Mi se pare normal...

...sa cedez locul in autobuz unei tanti cu figura de bunica decupata din cartile de povesti. In egala mi se pare la fel de normal sa NU cedez locul meu pretios din cutia de sardine denumita prea generos microbuz unei tanti mai mici ca mine ca ani, cu pectoralii bine scosi la inaintare doar pentru simplul fapt ca e pe tocuri si eu am chef sa innod bratara lui frate-meu, fara pic de consideratie pentru bietele ei picioare si total insensibila la vaicaierile ei de genul "bine ca unii merg cu autobuzul sa tricoteze. Nu se gandesc ca altii vin de la lucru obositi si ii dor picioarele". Madam, si eu tot de la lucru vin, ca de placere nu ma plimb la Deva la ore d-astea matinale. Unu la mana. Doi la mana, si pe mine ma doare spatele. Si masesele. Si in cot de tine. Pentru ca din aceeasi gama, acelasi gen de pitipoanca wannabe nu cedeaza locul oamenilor in varsta. Fapt constatat si demonstrat. Asa ca fuck (citit cu u, ca sa mearga citat) off si calm down.

Ca sa continui revolta pe live, universe and everything, mi se pare normal ca proful sa vina la scoala daca stie ca are examen. Nu sa lase muritorii cu bunatate de examen pe toamna doar pentru ca Maria Sa nu a avut chef sa isi deplaseze ilustrul monument pana la ilustra institutie. Si cand te gandesti ca I was rili close sa give him my blood! Adica sa ii curga sangele meu prin venele lenese. Si el sa nu vina sa imi dea 7-le meu meritat(sau nu) ca sa ma plimb eu in septembrie la facultate in loc de orice alt loc (preferabil sub soare).

Si cam la asta se rezuma revolta.

Acuma... alte chestii care au inceput sa mi se para normale... Sa cer voie sa beau Cola. Mda, am ajuns sa o fac si pe asta. Doar ca, din moment ce mi s-a pus una bucata restrictie pe ea, am o chestie... un butonas tampit in creier care nu ma lasa sa intind mana in frigider dupa ea daca in prearabil nu am imbogatit vodafoneul cu 90 de centi (pentru 10 minute ce-i drept, dar tot 90 de centi) si nu am cerut voie. Life :) Ca astazi. Ma plimbam cu mainile in buzunare prin Trident (urasc cosurile, ca tot timpul uit sa le las la casa si trec cu ele de ea si incepe o alarma tampita sa urle) fiindu-mi incredibil de foame. Evident, nu mi-am luat de mancare ca maseaua neglijata cat timp a fost umflata surata ei s-a gandit sa se afirme. Dar mi s-a facut una bucata pofta gravidica de cola. Chill, doar pofta era gravidica. Liana este cat de "negravidica" se poate. Telepatia functionand si peste mari si tari (la propriu) la remarca "OMG sunt in depozitul de Nestea" a venit replica "pune mana pe o sticla de Cola si taci acolo". Si cand tonul este atat de ferm, pot eu oare sa comentez? :) Nu pot, cum sa pot? Asa ca m-am executat... cu una la litru ce-i drept, dar poftele mele de cola au fost mai mult decat satisfacute pana marti. Nominal pana marti. Sau miercuri. Undeva acolo, cand incepe zacerea la soare... ultima zacere la soare pana in august. Hate my job, hate my job, hate my job!

Si pledoaria mea vizavi de chestiile care mi se par mai mult sau mai putin normale se opreste aici pentru ca al meu frate imi solicita prezenta. Si avand in vedere ca in ultima vreme ne-am ignorat existentele reciproc we should catch up.