And this is final

M-am saturat de patul meu de-acasa...

Ma tampeste nevoia de mare.

Nu mai suport, pe cuvant, nu mai suport... bai, mi-e cald...

Ma tampeste nevoia de oameni noi, oameni vechi, OAMENI reali si palpabili.

Cearceafurile nu mai imi zambesc... si ce vrei sa fac? Ce pot sa fac? Nu mai pot!
Aceleasi haine zac tacut pe masa... si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc...

Ma tampeste rutina si monotonia in care am intrat.

Nu, nu... nu ne mai intelegem, e clar...

Ma tampeste Hunedoara.

Nu-ntelegi????

Ma tampeste muzica vomitata in microfon cu care ma omoara Rami lately in rock.

Si-atuncia ies afara, e vant si este vara...

Ma tampesc. Eu pe mine.

Nu, plec, GATA!
Si ceru-mi spune "fugi, ca eu platesc"
A! Gata! Imi vand casetofonul!

Asa ca... luat una bucata decizie. Pe loc. Pe 28 aprilie seara sunt in una bucata tren. Pe 29 aprilie dimineata cobor in una bucata Bucuresti. Pe acelasi 29 aprilie ma urc in tren.

LA MARE CU MINE! Sa zac (Z A C, spus pe litere, ca azi dimineata cand nu mai tineam minte ca am vorbit la telefon) pe plaja, sa imi fac gauri in urechi, sa imi spal creierii! Sau risc sa nu mai raspund de actiunile mele!

Decretat. Semnat. Parafat.

THIS IS FINAL!

Acuma stiu ca marea ma asteapta
Nisipul ma va saruta si el
O scoica-o sa ma zgarie-n mana dreapta
Algele-or sa ma gadile nitel...