Cat de mare e vacanta mare?

Asta din categoria "cum vi s-a parut vacanta, copii?" cu raspunsul invariabil "miiiicaaaa"...

Cum am ajuns aici... Uitandu-ma eu la fetele gilmore, am adormit. Asta pentru ca azi noapte la 2 aveam probleme existentiale, un inceput simpatic de o stare mahmura si la 4 ma uitam la tavan... si la 7 m-am trezit, am mormait, dar m-am dus la lucru. Deci, ca un demn om al muncii... am adormit. Si culmea, dupa muuult timp, am visat ceva genial. Ceva ce nu are legatura cu oameni, "jucarii", minciuni si alte alea. Am visat vacanta. Si o plaja. Si cred ca eram fericita in vara mea, pe plaja mea, in vacanta mea...

La imbecila realitate m-a trezit, ca de obicei, Limpi. Pe care il sunasem eu inainte sa adorm si nu binevoise sa raspunda pentru ca da, dormea. Facand o analogie tampa si adormita am ajuns la concluzia ca ... nu mai stiu exact cum suna, dar pe mine m-a facut sa rad si pe el sa afirme ca ii trebuie lamai :)

Si dupa toata faza liana - mare - vacanta - vis - trezire - realitate, m-am apucat sa caut blogul lui di pe blogspot. Nu mai tin minte nici macar partial cum il cheama dar din cate imi aduc eu aminte trebuia sa fie pe undeva printr-un text pe 360. Well... guess what! Nu e. Sau daca e am nevoie serioasa de ochelari... Trecand peste sapaturile esuate, am citit toate cele 70 de bloguri ale lui di... si m-a apucat o stare si mai tampa decat aia de ieri... Asa, un soi de nostalgie, dor de floris, dor de killa, dor de seri cu dureri de maxilare...

Cat de mare e vacanta mare? Asa... cam pana cand te apuca crize adolescentine de melancolie...

Si pozele... sunt de demult. De pe vremea cand inca mai existau vacante...