, ca sa si dorm noaptea :)

Si sambata vine Diana. Care are prieten si nu iese la suc pe chestia asta :)) (da, azi ii dau in gat pe toti). Si balaurul pe 8 biti nu a supravietuit. Si there is a catch in facerea cubului. Si 6 beri sunt mai usor de carat decat 2, plus ca 2 impartit la 4 da cu virgula. Si... si 594385485943853985 ganduri la mine in cap. Dar zambesc, asa ca e bine, cred. I got my share of hugs. I got my share of tears for no reasons. I got my share of everything. Si da, marti o sa beau iar frappe la Spring.

Fericire cu miros de iarna.

Bucuresti

(note to self and everyone else: dracii au fost lasati afara. si orice tine de work).

Deci Bucuresti. Ce mi-a placut:

• Biblioteca. Si scaunele de acolo.
• Cubul lui Cata.
• Faptul ca cetateanul sus numit inca se pierde pe langa Basarab :)
• Automatele de Cola din statiile de la metrou.
• Mata cvasiagresiva a lui Vlad.
• Nor.
• Cafeneaua cu 1930 la coada.
• Cum canta Alex la chitara.
• paharul cu tweety.
• Mansarda unde lucreaza Vlad.
• De Maria.
• Rasul blondei.
• Bancurile ITistilor.
• Vinul fiert din Pirahnia.

Ce nu mi-a placut:

• Frappeul de la Spring.
• Faptul ca nu se mai poate fuma la Spring.
• Ingramadeala din autobuze / metroul / whatever (I mean... fuck, you either go with the flow, or you get ran over by it)
• Nenea cel creepy care, dupa ce m-a invitat la "fetite" si l-am refuzat, mi-a oferit un "loc de munca".
• Ca nu poti lua bere pe bonuri.
• Ca soferii te calca si pe trecerea de pietoni daca nu ai viteza.
• FRIGUL.
• Ca people change.

Probabil mai sunt. Poze nu sunt, ca au iesit ca naiba. In fine, poate data viitoare. Si tocmai am realizat ca totusi universul ma iubeste. Marti e si concert OCS :)

Multumesc. Pentru tot.

Hey there, Delilah

Yes, I will be making history...