Zi extrema

Cred ca am terminat cu obsesia pe 9 crimes. Adica daca da winampul play e ok, dar nu mai sufera de izolare acolo.

So... zi extrema. Inceputa aseara, candva, cand mi-a sarit in ochi o licitatie pe RAC... hmmm... oki, hai s-o facem. Ce n-am luat eu in calcul a fost ca o sa-mi ia toata noaptea. So, azi dimineata la 7 si ceva, cand in sfarsit am terminat, am descoperit ca nu poate fi facut zip. Fara sa fie zip nu poate fi trimis pe rent a coder. Grrr!!! Norocul meu cu oameni fara somn duminica dimineata la ora aia care - daca nu ma duc la lucru - pentru mine nu exista in weekend. Deci s-a facut zip, s-a trimis, am adormit. Pe la 8. La 10 au inceput ai mei operatiunea "monstrul". Monstrul in cauza fiind camera mea.

Inutil de spus ca a durat secole pana cand absolut toata mobila (unele bucati nemutate de pe pozitie de vreo 8 ani) si-a schimbat pozitia. Inutil de spus ca eu picam de somn. Inutil de spus ca nu aveam chef. Inutil orice. Ai mei au vrut revolutie. Ok, hai s-o facem. Pana la urma a fost chiar funny, toata lumea a facut misto de toata lumea, s-a ras, au fost accidente, bla bla :) Funny. Si s-a terminat pe secolul asta cu mutarile. Culmea este ca imi place rezultanta. Chiar imi place.

Cand intr-un final am apucat sa adorm... suna Limpi. Nu m-am putut revolta ca m-a trezit. O data ca el n-avea de unde sa stie ca azi noapte eu desfasuram alte activitati decat experimentarea verbului "a dormi". Pe urma... pana acum ma revoltam ca NU suna... asa ca am vorbit cu Limpi (habar nu am ce, dar daca nu se face misto de mine, inseamna ca nu multe tampenii). Pe urma a sunat Diana. Cu ea a vorbit sor-mea... ca eu desi ma trezisem nu ma puteam misca. Adica brainul refuza sa dea comanda de "intinde mana, apasa pe buton, speak". Oh well...

Pe urma... cumparaturi in Kaufland cu Di si Larisa. Si I defenetly do not like Larisa. Defenetly. Nu stiu exact de ce. Dar I don't. Si ningandu-ne pe noi (eu si Diana that is) frumos (da, ninge), am ajuns in rock si ne-am asezat la masa cea inalta. Bine ascunsa in colt. Buna alegere. Prietenii stiu de ce... E foarte usor sa te ascunzi acolo cand apar in zona cetateni pe care ai vrea sa ii vezi in alte circumstante (sau deloc)... Eh, dar cum nu puteam sa ramanem lipite de masa aia, trebuia sa si plecam. Trecand chiar pe langa cetatenii sus numiti. Si aici intervine iar Limpi. Care s-a gasit sa sune exact cand eu ma gandeam cum trec pe langa si daca sa fluier sau nu in timp ce ignor lume. N-a fost nevoie de fluierat avand in vedere ca - trecand pe langa - eram mai mult decat preocupata sa ii explic omului o chestie legata de subtilitate, elefant, magazin de portelanuri, scopul unei sticle de vin si ore de vizita.

Soooo... acum o sa dorm. Mult. Ma rog, pana maine la 7... si maine seara off to never never land again.

And my hair looks like crap :(