Si ca o poveste

Deeeci... Bucurestiul punctual l-am facut. Bucurestiul ca o poveste exista in mintea mea, sub o forma nedefinita inca exact.

Stiu ca mi-a prins bine. Sa vad oameni noi, oameni vechi, oameni acum pentru prima data, probabil oameni acum pentru ultima data. Am realizat ca depresiile toamna - iarna sunt all in my head si ar trebui sa iau distanta de oamenii care le provoaca. Asa, de vreo 400 si ceva de km. Si sa o mentin. Sounds easy enough.

Si cand o sa ma fac mare, o sa ma mut in Bucuresti si o sa stau undeva sus si dimineata o sa ma uit la oameni de la geam. Cu un ceai si o tigara. Si NU o sa imi iau mate agresive, ca sa si dorm noaptea :)

Si sambata vine Diana. Care are prieten si nu iese la suc pe chestia asta :)) (da, azi ii dau in gat pe toti). Si balaurul pe 8 biti nu a supravietuit. Si there is a catch in facerea cubului. Si 6 beri sunt mai usor de carat decat 2, plus ca 2 impartit la 4 da cu virgula. Si... si 594385485943853985 ganduri la mine in cap. Dar zambesc, asa ca e bine, cred. I got my share of hugs. I got my share of tears for no reasons. I got my share of everything. Si da, marti o sa beau iar frappe la Spring.

Fericire cu miros de iarna.