Hai ca poate de data asta reusesc sa il scriu :)
Ok, acum 2 saptamani anuntam poporul cu surle si trambite ca plec. Si am plecat. Si dusa-am fost. Dar cum all good things come to an end... here I am... biroul pe care troneaza o dezordine mai mare ca de obicei (de data asta nu doar eu), camera prin care sunt aruncate tricouri care stateau foarte bine in dulap dar mi-a trebuit mie inventariere azi dimineata cand oricum ma grabeam... ma rog, nu se deosebeste prea mult de "la noi acasa" doar ca this room e ceva mai mare. Nu cu mult, comenteaza jumatate de gand ironic.
Deci ce-am facut. Dumica am plecat la Baia Mare. Acum 2 saptamani that is. Nu tare stiu eu ce s-a intamplat pe acolo pentru ca, in apogeul relaxarii mele fiind eu ajunsa, am adormit ca un mâtz bleg. Si am dormit, frate, si jumatate de Ungaria. Care Ungaria... chhh! Do not get me started! Da, noaptea arata ca un pom de Craciun (sa-i traiasca expresiile lui El), da, are autostrada, da, are Balaton, da, Budapesta la 4 noaptea parca iti creaza ceva dorinte de a o vizita (dar nu suficient de mari pentru a o pune pe planul de turism), da, da, da! Mie mi s-a parut seaca. SEACA. Cu nimic special.
Deci purcedem spre Slovenia. Primul impact cu Slovenia...
- Slovenia pute!
- Nu pute. Au taiat aia iarba, de aia miroase asa.
- Sa ma ierti, iarba normala taiata miroase frumos. Asta PUTE!
In Slovenia am interactionat cu una bucata cetatean. Si cum cunostiinte mele in ale slovenei sunt egale cu 0, am interactionat in engleza. Si ii explic omului de la benzinarie ca mie imi trebuie si vreau una bucata explicatie cum sa ajung la alta bucata benzinarie din Maribor. Si vorbesc. Si dau din maini. Si vorbesc si dau din maini in acelasi timp. Si dupa ce ma doare si gura si ma dor si mainile, ala imi zice ceva in slovena lui. Scurt si sec. Pai, bine, ma! De ce nu zici de la inceput ca gesticulez degeaba in fata ta? Ca habar nu ai de ce zic eu? Mori... Fara ajutorul lui, dar cu un Gipi mai mult decat cooperant (in momentul ala) am gasit si "megabenzinaria" din Maribor. Evident, noaptea. Cam toate actiunile noastre notabile s-au intamplat noaptea, fie vorba intre noi. Tind sa cred ca in ceva viata anterioara am fost bufnite.
Pam pam. Cu rezervorul plin, spre Italia deci. Si asa m-a vazut pe mine intrarea in Italia, ca eu am respectat dorinta genelor de a se uni. Italia... hmmmm... Italia e intortocheata ca o spagheta. Si are casute pe dealuri. Si cand ma fac mare vreau sa ma mut oriune intre Genova si Savona, intr-o casuta nu foarte departe de deal, nu foarte departe de mare. Italia e un pod - tunel - pod - tunel - tunel - pod - pod continuu. Partea de sus, that is.
- Uiteeeeeeeeeeeeee!!! Tuneeeeeeeeeeeeeeel!
- Ioi! Asa o sa faci de fiecare data cand intram in unul? Ca sa stiu sa imi bag vata in urechi de acum.
Strambatura (mea) a fost sugestiva. Si in semn de protest mi-am aprins numai mie o tigara... care a primit-o El pana la urma :)
Si asa am ajuns in Franta. Noaptea. Cu eu evident dormind mai mult decat ciudat pe mai mult decat incapatorul meu scaun din dreapta. Intr-un final, pe la sfarsitul celor (aproape) 2 saptamani, genul asta de somn s-a lasat cu febra musculara, dureri de spate si recunostinta vesnica fata de patul de acasa. Detalii :)
Franta... am inteles de ce ma uraste Ambasadoarea pentru Franta :) Franta e geniala. Plina de negri si de oameni agitati. Sa ne intelegem. Partea de jos a Frantei, aia pusa strategic pe malul marii, special pentru a oftica muritori nefericiti care locuiesc intre dealuri. Marsilia are aerul de ... nu stiu, port de peste :)) Nu, nu pute. Miroase a mare. Si a soare. Si e agitata ca o cola in shaker pana pe la 8 seara cand e ... pustie. Francezii sunt relativ ciudati. Am patit-o in Carefour cand o tanti s-a oprit langa mine la raionul de paine si a inceput sa imi explice foarte foarte repede ... ceva. Nu stiu exact ce. Ea vorbea repede si eu cu limba lui Voltaire ma impac la nivel de gradinita... daca mi se vorbeste rar. Si francezii, in pauza de masa, mananca in parcare. Pe masina. Langa masina. In masina. Ooook, laitmotivul: masina. Dupa nedumerirea initiala, mi-a trecut. Francezii nu au trotuare. Nici italienii for that matter. Deci nu merg pe jos. Asa ca normal ca 3 sferturi din ei invata sa faca totul in / pe / langa masina (celalalt sfert are motor).
