Tuesday, February 05, 2008

Wandering prin institutii publice

Cazul 1 se dau 2 oameni care nu se cunosc...

In povestea mea, omul 1 este constant (adica eu) si omul 2 este variabil, in functie de locul unde omul 1 a ajuns.

Step 1: spital. Asta dupa ce am trecut pe la tanti doctorita de familie sa imi iau trimitere. Tanti doctorita imi indica ziua in care sa ma duc sa imi fac razele vietii, pentru ca acele raze se fac numai in anumite zile. Buuun... asa ca azi dimineata la ora 8 omul 1 era pe coridoarele spitalului. Doar ca in spital omul 1 da peste omul 2. Omul 2 = nenea doctorul simpatic si de treaba. Si destept, pentru ca i-a explicat omului 1 ca doctorita a mintit-o frumos ... si i-a spus cand sa se intoarca.

Mestecand niste injuraturi fara directie, omul 1 se duce spre primarie... relativ departe. La un moment dat omul 1 (crede ca) vede un muritor... si uita in ce directie trebuie sa mearga si se trezeste in curtea scolii (din aceeasi gama, aseara plecasem spre rock si m-am trezit in fata la Kaufland)... se trezeste la realitate, se intoarce si merge la primarie sa plateasca taxa pentru buletin. Buuun... macar aici a mers repede si usor (ma mir!!!)...

De la primarie top top top spre politie (am mai zis eu odata demult ca atunci cand o sa ma fac mare o sa fac o chestie all in one, sa nu mai trebuiasca sa merg pana la mama lui Stalin si inapoi sa rezolv cate o chestie birocratica). La politie omul 2 prim ma lamureste ca trebuie sa o aduc si pe granny sa semneze cererea vietii... Stau 1 ora la coada, apare granny, meanwhile ii povestesc lui Dan traumele schimbarii de buletin (las' ca vede si el azi)... Ajung la ghiseu. Omul 2 secund se cearta cu mine 20 de minute ca nu sunt eu in buletinul vechi.

"Nu, domne, eu sunt. Serios! Dar in 10 ani mai imbatraneste omul!"

"Nu, nu sunteti dvs! Sigur e sora si ati venit sa ii faceti buletinul."

Daca la inceput am crezut ca face misto de mine, la un moment dat chiar m-am enervat. Pentru ca la coada care se facuse in spatele meu, era clar ca omul nu simtea nevoia sa piarda timpul degeaba.

Norocul meu a aparut sub forma unei tanti care o cunoaste pe mama. Si care l-a calmat pe omul 2 secund... care oricum nu cred ca este lamurit nici macar acum.

Si ca o incheiere... urasc oamenii care nu stiu notiunile de "intalnire stabilita" si "anularea unei intalniri stabilite" daca ti s-a lasat un numar de telefon. Si pe nenea gras la care notiunea de "maine" este extinsa la infinit si in nici un caz la termenul pamantean de MAINE (n. tr.: azi).

4 comments:

Dan M said...

made it... mean it's done... una bucata Carte de Identitate peste o saptamana... cu numele si poza mea evident:)

Liana said...

hihihihi... si al meu tot peste o saptamana. twin id cards after all :D:D:D si ti-am zis? TI-AM ZIS ca tre` sa mergi cu mama? dar tu nuuuuu... batman, batman :)

La Micro-Oaka said...

sa fi vazut cu ce mandrie ne povestea profa la curs ca diferenta dintre SUA si Europa o face birocratia :P

Liana said...

sunt de acord cu ea. cred ca la americani este infinit mai umana / logica