"Ahaaa! Iti plac Celalate Cuvinte!!!"
s-a exprimat Limpi intr-o seara, cand vorbeam la telefon si boxele mele urlau asa ceva. Plac. 3 melodii pe care azi se pare ca le ascult obsesiv. Nu stiu exact de ce. Nu stiu exact de ce "Celelalte Cuvinte", nu stiu exact de ce starea asta sad-depresiva, nu stiu exact de ce brusc si dintr-o data sistemul defensiv nu mai functioneaza, nu stiu de ce in anumite momente imi doresc sa ma urc in tren si - in imposibilitatea de a o face - pun mana pe telefon ca in the end sa ajungem sa ne certam...
Azi sunt un mare NU STIU. Probabil as vrea raspunsuri, dar nici de asta nu sunt sigura. La marile mele "nu stiu"-uri.
Stiu ca imi vine sa ... sa ce? Sa fumez, nu-mi mai trebuie. Cola... nope, nici macar dependenta mea nu ma mai convinge sa ridic sticla, sa torn in pahar, sa duc paharul la gura...
VREAU. Clar VREAU ceva. Dar NU STIU ce.
Castelul puilor mei! Depresiile astea ar trebui sa se intample pe la 17 ani, cand te simti - ca un demn "fucking teen" (in ghilimele, ca e citat) ce esti - neinteles, neiubit, ne... ne-orice. Nah, eu le traiesc de la 20 incoace. Periodic. O data la cateva luni.
Si cred ca totusi pana la urma I need a hug. A long hug, asezonata cu fum de tigara si ceva cuvinte. Care sa nu fie totusi "acuma ce te-a apucat?" ..............
Si cred ca mai vreau sa dorm........ Si peste 24 de ore se cheama ca voi fi in accelerat.... going to find never never land. My never never land. Si sa spal creieri. Si sa uit. Si va fi mai bine pe urma.
No comments:
Post a Comment