Marea am vazut-o in detaliu in Toulon, noaptea, dupa 6 kilometri de mers pe jos. La dus. Si dupa ce am coborat multe - multe - multe trepte pana pe plaja. Evident, "treptii" respectivi au trebuit urcati la inapoiere. Nu stiu exact cum am aterizat acolo (tind sa cred ca Gipi a fost de vina), dar cred ca era ceva plaja privata. Pe care s-a scris FERICIRE pe nisip (jumi - juma), s-a mai scris si altceva pe nisip, s-a pupat marea, s-a pupat fata in mare... da, au rezultat multe pupaturi :)
- Si daca o sa avem nevoie de o Mediterana pentru fiecare chestie importanta pe care avem sa ne-o comunicam ce o sa facem?
- MMmmmm... ne mutam pe malul ei? :)
Tot prin Toulon ne-am pierdut cautand ceva supermarket detinator de Sunny D ("It all started with a chair" :) ), Cola, Marlboro (indecent de scump) si nu in ultimul rand de-ale gurii... sandalele mele au protestat si mi-au facut basici nenumarate... El a spus ca urmatoarea plimbare o sa o mai facem la pensie, cu bastonul :))
Dar am ajuns in Italia. In ceva sat cocotat intre dealuri, prea linistit si prea curat sa dea impresia ca e locuit. Dar era. Si avea si Torta Fritta. Care Torta Fritta sunt un soi de gogosi mici si bune. Si care au generat o dimineata de rasete, certuri, dat din gene... si o expeditie by myslef in cautarea lor si apoi o expeditie in 2 ca sa le si mancam. Long live Tortillias :))
Si ne-am intors... si Gipi a simtit nevoia sa nu cunoasca existenta autostrazii din Slovenia... asa ca ne-a dus pe niste coclauri numai de el stiute. Probabil de ciuda ca nu l-am ascultat de cateva ori si nu ne-am bagat si a 2-a oara cu ditamai MAC-ul (de fapt e ditamai VOLVO-ul, dar la botez i s-a spus MAC) prin centrul Marsiliei si nici nu am intrat prin Croatia ca asa vroia el.
O chestie foarte tampita am patit-o in Ungaria, la ultima oprire. M-am dus sa iau cola si eternul deja Marlboro. I-am intins la tanti sticla de Cola si, pierduta fiind eu in gandurile mele, i-am cerut in romaneste si un pachet de Marlboro. Rosu. Scurt. Tanti cea blonda, foarte zambitoare si binevoitoare pana in secunda aia, si-a pus o fata de genul "OMG! It's a rat! It's a RAAAAT" si mi-a aruncat in scarba pachetul de tigari. Bun, recunosc ca si eu am o problema cu oamenii care vorbesc ungureste in Romania. DAR am o problema cu aia pe care nu scrie turisti (si avand in vedere ca eram intr-o benzinarie in mijlocul autostrazii, foarte aproape de intrarea in Ungaria dinspre Slovenia oare ce altceva puteam fi?), care vorbesc ungureste locuind de la nastere aici si care refuza sa invete ca lumea limba tarii a caror cetatenie o au. Atat. Deci ma fac rasista pana la capat si fuck ungurii.
Concluzii... italienii sunt campioni la muste, gunoi pe marginea drumului in zona orasaneasca, orar tampit la orice chestie. Francezii sunt geniali, fumeaza mult si oriunde (indiferent de sex, varsta si alte considerente). Cand o sa ma fac mare o sa ma mut undeva acolo, pe malul marii atat de albastre incat ii vezi nisipul de pe fund si de pe autostrada. Si ca 3 saptamani in care ai impartit 5 m patrati cu un cetatean ori va trimit la dracu ori genereaza zuzu cumparat in acelasi moment de fiecare in colturi diferite ale lumii. Si ca viata ar fi geniala daca ar fi un concediu perpetuu. Si ca planurile sunt ok daca sa se si intampla, dar mult mai geniale daca se pastreaza linia de baza si se modifica detaliile. :)
Ok, acum 2 saptamani anuntam poporul cu surle si trambite ca plec. Si am plecat. Si dusa-am fost. Dar cum all good things come to an end... here I am... biroul pe care troneaza o dezordine mai mare ca de obicei (de data asta nu doar eu), camera prin care sunt aruncate tricouri care stateau foarte bine in dulap dar mi-a trebuit mie inventariere azi dimineata cand oricum ma grabeam... ma rog, nu se deosebeste prea mult de "la noi acasa" doar ca this room e ceva mai mare. Nu cu mult, comenteaza jumatate de gand ironic.
