Nu stiu daca e egoism, realizarea realitatii de fapt (nu idealiste), nu stiu daca e efectul asteniei sau al independentei pe care nu am cerut-o chiar asa (dar mi s-a oferit fara regrete si remuscari) dar I'm starting to realise stuff. Si culmea nesimtirii / egoismului... nu doare asa cum ar trebui sau cum m-as fi asteptat sau cum... I think I'm letting go... fara sa ma simt vinovata... should I?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment