12:22 si 1222 de chestii

Evident am intarziat la examen. Pentru ca strambatura mea de "mai stau 10 minute ca daca ma duc cu taxiul ajung la fix, ca asta oricum niciodata nu intra la 8 in sala. Si mi-e mult prea lene oricum sa nu ma duc cu taxiul" nu a luat in calcul coada de la caserie sa si platesc prezentarea de la minunatia de examen. Nu stiu exact ce s-a intamplat cu tanti care timp de 4 ani mi-a luat banii dar o vreau inapoi. Ma aude cineva? Sa mi-o dati pe tanti contabila inapoi. Pentru ca in locul ei am dat peste una mai adormita ca mine. Ce nu pricepea ea era ca eu ma grabesc. Ce nu pricepeam eu era de ce se chinuia sa imi tina morala despre studentii care lasa totul pe ultimele 3 minute inainte de examen si nu vin mai repede sa isi plateasca prezentarea a 3-a. Da, ok, 8 fara 5 e ora ideala sa iti bei cafeaua, nu sa scri o tona jumate de chitante, dar... CHITANTA, tanti! Ca daca vreau morala stiu eu pe cine sa sun.

Ok, victorioasa cu chitanta traversez curtea (nu foarte mare in general, dar azi mai ceva ca parcarea de la IKEA), ajung cu rasuflarea taiata la 1, dau sa intru. 8:05 si proful era acolo. De ce? De ce tocmai azi? De ce nu atunci cand eu astept cuminte pe trepte (niciodata in banca) de la 8 fara un sfert? De ce de dimineata? De ce mie? De ce azi? Bafta mea chioara s-a numit proful de lab care cred ca ma iubeste sincer desi nu pricep de ce... s-a lamurit saracul demult ca nu am pic de vointa pentru materiile lui. Si nici chef for that matter. Si asa am aterizat eu in ultima banca, langa un muritor de anul 2 care trecea prin traumele (binecunoscute mie de altfel) ale ASDN-ului. Bafta lui a fost ca am intarziat si ca la vremea lui ASDN-ul m-a traumatizat in asemenea hal incat s-ar putea chiar sa isi ia examenul.

Examenul meu on the other hand... depinde foarte mult in ce fel de zi il prind pe prof. Si cat de mult vrea sa demonstreze universului, lumii, lui, mie si oricui o mai vrea cat de desteapta sunt eu de fapt si cat de (mai) mult pot. Ok, dude, sa ne intelegem. Da-mi examenul si o sa te pomenesc si de acum inainte. Doar ca acum la polul opus al pomenirilor de pana acum.

Termin examenul, aprind a 2-a tigara pe azi. Sun El, pierdut pe undeva prin Italia, plin de draci pe oameni idioti si inapti. Ii povestesc, ma fura peisajul, ajung la Thomas, am o revelatie. Baaa! Eu trebuia sa ma duc sa vorbesc cu proful de AE de examenul masii. Din nefericire pentru picioarele mele, am revelatia asta cu voce tare.
- Ok, du-te inapoi!
- Mi-e lene, sunt departe, lasa ca ma duc maine!
- Da, clar. Treci! ACUM!
Nu stiu exact prin ce hipnoza am trecut la un moment dat in somn, dar ACUM ala m-a facut sa fac stanga imprejur si sa ma intorc la scoala. Trecand 2 strazi. Pe una din ele era sa se si urce un nenea pensionarul, cu o Dacie "mai batrana ca noi 2 la un loc", pe trecerea de pietoni.
- Zi-i, Liana! Be a trucker!
- Pai cand ma apuca sa fiu a trucker te uiti urat la mine!
- Acum nu prea am cum sa ma uit, deci zi-i!
Si i-am zis. In gand, dar i-am zis.

Oricum daca muream, muream degeaba. Proful era mai mult decat inexistent, asa ca - cu imaginatie fiind eu - am apelat la secretariat. Tanti cea croita perfect pe modelul secretarelor la POLI (aka acra, grasa si naspa) imi explica - dupa ce eu zic "Buna ziua" si imi expun nedumerirea - ca programul cu studentii incepe la ora 13. Mult mai multe cuvinte decat vroiam eu. Mie imi trebuia un "Nu" sau un "Da". Sec si simplu. Nah, mori, ca eu la 13 nu ma intorc.

Si am ajuns intr-un final sa imi fac si programare la dentist... asa ca maine dimineata la 8 iar ma trezesc. Si sambata. Dar duminica... huha! Mai e mult pana duminica? Si stie cineva daca prin Garbau trece trenul? Si... si gata. Off to work, bere cu Dani apres si... si ce-o mai fi. :) Oricum s-au intamplat prea multe pana la ora asta. And the day is still young. Yeah...