Creionul negru vedea ca restul creioanelor colorate aveau o lume a lor, separata si vesela, desi traiau in aceeasi cutie de lemn. Cateodata il mai bagau si pe el in seama asa ca, de obicei singur, creionul negru era foarte fericit cand se intampla asta.
Se simtea atat de important din cauza ca respectivele creioane colorate il bagau in seama, incat incepuse sa creada ca si el este creion colorat si de aia i se acorda atentie. Mai multa sau mai putina.
Ajunsese sa spuna tuturor ca este si el un creion colorat. Creioanele colorate se amuzau la inceput de convingerea cu care creionul negru afirma sus si tare ca este ca ele. Apoi, au inceput sa ii explice ca, de fapt, nu este colorat si nu ar trebui sa se laude cu ceva ce nu este. Creionul negru credea ca glumesc si nu le lua in seama.
Intr-o buna zi, in cutia creioanelor a aparut un pix rosu. Pixul rosu a observat atitudinea creioanelor colorate si motivele din spatele convingerii creionului negru cum ca ar fi colorat, asa ca l-a luat deoparte si a incercat sa ii explice ca este un creion negru dar ca nu este nimic rau in asta.
Pixul rosu vorbea frumos si spunea lucruri adevarate. Creionul negru - mai prost el asa de felul lui - a inteles ca nu e colorat dar, in loc sa fie mandru ca e negru a inceput... sa isi doreasca sa fie pix rosu. Si-a facut rost chiar si de un capac ca al lui poate - poate il confunda cineva. Pixul rosu a zambit oarecum trist cand a vazut ce facuse... creionul negru nu mai baga in seama creioanele colorate in schimb se incapatana sa se transforme in pix. Asa ca pixul rosu s-a hotarat sa gaseasca alta cutie, fara creioane cu probleme de personalitate.
Creionul negru a fost trist si dezamagit de plecarea pixului rosu, si-a rupt varful de cateva ori de suparare dar i-a trecut dupa un timp.
A pastrat capacul rosu ca amintire, dar a acceptat ca este creion NEGRU si nu colorat si ca nu e asa bine sa fii pix. Mai ales daca fugi.
A descoperit pe rand ca e bine sa fii creion negru, ca este important si ca restul creioanelor ii acorda atentie chiar daca nu e colorat. Intre timp, din cutie au plecat creioane, au aparut alte creioane, dar creionul negru a ramas tot acolo.
Doar putin mai fericit si mai zambitor, imprietenindu-se cu fiecare nou venit, parandu-i rau dupa fiecare care pleaca.
Se simtea atat de important din cauza ca respectivele creioane colorate il bagau in seama, incat incepuse sa creada ca si el este creion colorat si de aia i se acorda atentie. Mai multa sau mai putina.
Ajunsese sa spuna tuturor ca este si el un creion colorat. Creioanele colorate se amuzau la inceput de convingerea cu care creionul negru afirma sus si tare ca este ca ele. Apoi, au inceput sa ii explice ca, de fapt, nu este colorat si nu ar trebui sa se laude cu ceva ce nu este. Creionul negru credea ca glumesc si nu le lua in seama.
Intr-o buna zi, in cutia creioanelor a aparut un pix rosu. Pixul rosu a observat atitudinea creioanelor colorate si motivele din spatele convingerii creionului negru cum ca ar fi colorat, asa ca l-a luat deoparte si a incercat sa ii explice ca este un creion negru dar ca nu este nimic rau in asta.
Pixul rosu vorbea frumos si spunea lucruri adevarate. Creionul negru - mai prost el asa de felul lui - a inteles ca nu e colorat dar, in loc sa fie mandru ca e negru a inceput... sa isi doreasca sa fie pix rosu. Si-a facut rost chiar si de un capac ca al lui poate - poate il confunda cineva. Pixul rosu a zambit oarecum trist cand a vazut ce facuse... creionul negru nu mai baga in seama creioanele colorate in schimb se incapatana sa se transforme in pix. Asa ca pixul rosu s-a hotarat sa gaseasca alta cutie, fara creioane cu probleme de personalitate.
Creionul negru a fost trist si dezamagit de plecarea pixului rosu, si-a rupt varful de cateva ori de suparare dar i-a trecut dupa un timp.
A pastrat capacul rosu ca amintire, dar a acceptat ca este creion NEGRU si nu colorat si ca nu e asa bine sa fii pix. Mai ales daca fugi.
A descoperit pe rand ca e bine sa fii creion negru, ca este important si ca restul creioanelor ii acorda atentie chiar daca nu e colorat. Intre timp, din cutie au plecat creioane, au aparut alte creioane, dar creionul negru a ramas tot acolo.
Doar putin mai fericit si mai zambitor, imprietenindu-se cu fiecare nou venit, parandu-i rau dupa fiecare care pleaca.
Posts
4 comments:
Cred ca de acum o sa privesc cu alti ochi creioanele si pixurile...
Feedback : primul lucru m-am gandit la copii astia din birt sort of emo si la birtas...nu stiu daca asta a fost intentia, dar a iesit un blog despre wannabies de 15-16 ani ;) eu as vrea o sa dezvolti din punct de vedere literar, nu sa te limitezi la o idee (ai avut bloguri mult mai bune ca povestioara asta ;) )
Go Go Li: ne plac metaforele persoanelor "izolate", dar nu inteleg de ce tot obiecte de birotica/bucatarie gasim :p Da cu blogu sa am ce citi dimineata la 3in1 ;)
Nu toti oamenii care vor sa apartina de creioanele colorate sunt emo.
Si nu am avut niciodata intentia sa imi scriu viitoarea carte pe blog sau sa scot din mine chestii demne de studiat in liceu.
Emo i-am vazut la prima citire ;) Ti-am zis ca ideea imi place :) 7:25 a.m fug la scoala :(
Post a Comment