Do you remember?

E ceva in aer (sau in bere, cum tocmai mi-a spus Mircea pe mess) dar lately pe toata lumea a apucat-o nostalgia, dorul de demult, dorul de el / ea / ei de demult... Pe mine toata treaba asta m-a aruncat in melodii uitate in foldere pe cd-uri, in "saved by the bell" varianta originala, povesti cu oameni care odata erau colorati si vii si frumosi si care nu mai stiu cum sunt acum. Si mi-e dor de mine de acum 4-5 ani, cand iesitul la bere era complicat din cauza de buzunar, cand mersul cu locomotiva nu parea inspaimantator, cand pasajul din Unirii era ideal, cand cea mai mare grija era un el sau niste ei sau playlistul din JukeBox.

Si bag picioarele in ea astenie de toamna sau cum se numeste. Si fac revolutie si spun - cu mana pe inima si fara sa mint - ca mi-e incredibil de bine acum. In anumite momente dar perfectiunea e plictisitoare. Asa ca ... saved by the bell, pentru revenire. "Vara asta" pentru atunci si pentru acum, pentru ca a fost un fel de promisiune indeplinita. Si somn pentru refacerea fortelor dupa o zi mult prea plina.