7 mari si 7 tari.

Astazi am refuzat sa ies din camera. Nu din casa, din camera. Aveam senzatia tampita ca daca ies din camera o sa se intample ceva tampit. Tampit rau. Asa ca am zacut in camera, cu cola si tigari, pana in momentul in care s-a tipat la mine (ma rog, s-au folosit caps lock) sa ies afara! La aer. Sa respir, for once.

So I did... M-am dus in parc. Parcurile sunt geniale iarna si noaptea. I had them both. M-am dat in leagan, am inghetat, am fumat. Fumez cam mult. Cand totusi se prefiguau degeraturi, am ajuns in rock.

Rockul... plin. Copii. Copii care trec prin depresii. Dar si eu trec, desi am cu ceva ani mai multi ca ei. Copii care se isterizeaza daca le spui "copii". Copii care te acosteaza la baie cu "Buna, eu sunt Andreea. Te rog sa nu uiti cum ma cheama si cum arat. De fapt, poti sa uiti. Toata lumea uita. Eu nu contez pentru nimeni". Copii, alcoolul dauneaza.

Si la un moment dat... "hai sa facem niste pasi". Si s-au facut pasi. Si au aparut canguri si

- Lemnele sunt facute sa ajunga pe foc.
- Nuuu... scopul in viata al copacilor este sa ajunga lemne de foc. Asa era replica.
- Da, asa e.

Si... "la baie, huh? asa se numeste mai nou?"

Si am dansat, cu toti copiii uitandu-se la mine ca la ultimul nebun care a baut un ceai in rock.

Si in ultima vreme multi oameni fac remarci cu care sunt de acord. Dar, cum am spus si in timpul pasilor, imi trebuie macar iluzia ca are cine sa ma ia de pe jos...

Si seriously, I'm fine!