Friday I'm inlove

Asa. Azi am fost tanti doamna profesoara care habar nu are sa explice. Lucru care in esenta lui explica motivul pentru care nu am facut modulul de pedagogie. Sunt o profa naspa. Nu am rabdare si daca EU (adica... eu, nu oricine, da?) stiu ceva mi se pare ilogic ca muritorul din fata mea nu poate pricepe. Fundamental gresit... dar am scris eu la un moment dat un blog despre complexul de superioritate de care sufar.

Pe urma... got home. Nervi pe netul care mi se da cu lingurita si cu restarturi. Pus muzicuta in urechi si plecat in rock. Socat 2 oameni pe drum. Am descoperit magia muzicutei in urechi, a clipurilor propri (ca tot aveam o discutie cu Seb pe tema asta) si a dansatului pe strada, de nebuna, in timp ce merg.

In rock a aparut degetul lui Seb. Cu Seb atasat, dar azi e personaj secundar... cel putin pasajul asta. Degetul mare de la mana dreapta al lui Seb, acum cateva zile, a avut o ciocnire involuntara si neregulamentara cu dulapul. Dupa aceste cateva zile, degetul si-a adus aminte ca trebuie sa fie si dureros, daca tot e accidentat. Si sa se umfle. Si sa se invineteasca. Asa ca la ora 10 posesorul degetului o invita pe Diana intr-o plimbare romantica la doctor. Si asa degetul a ajuns la urgenta. De la Urgenta (where the finger skiped the line) in ceva cabinet de la cardiologie. To make a long story short ca sa nu ma pierd in detaliile pe care le-as putea incurca, degetul accidentat acum cateva zile, astazi invinetit si umflat a fost vazut de 3 doctori, i s-au facut raze si a fost invelit simpatic (impreuna cu o parte considerabila a mainii sa nu care cumva sa se simta singur) intr-o fasa elastica, dupa ce in prealabil i s-au aplicat multiple straturi de lidocaina.

Buuuun. Si asa ajungem la partea in care, dupa ce eu (evil me) am facut misto impreuna mai mult sau mai putin cu Diana de Seb si nevoile lui de a ajunge la Urgenta, apare Dex cu intrebarea "Ce p*** mea ai patit, ba?" ... Eh, si de aici vine partea pe care eu o cenzurez, facand doar ceva comentarii. La modul... Nu tin neaparat sa side with Seb, dar in faze similare Diana is siding with Limpi so, de dragul simetriei, I'm siding with the finger si posesorul lui. Si they looked kindda funny from the outside fighting about... about what am pierdut. Dar pe de alta parte I know how it feels to be on the inside si sa vrei sa pui in cap o masa din rock (si e grea, pentru cine nu stie) muritorului din fata ta care, dupa ce ca NU intelege de ce te agiti, mai si pune fete si face comentarii acide.

Trecem gratios peste dracii cauzati de noua generatie si in special sor-mea (iar complex de superioritate, mi se sopteste in casca), trecem peste Diana care a inlemnit la semafor desi era FRIG si nu venea nici o masina si ne intoarcem la dansatul pe strada, la realizarea ca chiar mi-e dor de Limpi si in final acasa.

Unde acasa tot net cu lingurita am.

Ho ho ho

Anul asta am spart monopolul lui "domn domn sa-naltam". Asa ca am trecut pe Mos Craciun (varianta extinsa... habar nu aveam ca "Mos Craciun" are 4 strofe... oh well), 3 pastori si afonia de "deschide usa crestine". Da, suntem afoni. Da, we suck at singing. Dar de atatia ani oamenii s-au obisnuit. Si noua ni se pare ca sunam din ce in ce mai bine. Not true. Bine, sunt si oamenii care ne-au vazut prima data... gen parintii lui Binus (da, Binus, nu Ionut, nah!) sau parintii lui Dex si sunt curioasa daca la anul vom mai avea acces in respectivele case :D

Dar a fost fun. Trecand peste momentele in care era sa vad modelul treptelor Laurei si al trotuarelor din OM mai in detaliu decat mi-as fi dorit, it was sooo fun.

Din categoria faze memorabile sau "dati-ne o balta si 2 bate sa dam cu ele in ea":

- Bai, unde e Demeny?
- S-a implantat la buna-sa! (asta eram eu, normal)
- Eh, se implanta si el unde poate! (asta era Di)

Si dupa colindat parinti si strazi am ajuns la Radu. Care Radu avea Metaxa. Si Irina stie sa faca cocktail-uri bune. Si Cola. Si Uzo (god damn hippie Uzo). Si muzica. Si s-a lasat cu dansat (ergo eu am o cvasifebra musculara acum) pana cand statia lui Radu a zis ca ajunge. Asa ca am jucat mima. Si un bistabil nu poate fi mimat. Sau oricum, poate fi mimat greu si oricum nu ghiceste nimeni. In aceeasi categorie bagam "amoniacul". Dar se poate ghici "contrast" :) si "cimbru". si "latex" ... si... si a fost fun.

Si I matter. Si again a fost fun. Si eu imi savurez starea de mahmureala rezultata din cola si aterizez in pat ca cica peste 2 ore urmeaza tura de colinde. Si poze... cand o sa le reunesc de la cetateni.

Limpi 23

Din categoria "La multi ani, Limpi"... Cu 3 zile mai tarziu. Dar mi-a fost lene. Si am jucat rent in disperare de cauza. Adica eu am de facut proiect in java, imi pic gratios anul si eu joc rent. Whatever.

Timisoara... well, am dormit. :) Da, trebuie subliniat. In Timisoara am dormit si am mancat. Am ajuns inapoi acasa, s-a dus naibii si somn, si mancare, si tot. Si nu stiu exact de ce. Timisoara a fost kindda fun. Kindda cold. Kindda ... a fost bine...

Putine (foarte putine) poze de la ziua punkerului cu o mai noua creasta... aici

Cat de mare e vacanta mare?

Asta din categoria "cum vi s-a parut vacanta, copii?" cu raspunsul invariabil "miiiicaaaa"...

Cum am ajuns aici... Uitandu-ma eu la fetele gilmore, am adormit. Asta pentru ca azi noapte la 2 aveam probleme existentiale, un inceput simpatic de o stare mahmura si la 4 ma uitam la tavan... si la 7 m-am trezit, am mormait, dar m-am dus la lucru. Deci, ca un demn om al muncii... am adormit. Si culmea, dupa muuult timp, am visat ceva genial. Ceva ce nu are legatura cu oameni, "jucarii", minciuni si alte alea. Am visat vacanta. Si o plaja. Si cred ca eram fericita in vara mea, pe plaja mea, in vacanta mea...

La imbecila realitate m-a trezit, ca de obicei, Limpi. Pe care il sunasem eu inainte sa adorm si nu binevoise sa raspunda pentru ca da, dormea. Facand o analogie tampa si adormita am ajuns la concluzia ca ... nu mai stiu exact cum suna, dar pe mine m-a facut sa rad si pe el sa afirme ca ii trebuie lamai :)

Si dupa toata faza liana - mare - vacanta - vis - trezire - realitate, m-am apucat sa caut blogul lui di pe blogspot. Nu mai tin minte nici macar partial cum il cheama dar din cate imi aduc eu aminte trebuia sa fie pe undeva printr-un text pe 360. Well... guess what! Nu e. Sau daca e am nevoie serioasa de ochelari... Trecand peste sapaturile esuate, am citit toate cele 70 de bloguri ale lui di... si m-a apucat o stare si mai tampa decat aia de ieri... Asa, un soi de nostalgie, dor de floris, dor de killa, dor de seri cu dureri de maxilare...

Cat de mare e vacanta mare? Asa... cam pana cand te apuca crize adolescentine de melancolie...

Si pozele... sunt de demult. De pe vremea cand inca mai existau vacante...

Zi extrema

Cred ca am terminat cu obsesia pe 9 crimes. Adica daca da winampul play e ok, dar nu mai sufera de izolare acolo.

So... zi extrema. Inceputa aseara, candva, cand mi-a sarit in ochi o licitatie pe RAC... hmmm... oki, hai s-o facem. Ce n-am luat eu in calcul a fost ca o sa-mi ia toata noaptea. So, azi dimineata la 7 si ceva, cand in sfarsit am terminat, am descoperit ca nu poate fi facut zip. Fara sa fie zip nu poate fi trimis pe rent a coder. Grrr!!! Norocul meu cu oameni fara somn duminica dimineata la ora aia care - daca nu ma duc la lucru - pentru mine nu exista in weekend. Deci s-a facut zip, s-a trimis, am adormit. Pe la 8. La 10 au inceput ai mei operatiunea "monstrul". Monstrul in cauza fiind camera mea.

Inutil de spus ca a durat secole pana cand absolut toata mobila (unele bucati nemutate de pe pozitie de vreo 8 ani) si-a schimbat pozitia. Inutil de spus ca eu picam de somn. Inutil de spus ca nu aveam chef. Inutil orice. Ai mei au vrut revolutie. Ok, hai s-o facem. Pana la urma a fost chiar funny, toata lumea a facut misto de toata lumea, s-a ras, au fost accidente, bla bla :) Funny. Si s-a terminat pe secolul asta cu mutarile. Culmea este ca imi place rezultanta. Chiar imi place.

Cand intr-un final am apucat sa adorm... suna Limpi. Nu m-am putut revolta ca m-a trezit. O data ca el n-avea de unde sa stie ca azi noapte eu desfasuram alte activitati decat experimentarea verbului "a dormi". Pe urma... pana acum ma revoltam ca NU suna... asa ca am vorbit cu Limpi (habar nu am ce, dar daca nu se face misto de mine, inseamna ca nu multe tampenii). Pe urma a sunat Diana. Cu ea a vorbit sor-mea... ca eu desi ma trezisem nu ma puteam misca. Adica brainul refuza sa dea comanda de "intinde mana, apasa pe buton, speak". Oh well...

Pe urma... cumparaturi in Kaufland cu Di si Larisa. Si I defenetly do not like Larisa. Defenetly. Nu stiu exact de ce. Dar I don't. Si ningandu-ne pe noi (eu si Diana that is) frumos (da, ninge), am ajuns in rock si ne-am asezat la masa cea inalta. Bine ascunsa in colt. Buna alegere. Prietenii stiu de ce... E foarte usor sa te ascunzi acolo cand apar in zona cetateni pe care ai vrea sa ii vezi in alte circumstante (sau deloc)... Eh, dar cum nu puteam sa ramanem lipite de masa aia, trebuia sa si plecam. Trecand chiar pe langa cetatenii sus numiti. Si aici intervine iar Limpi. Care s-a gasit sa sune exact cand eu ma gandeam cum trec pe langa si daca sa fluier sau nu in timp ce ignor lume. N-a fost nevoie de fluierat avand in vedere ca - trecand pe langa - eram mai mult decat preocupata sa ii explic omului o chestie legata de subtilitate, elefant, magazin de portelanuri, scopul unei sticle de vin si ore de vizita.

Soooo... acum o sa dorm. Mult. Ma rog, pana maine la 7... si maine seara off to never never land again.

And my hair looks like crap :(