Deci ce-am facut. Dumica am plecat la Baia Mare. Acum 2 saptamani that is. Nu tare stiu eu ce s-a intamplat pe acolo pentru ca, in apogeul relaxarii mele fiind eu ajunsa, am adormit ca un mâtz bleg. Si am dormit, frate, si jumatate de Ungaria. Care Ungaria... chhh! Do not get me started! Da, noaptea arata ca un pom de Craciun (sa-i traiasca expresiile lui El), da, are autostrada, da, are Balaton, da, Budapesta la 4 noaptea parca iti creaza ceva dorinte de a o vizita (dar nu suficient de mari pentru a o pune pe planul de turism), da, da, da! Mie mi s-a parut seaca. SEACA. Cu nimic special.
Deci purcedem spre Slovenia. Primul impact cu Slovenia...
- Slovenia pute!
- Nu pute. Au taiat aia iarba, de aia miroase asa.
- Sa ma ierti, iarba normala taiata miroase frumos. Asta PUTE!
In Slovenia am interactionat cu una bucata cetatean. Si cum cunostiinte mele in ale slovenei sunt egale cu 0, am interactionat in engleza. Si ii explic omului de la benzinarie ca mie imi trebuie si vreau una bucata explicatie cum sa ajung la alta bucata benzinarie din Maribor. Si vorbesc. Si dau din maini. Si vorbesc si dau din maini in acelasi timp. Si dupa ce ma doare si gura si ma dor si mainile, ala imi zice ceva in slovena lui. Scurt si sec. Pai, bine, ma! De ce nu zici de la inceput ca gesticulez degeaba in fata ta? Ca habar nu ai de ce zic eu? Mori... Fara ajutorul lui, dar cu un Gipi mai mult decat cooperant (in momentul ala) am gasit si "megabenzinaria" din Maribor. Evident, noaptea. Cam toate actiunile noastre notabile s-au intamplat noaptea, fie vorba intre noi. Tind sa cred ca in ceva viata anterioara am fost bufnite.
Pam pam. Cu rezervorul plin, spre Italia deci. Si asa m-a vazut pe mine intrarea in Italia, ca eu am respectat dorinta genelor de a se uni. Italia... hmmmm... Italia e intortocheata ca o spagheta. Si are casute pe dealuri. Si cand ma fac mare vreau sa ma mut oriune intre Genova si Savona, intr-o casuta nu foarte departe de deal, nu foarte departe de mare. Italia e un pod - tunel - pod - tunel - tunel - pod - pod continuu. Partea de sus, that is.
- Uiteeeeeeeeeeeeee!!! Tuneeeeeeeeeeeeeeel!
- Ioi! Asa o sa faci de fiecare data cand intram in unul? Ca sa stiu sa imi bag vata in urechi de acum.
Strambatura (mea) a fost sugestiva. Si in semn de protest mi-am aprins numai mie o tigara... care a primit-o El pana la urma :)
Si asa am ajuns in Franta. Noaptea. Cu eu evident dormind mai mult decat ciudat pe mai mult decat incapatorul meu scaun din dreapta. Intr-un final, pe la sfarsitul celor (aproape) 2 saptamani, genul asta de somn s-a lasat cu febra musculara, dureri de spate si recunostinta vesnica fata de patul de acasa. Detalii :)
Franta... am inteles de ce ma uraste Ambasadoarea pentru Franta :) Franta e geniala. Plina de negri si de oameni agitati. Sa ne intelegem. Partea de jos a Frantei, aia pusa strategic pe malul marii, special pentru a oftica muritori nefericiti care locuiesc intre dealuri. Marsilia are aerul de ... nu stiu, port de peste :)) Nu, nu pute. Miroase a mare. Si a soare. Si e agitata ca o cola in shaker pana pe la 8 seara cand e ... pustie. Francezii sunt relativ ciudati. Am patit-o in Carefour cand o tanti s-a oprit langa mine la raionul de paine si a inceput sa imi explice foarte foarte repede ... ceva. Nu stiu exact ce. Ea vorbea repede si eu cu limba lui Voltaire ma impac la nivel de gradinita... daca mi se vorbeste rar. Si francezii, in pauza de masa, mananca in parcare. Pe masina. Langa masina. In masina. Ooook, laitmotivul: masina. Dupa nedumerirea initiala, mi-a trecut. Francezii nu au trotuare. Nici italienii for that matter. Deci nu merg pe jos. Asa ca normal ca 3 sferturi din ei invata sa faca totul in / pe / langa masina (celalalt sfert are motor).
Marea am vazut-o in detaliu in Toulon, noaptea, dupa 6 kilometri de mers pe jos. La dus. Si dupa ce am coborat multe - multe - multe trepte pana pe plaja. Evident, "treptii" respectivi au trebuit urcati la inapoiere. Nu stiu exact cum am aterizat acolo (tind sa cred ca Gipi a fost de vina), dar cred ca era ceva plaja privata. Pe care s-a scris FERICIRE pe nisip (jumi - juma), s-a mai scris si altceva pe nisip, s-a pupat marea, s-a pupat fata in mare... da, au rezultat multe pupaturi :)
- Si daca o sa avem nevoie de o Mediterana pentru fiecare chestie importanta pe care avem sa ne-o comunicam ce o sa facem?
- MMmmmm... ne mutam pe malul ei? :)
Tot prin Toulon ne-am pierdut cautand ceva supermarket detinator de Sunny D ("It all started with a chair" :) ), Cola, Marlboro (indecent de scump) si nu in ultimul rand de-ale gurii... sandalele mele au protestat si mi-au facut basici nenumarate... El a spus ca urmatoarea plimbare o sa o mai facem la pensie, cu bastonul :))
Dar am ajuns in Italia. In ceva sat cocotat intre dealuri, prea linistit si prea curat sa dea impresia ca e locuit. Dar era. Si avea si Torta Fritta. Care Torta Fritta sunt un soi de gogosi mici si bune. Si care au generat o dimineata de rasete, certuri, dat din gene... si o expeditie by myslef in cautarea lor si apoi o expeditie in 2 ca sa le si mancam. Long live Tortillias :))
Si ne-am intors... si Gipi a simtit nevoia sa nu cunoasca existenta autostrazii din Slovenia... asa ca ne-a dus pe niste coclauri numai de el stiute. Probabil de ciuda ca nu l-am ascultat de cateva ori si nu ne-am bagat si a 2-a oara cu ditamai MAC-ul (de fapt e ditamai VOLVO-ul, dar la botez i s-a spus MAC) prin centrul Marsiliei si nici nu am intrat prin Croatia ca asa vroia el.
O chestie foarte tampita am patit-o in Ungaria, la ultima oprire. M-am dus sa iau cola si eternul deja Marlboro. I-am intins la tanti sticla de Cola si, pierduta fiind eu in gandurile mele, i-am cerut in romaneste si un pachet de Marlboro. Rosu. Scurt. Tanti cea blonda, foarte zambitoare si binevoitoare pana in secunda aia, si-a pus o fata de genul "OMG! It's a rat! It's a RAAAAT" si mi-a aruncat in scarba pachetul de tigari. Bun, recunosc ca si eu am o problema cu oamenii care vorbesc ungureste in Romania. DAR am o problema cu aia pe care nu scrie turisti (si avand in vedere ca eram intr-o benzinarie in mijlocul autostrazii, foarte aproape de intrarea in Ungaria dinspre Slovenia oare ce altceva puteam fi?), care vorbesc ungureste locuind de la nastere aici si care refuza sa invete ca lumea limba tarii a caror cetatenie o au. Atat. Deci ma fac rasista pana la capat si fuck ungurii.
Concluzii... italienii sunt campioni la muste, gunoi pe marginea drumului in zona orasaneasca, orar tampit la orice chestie. Francezii sunt geniali, fumeaza mult si oriunde (indiferent de sex, varsta si alte considerente). Cand o sa ma fac mare o sa ma mut undeva acolo, pe malul marii atat de albastre incat ii vezi nisipul de pe fund si de pe autostrada. Si ca 3 saptamani in care ai impartit 5 m patrati cu un cetatean ori va trimit la dracu ori genereaza zuzu cumparat in acelasi moment de fiecare in colturi diferite ale lumii. Si ca viata ar fi geniala daca ar fi un concediu perpetuu. Si ca planurile sunt ok daca sa se si intampla, dar mult mai geniale daca se pastreaza linia de baza si se modifica detaliile. :)
Posts
No comments:
Post a Comment